Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » administratie » ecologie mediu
Tehnologia clorinarii - apa

Tehnologia clorinarii - apa




Tehnologia clorinarii - APA

Procesul de sterilizare al apei cu clor se poate realiza in mai multe variante:

Preclorinarea, consta in introducerea clorului necesar sterilizarii, inaintea operatiei de 

coagulare si filtrare a apei.

Avantajele principale ale metodei: intensificarea procesului de eliminare a suspensiilor; impidicarea formarii si dezvoltarii microorganismelor pe filtrare. Dezavantaje: necesita mari cantitati de clor, care parcurg intreaga instalatie, crescand pericolul de coroziune.

Postclorinarea sau clorinarea normala. In aceasta varianta, operatiunea de sterilizare se executa, dupa operatiunea de filtrare a apei, dozarea cantitatii de clor in acest caz putandu-se face mult mai exact, doza de clor fiind aceleasi timp moderat, in schimb nu prezinta avantajele preclorinarii.

Metoda dublei clorinari consta dintr-o preclorinare, facuta insa cu cantitati mici de clor, care asigura avantajele preclorinarii, iar completarea pana la doza exacta se face dupa filtrare, printr-o postclorinare. Este cea mai avantajata.



Procedee combinate de clorinare, respectiv tratarea cu clor in prezenta altor substante bactericide, se utilizeaza in scopul de a marii actiunea clorului, sau de a-l mentine in apa, un timp mai indelungat. Dintre aceste procedee mentionam: clorinarea in prezenta sarurilor de Mg, Ag, Cu; cloraminarea etc.

Cloraminarea este cel mai utilizat proces.

In prezenta unor compusi anorganici si a amoniacului, comportamentul clorului in calitate de dezinfectant se schimba total si se modifica procesl de clorinare.

Cloraminele nu sunt lipsite de efect bactericid, dar acesta este foarte scazut, an comparatie cu al clorului.

Deoarece cloramidele nu reactioneaza cu compusii anorganici aromatici, nu inrautatesc calitatile organoleptice ale apei, spre deosebire de clor, care de exemplu in prezenta fenolilor, duce la formarea de clorofenoli, cu gust si miros neplacut.

Cloramidele prezinta de asemenea avantajul, ca mentindu-se in apa timp indelungat, asigura protectia acesteia impotriva reinfectarii.

Sterilizarea cu bioxid de clor. Datorita capacitatii sale oxidante foarte energice, bioxidul de clor da rezultate, care nu pot fi realizate prin metodele traditionale.

Fabricarea dioxidului de clor, relativ simplu conform reactiilor conform reactiilor, necesita conditii de concentratie si pH-uri foarte precise.

Bioxidul de clor se obtine obisnuit, prin actiunea apei de clor foarte concentrate, asupra unei solutii de clorura de sodiu.

Solutia apoasa de bioxid de clor, relativ stabila la intuneric, se descompune la lumina.

Bioxidul de clor este un oxidant mai puernic de 2,5 ori decat clorul, avand o actiune bactericida foarte puternica si putand actiona, acolo unde clorul este ineficace, de exemplu asupra sporilor bacteriilor.

In concluzie, tratarea unei ape cu bioxid de clor prezinta avantaje, fata de tratarea cu clor: eficacitatea bioxidului de clor nu depinde de pH, ca in cazul clorului; puterea de oxidare este de 2-2,5 ori mai mare; puterea decoloranta este de asemenea dubla; bioxidul de clor distruge distruge gustul neplacut fenolic si clorofenolic; oxidul de clor nu reactioneaza cu amoniacul, pentru a da cloramine, cu putere oxidanta si bactericida de l00 de ori inferioara acidului hipocloros; nu da gust apei tratate.

Sterilizarea cu metale bactericide.



Actiunea bactericida a unor metale ca argintul, cuprul si aurul, a fost cunoscuta de unele popoare din Asia si zona mediteraniana, inca din antichitate.

Oligodinamica pote fi deci definita, drept capacitatea unor ioni ai metalelor grele, de a distruge unele microorganisme, chiar in concentratii foarte mici.

Mecanismul de dezinfectie al metalelor grele nu este pe deplin elucidat, in acest sens existand mai multe ipoteze: bacteriile ar secreta acid lactic care cu Ag+ da lactatul de argint; urmele metalelor bactericide distrug echilibrul sulfului in organismele vii; activitatea ionilor metalelor grele conduce la coagularea proteinei celulei mama.

Cuprul poseda deasemenea proprietati organoleptice.

Pentru sterilizarea cu metale bacterigene se impune, ca in apa continutul de cloruri, sa fie sub 20 mg/ dm3. Apa sterilizata, prin metoda cu metale bactericide, este si ea bactericida si isi mentine efectul un timp indelungat, evitand astfel reinfectarea apei. Procedeul este scump si se aplica, doar pentru cantitati reduse de apa, in cazuri speciale.

Sterilizarea cu ozon

Ozonul este forma alotropica a oxigenului. La temperatura si presiunea normala el este un gaz de cloare violet deschisa.

Ozonul este toxic si actioneaza organelor respiratorii si asupra sistemului nervos centrl.

Efectul total este puternic exoterm, aplicand astfel explosivitatea oyonului in anumite conditii. Practic explozia O3 nu se produce, daca concentratia sa in amestecul ozon-oxigen, sau ozon-aer nu depaseste 10%.

Aerul cu care se alimenteaza ozonizatorul, trbebuie in prealabil uscat, deoarece in prezenta umiditatii creste consumul de energie si se formeaza compusi cu azot, care pe langa actiunea distructiva asupra electrozilor sunt de nedorit in apa potabila.

Ozonul fiind putin solubil in apa, cea mai mare dificultata consta, in asigurarea unui contact, cat mai intim a aerului ozonizat cu apa supusa dezinfectiei. Diferitele aparate folosite se diferentiaza intre ele, prin modul cum realizeaza acest contact.

Cele mai utilizate aparate sunt: ejectoarele, difuzoarele perforate sau poroase, emulsoarele mecanice, si aparatele bazate pe otonizarea indirecta.







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.