Ocrotirea naturi in Romania

Ocrotirea naturi in Romania

Ideile privind necesitatea unor masuri srintifice eficiente de ocrotire a naturi incep sa se cristalizeze din prima jumatate a secolului XX. Numerosi oameni de stiinta biologi, geologi s-au pronuntat pentru legiferare ocrotirii naturi. Sunt demne de remarcat realizarile profesorului Al. Borza, care a desfasurat o activitate protectionista, laborioasa. Înca din anul 1919 in calitate de director al Gradini botanice din Cluj, el a reusit sa obtina ocrotirea provizorie a unui numar de 15 statiuni importante din punct de vedere botanic. În 1920 la interventia Societatii naturalistilor din Romania sub preseditia profesorului A. Popovici-Baznosan s-au f'cut demersuri pentru punerea sub ocrotire a unei parti din padurea Letea din Delta Dunarii. La initiativa lui Mihai Haret a fost pusa sub ocrotire o padure seculara din Muntele Cocora din Bucegi.

O contributie remarcabila la dezvoltarea conceptiei stiintifice asupra parcurilor nationale si rezervatiilor naturale a adus-o marele nostru biolog Emil Racovita. Partizan al rezervasiilor cat mai intinse cu caracter etern preocupat de pastrarea integritatii rezervatiilor naturale neacceptand nici o schimbare a starii lor originare, Emil Racovita a insistat asupra predominarii caracterului stiintific fata de cel recreativ , turismul fiind admis numai in zona a doua, de protectie numita zona tampon. În anul 1930 a fost promulgata prima lege pentru ocrotirea monumentelor naturii din Romania. În temeiul acestei legi a fost infiintata comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii, care a activat intre ani 1931 si 1945, in care perioada au fost declarate 36 de rezervati naturale si au fost lote sub ocroire unele speci rare de plante si animale. De asemenea s-a desfasurat o propaganda pentru ocrotirea naturi prin conferite, expozitii, presa si s-a editat intre ani 1944 Buletinul Comisiei monumentele naturi.

Dupa cel de+al doilea razboi mondial, prin decretul numarul 287 din octombrie 1950 completat prin HCH numarul 518 din 1954 a fost reglementata ocrotirea naturi indrumarea si coordonarea activitati de ocrotire a naturii si a cercetarii stiintifice a monumentelor naturi sunt increditate Comisiei pentru ocrotirea monumentelor naturi care functioneaza pe langa Prezidiul Academiei Republici Socialiste Romania avand in subordine patru subcomisi la Vama Veche, Ias, Timisoara si Craiova. Noua etapa in istoria ocrotiri naturi, desfasurata in anii constructiei socilaliste, este decisiva: reorganizarea comisieiin cadrul celui mai inalt for stiintific al tarii, Academia republici Socialiste Romania, a conferit activitatii sale o noua baza mult mai eficienta. Revista Ocrotirea naturi si mediului inconjurator, cu o inalta tinuta stiintifica, oglindeste activitatile multilaterale desfasurate in cadrul ocrotiri naturii. Numeroase manifestari stiintifice dintre care au un rol de seama reuniunile stiintifice anuale, intitulate Conservarea naturii pe baze ecologice care se desfasoara itinerant in diferite regiuni ale tarii, atragand participarea larga a specialistilor biologi, silvici, geologi, geografi, hidrotehnicieni. Un rol important in privinta initiativelor de conservare a naturii revine consiililor judetene de ocrotire a naturi.

Prin aceste actiuni, Romania se inscrie in amplu proces de extindere a retelei de rezervatii naturale ce se desfasoara in prezent atat in tarile puternic industrializate cat si in cele in curs de dezvoltare, ca o reactie fireasca fata de consecintele inpactului tot mai acut dintre om si natura. În prezent in Romania exista peste 400 de rezervatii dintre care o parte sunt construite prin hotarari ale Consilului de Ministri, avand deci un statut juridic bine precizat, pe cand altele se afla sub ocrotirea provizorie pe baza decizilor comitetelor executive ale consiliilor populare judetene sau in cazul unor rezervatii forestiere, pe baza legislatiei silvice, pana la atribuirea calitati de rezervatie de catre consilul de stat.

Nomenclatura si criteriile de clasificare a rezervatiilor, adoptate de comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii dein Romania concorda cu recomandarile Uniuni Internationale pentru Conservarea Naturii si a resurselor sale. În categoria parcurilor nationale si a rezervatiilor analoage se includ teritori ocrotite cu caracter deosebit de complex si de mari dimensiuni pentru a putea asigura o buna ocrotire a florei si faunei precum si mentinerea echilibrului natural.

