Defrisarea padurilor

Defrisarea padurilor

Despaduriri Padurile factorul determinant in mentinerea echilibrului ecologic, climatic si hidric, reprezentand ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare, decat oricare alt ecosistem natural . Despadurirea ,degradarea solurilor,Intensificarea vitezei vanturilor,Scurgeri de suprafata,Alunecari de teren,aridizare,Eroziune eoliana,Eroziune hidrica,Inundatii Vegetatia forestiera contribuie la incetinirea scurgerii de suprafata, pastrarea litierei, a covorului vegetal ierbos si la retinerea apei. Litiera este sursa principala de intoarcere a elementelor minerale si a substantelor organice in sol Despaduririle = totalitatea actiunilor prin care padurile sunt inlaturate complet de pe anumite supafete atat din cauze naturale cat mai ales din cauze antropice.

Functiile padurii: pastreaza si amelioreaza calitatea mediului; rol de reglare a temperaturii; sursa de O2, purifica aerul si mentine umiditatea acestuia; functie edafica, estetica si ecologica; rol antierozional; componenta a circuitului hidrologic; Interventia distructiva a omului ; lemnul drept combustibil, constructii, in industrie sau pentru eliberarea terenurilor necesare agriculturii

reduc suprafata impadurita; degradarea solului;Actiunea benefica a padurii ;Formare de noi straturi

descompunerea stratului vegetal formeaza

continuu humus la ivelul orizontului superior, marind cantitatea de sol fertil

Perdelele forestiere de protectie: sunt   formatiuni cu vegetatie forestiera infiintate prin plantare cu lungimi diferite si latimi mici amplasate la anumite distante unele fata de altele sau fata de obiectiv, cu scop de protectie impotriva: factorilor climatici, daunatori si ameliorarea conditiilor din perimetrul aparat; antierozional, de protectie a solului impotriva fenomenelor de eroziune; protectia cailor de comunicatii impotriva inzapezirilor; protectia contra curentilor; Au rol de retinere a scurgerilor superficiale solide sau lichide, distanta minima intre perdele este de 300 m, iar dintre cele situate pe pasuni de 200 m. Sunt alcatuite din diverse specii alese de specialistii silvici, pe randurile marginale se folosesc arbusti (ghimposi de regula), specii ajutatoare si apoi cele de baza.

Perdele impenetrabile: determina formarea unei presiuni foarte mari in partea expusa vantului, la marginea aparata se creeaza o zona de liniste maxima, formandu-se un spatiu rarefiat care da posibilitatea curentilor de aer care trec pe deasupra perdelei sa se lase rapid in jos si sa formeze vartejuri. Vintul revine foarte repede la viteza initiala si nu retine suficient zapada.

Perdelele penetrabile: zona de vint redus din fata ei este mica, nu se realizeaza o zona de liniste completa, vintul trece prin mijlocul perdelei, se desface in curenti care interferandu-se isi micsoreaza viteza.

Influenta

asupra temperaturii aerului: favorizeaza o zona de microclimat

perdelele impenetrabile produc cresterea temperaturilor in perioada zilei si racirea puternica noaptea (diferente de 60C). Contribuie astfel la marirea pericolului ingheturilor locale.

perdelele penetrabile determina o uniformizare a temperaturii (diferente de cel mult 10C). Pot produce si umbrirea culturilor adiacentei zonei cu perdele de protectie, umbrire dependenta de inaltimea, desimea si orientarea perdelelor si de inclinarea terenului, rezultand o diminuare productiei. Favorabila doar in perioadele de vara cu caldura mare.

asupra circuitului apei:

- efecte pozitive: incetinirea scurgeri apelor la suprafata., favorizeaza infiltratie, picaturile de ploaie nu mai lovesc direct suprafata solului, zapada se topeste in timp mai indelungat datorita frunzelor, solul se dezgheata mai repede si retine mai multa apa.

efecte negative. Speciile forestiere retin apa din precipitatii micsorand cantitatea de apa care ajunge pe sol, creste pierderea apei din sol prin transpiratie.

asupra procesului de solificare: regimul termic si hidrologic creat sub protectia perdelelor favorizeaza procesul de podzolire, grosimea orizonturilor A si B este mai mare

asupra productiei agricole: influenteaza favorabil culturile agricole prin modificarea conditiilor de microclimat, favorizeaza sporuri de productie cantitativ si calitativ

Specii utilizate:

de baza: arbori care asigura protectia in partea superioara, o specie sau douaa: Ulm (Ulmus campestris) salcimul (Robinia pseudoacacia), stejarul (Q. pedunculata), frasin (Fraxinus excelsior), gladita (Gleditschia triacanthos), nuc (Juglans regia), plop (populus nigra, P. Canadiensis, P. italica)

specii insotitoare: arbori de marimea II si III: artar (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), par salbatic (Pyrus communis), visin turcesc (Prunus mahaleb),

arbusti de talie mica pentru asigurarea desimii in partea inferioara: lemn ciinesc (Ligustrum vulgare), corn (Cornus mas), alun (Corylus avelana), coacaz (Ribes grassularia), catina rosie (Tamarix pallasii)

Plantatii forestiere in masiv: pe versantii puternic afectati de eroziunea de suprafata si de adancime (ogase, ravene) sau cele cu alunecari de teren, cu diferite specii forestiere potrivite conditiilor specifice locale. Evaluarea si estimarea suprafetelor potentiale afectate de eroziune. Crearea unor modele de evaluare cantitativa a pus anumite probleme in alegerea corecta a indicatorilor si aplicarea lor de la scara regionala la scara internationala. CORINE, RIVM, GLASOD, Hot Spot, USLE, INRA, PESERA