Dintre acestea pe primul loc se situeaza Parcul National Retezat. Au mai fost intocmite documentatiile necesare pentru infiintarea in Muntii Rodnei, Caliman, ceahlau, Piatra Craiului, Cozia, Lacul Rosu-Cheile Bicazului, Domogled-Valea Cernei, Cheile Nerei-Beusnita, Semenic-Cheile Carasului, Munti Apuseni si Delta Dunari.

Acestea ar urma sa includa in teritoriul lor, ca zone de protectie intergrala rezervatiile existente in prezent in regiunile respective.

Alaturi de Parcul National Retezat, inca 15 teritori ocrotite au fost incluse in Lista Natiunilor Unite ca rezervati analoage: rezervatia din Delta Dunarii, Bucegi, Pietrosu Mare, Ceahlau, padurea si lacul Snagov, Muntele Domogled, Tinovu Mare, de la Poiana Stampei, Codru secular Slatioara, Cetatile ponorului, piatra Craiului Mare, poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Tinovul Luci, Cheile Turzi Complexul Carstic Scarisoara.

În cadrul programului international "Om-Biosfera este in curs de constituire o retea internationala de rezervatii ale biosferei care cuprinde zone protejate reprezentand principalele tipuri de ecosisteme de pe glob, ca sisteme de referita, pentru a masura intensitatea actiunii omului asupra mediului.

În 1979 in acesta retea au fost incluse trei teritori din Romania Parcul National Retezat, rezervatia naturala Pietrosul Mare din Muntii Rodnei si Rezervatia Rosca-Letea din Delta Dunarii.

Parcurile naturale cuprind suprafete de teren in care se urmarette mentinerea peisajului natural existent si a folosintelor actuale, cu posibilitati de restrangere a acestor folosinte in viitor. În 1979 a fost pusa sub regim de ocrotire la nivel judetean, Parcul Natural Gradistea de Munte Cioclovina, cu o deosebita importanta, atat din punct de vedere educativ si recreativ, cat si stiintific.

Alte rezervatii, in general de dimensiuni mai mici, au in vedere in mod special protectia unor anumite obiective sau complexe naturale. În functie de natura acestora se evidetiaza cateva categorii de rezervatii: botanice, yoologice, forestiere, geologico-geomorfologice, paleontologice, speologice, mixte. O categorie aprte de rezervati forestiere o constituie unele parcuri dendrologice, infiintate in general in secolele XVIII-XIX care cuprind diverse specii exotice introduse de om, regimul de protectie fiind inpus de valoarea lor stiintifica si educativa ridicata.

Încadrarea acestor categorii este justificata din punct de vedere metodologic pornind de la obiectivul principal care a determinat punerea sub ocrotire a teritoriului respectiv. Nu trebuie insa pierduta din vedere faptul ca prezenta elementelor ocrotite se datoreaza unui intreg ansamblu de factori, ca ele fac parte dintr+un ecosistem specific, incat de fapt majoritatea rezervatiilor au caracter complex. De altfel in acceptiunea moderna, pe masura ce activitatea antropica tinde sa transforme tot mai puternic mediul natural, ocrotirea naturii nu mai vizeaza in primul rand salvarea de la disparitie a unor raritati floristice, faunistice sau peisagistice, ci conservarea unor ecosisteme caracteristice cat mai apropiate de starea lor naturala. Se considera ca aceste esantioane" ale naturi nealterate de om, pe langa valoarea lor stiintifica si estetica, au un rol stabilizator in dinamica actuala a peisajelor si in acelasi timp, contribuie la mentinerea diversitatii specifice si deci la conservarea rezervelor genetice ale naturii.

În privinta regimului de ocrotire a rezervatiilor se remarca faptul in majoritatea cazurilor interventia antropica este limitata, dar nu complet exclusa. Astfel in paduri se efectueaza taieri de igiena si in anumite cazuri lucrari de rarire, de indepartare a unor speci lemnoase invandante, sau chiar pe alocuri insamantari sau plantari pentru regenerarea arboretelor: se practica cositul controlat al fanetelor. În anumite situati se admite chiar pasunatu, cu unele restrictii in cea ce priveste durata, speciile si efectivele de animale, sezonul.

În configuratia sa actuala reteaua de rezervatii naturale din Romania include o gama foarte ampla de esantioane din cele mai diferite ecosisteme naturale.

Cercetarile ce se efectueaza in prezent vizeaza completarea sa continua cu noi elemente reprezentative puse sub ocrotire, indeosebi in regiunile subcarpatice, piemontane si de campie, cu o densitate mai scazuta a rezervatiilor naturale.

Masuri de protectie a mediului

Protectia mediului inconjurator inplica mentinerea tuturor proceselor naturale intr-un echilibru capabil sa permite desfasurarea vieti omenesti in toata complexitatea ei. Realizarea ei necesita utilizarea rationala a resurselor naturale, prevenirea si combaterea poluarii mediului inconjurator si a efevtelor daunatoare ale fenomenelor naturale .

Pe plan international acesta ploblema a fost dezbatuta la Conferinta mondiala pentru protectia mediului de la Stockholm (1972), ca si la numeroase conferinte si congrese pe plobleme speciale.

În scopul reglementarii unitare si sistematice a protectiei mediului in Romania la 20 iunie 1973 a fost promulgata Legea nr. 9, care situeaza tara noastra intre tarile avansate din punct de vedere al legislatiei ecologice. Tot atunci a fost infiintat Consilul National pentru Protectia Mediului Înconjurator care coordoneaza si indruma activitatile de protectie desfasurate de comisiile judetene pentru protectia mediului inconjurator si de comisia pentru Muncipiul Bucuresti.

De asemenea au fost elaborate programe nationale de lunga durata ca: Programul national de perspectiva pentru amenajarea bazinelor hidrografice din Romania, Programul national pentru conservarea si dezvoltarea fondului forestier in perioada 1976-2010, Programul national de sistematizare a teritoriului si localitatilor urbane si rurale. În toate aceste programe sunt prevazute masuri concrete de prevenire si combatere a degradarii si poluarii mediului. Se urmareste coordonarea actiuni pentru conservarea, dezvoltarea si valorificarea superioara a resurselor de apa, utilizarea rationala a terenurilor , concomitent cu actiunea de prevenire a degradarii si de ameliorare a terenurilor inmlastinate, de alunecari, saraturate, supuse excesului de umiditate, exploatarea rationala a tuturor materiilor prime, cu asugurarea masurilor de prevenire a degradarii peisajului. Se prevede, de exemplu, corelarea lucrarilor efectuate de silvicultori cu cele ale hidrotehnicienilor, indeosebi cele de inpadurire a terenurilor degradate si de amenajare a toretilor. Sub acest aspect sunt loate in atetie bazinele hidrografice ale Argesului, Buzaului, Prahovei, Putnei, bazinul mijlociu al Oltului.

Avandu-se in vedere ca padurea are un rol deosebit de importanta pentru protectia mediului, in cadrul actiuni de amenajare silvica s-au delimitat paduri cu functii speciale de protectie, care in anul 1975 ocupau 21,4 % din fondul forestier. Dintre acestea 8,1% au rol de protecti a apelor, 8,1% de protectie a solurilor contra eroziunii, 0,3% de protectie contra factorilor climatici daunatori iar 2,6% au functii de interes social (padurile din jurul capitalei pe o raza de 50 de km, din jurul altor orase si obiective industriale pe o raza de 30 de km, din jurul unor statiuni balneoclimaterice, sanatorii, case de odihna), 2,3% reprezinta rezervatii forestiere (de interes stiintific pentru protectia faunei cinegetice, paduri din jurul monumentelor istorice, rezervati de seminte). Pe masura aplicari Programului national de perspectivapentru amenajarea bazinelor hidrografice ponderea padurilor cu rol de protectie va creste mai ales inregiunile de munte.

O preocupare deosebita o constituie prevenirea degradarii mediului ca urmare a exploatarilor miniere sau a depozitarii rezidurilor. În acest sens in regiunile in care se fac exploatari prin decopertare se executa lucrari de reconstructie ecologica a peisajului, diferetiate de la caz la caz, in functie de specificul regiuni. De asemenea se cauta diferite solutii pentru recuperarea terenurilor ocupate de halde sau de bazine de decantare.

Printr-un complex de masuri referitoare la reteaua de canalizare, drumuri, statii de epurare a apei, interzicerea clacsonatului si a produceri altor zgomotepentru limitele admisibile sunt protejate asezarile omenesti. În acelasi timp lucrarile de sistematizare a teritoriului sia alocalitatilor urbane si rurale trebuie sa se desfasoare in deplin acord cu masurile de protectie a mediului.

Prevenirea si combaterea poluarii aerului, a apei si a solului, in cinditiile dezvoltarii economico-sociale intense a tari necesita masuri eficiete si bine coordonate. În acest scop, Consilul National pentru Protectia Mediului Înconjurator a realizat o inventariere a surselor de impurificare la nivelul intregi tarii. S-au stabilit norme maxime admisibile pentru diferite categorii de poluanti, ca si obligativitatea unitatilor industriale si agricole care pot constitui surse de poluare de a se dota cu echipamentul tehnic necesar pentru reducerea eliminarii de noxe (filtre, statii de epurare a apei) sau de a a dopta tehnologi nepoluante.