Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » legislatie » demografie
STRUCTURA SOCIO-ECONOMICA A POPULATIEI

STRUCTURA SOCIO-ECONOMICA A POPULATIEI





STRUCTURA SOCIO-ECONOMICA A POPULATIEI

STRUCTURA SOCIO-ECONOMICA A POPULATIEI RELEVA GRADUL DE PARTICIPARE A ACESTEIA LA ACTIVITATEA ECONOMICA. La nivel mondial, cunoaste mari diferentieri spatiale, in functie de gradul de dezvoltare economica, de factori demografici (dinamica populatiei), de factorii sociali si politici. Nu toata populatia este activa: varsta demoeconomica variaza intre 19-20 ani si respectiv 61-62 ani. Sunt nenumarate situatii insa, in special in tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, cand tinerii sub 16 ani sau varstnicii peste 65 ani desfasoara activitati economice.

1. Populatia activa cuprinde „totalitatea persoanelor care executa in mod obisnuit o activitate profesionala”[19]. In consecinta, populatia activa cuprinde toate persoanele care desfasoara o activitate economica retribuita dar si populatia aflata in cautarea unui loc de munca. Include salariatii, muncitorii independenti, somerii inregistrati la ultimul recensamant, tinerii in cautarea primului loc de munca, muncitorii sezonieri si persoanele cu activitate temporara. Nu intra in categoria persoanelor active: studentii, menajerele, pensionarii si persoanele intretinute in intregime de altii. In cadrul populatiei active se disting doua categorii: populatia activa ocupata si populatia activa neocupata.

a. Populatia activa ocupata – populatia de 16 ani si peste care are un loc de munca, producatoare de bunuri sau servicii, in scopul obtinerii unor venituri (populatia angajata efectiv intr-o activitate productiva);

b. Populatia activa neocupata – persoanele care nu au un loc de munca, sunt fara ocupatie, someri, aflate in cautarea unui loc de munca.

2. Populatia inactiva populatia care nu exercita o activitate aducatoare de venituri si care se afla sub sau peste varsta de munca. Configuratia structurii demografice determina ponderea populatiei active din cea totala. Rolul activilor in societate este esential pentru ca acestia sustin economic si populatia inactiva (elevi, studenti, pensionari etc.).

O populatie imbatranita reduce numarul activilor, influentand negativ dezvoltarea economica, in timp ce o populatie tanara constituie un rezervor de forta de munca, care impulsioneaza cresterea economiei. De exemplu, in tarile in curs de dezvoltare, intre anii 1950-1990, numarul activilor a crescut cu 1 miliard de persoane, tendinta ce va continua si in viitor.

1. STRUCTURA POPULATIEI PE SECTOARE DE ACTIVITATE

In general, populatia activa este implicata in trei sectoare de activitate (C. Clark, 1964):

Ø     primar – grupeaza activii din agricultura, piscicultura, silvicultura;

Ø     secundar – industrie si constructii;

Ø     tertiar – servicii (comert, transport, administratie, finante-banci, educatie, ocrotirea sanatatii).

Ponderea activilor pe cele trei sectoare sugereaza nivelul de dezvoltare economica:

Ø     tarile subdezvoltate sunt caracterizate de dominanta activitatii agricole,

Ø     tarile dezvoltate sunt caracterizate de tertializarea economiei.

Contrastele sunt evidente: activii din agricultura concentreaza in unele tari africane sau asiatice peste 75% din populatie; in schimb in tarile dezvoltate (ex.: SUA, Marea Britanie) sub 5%; in compensatie, activitate de servicii antreneaza peste 10% din activii tarilor subdezvoltate si peste 60% in cele dezvoltate.

Fig. 74 - Raportul populatie inactiva / activa

in lume si pe regiuni, 1950-2050

Sursa: World Population Prospects: The 2002 Revision, vol. I,  Comprehensive Tables

Fig. 75- Raportul populatie inactiva / activa
pe mari regiuni geografice (2000 si 2050)

 

    Sursa: World Population Prospects: The 2002 Revision, vol. I,

                                            Comprehensive Tables

Pornind de la schema prof.M. Bulgaru[20], se pot analiza principalii indicatori statistici care caracterizeaza structura resurselor de munca:

Structura resurselor de munca

Fig. nr. 76

1. populatia in varsta de munca, se considera populatia cuprinsa intre anumite limite de varsta, considerate de legislatia diferitelor tari, cand omul prin statutul varstei sale, poate fi apt pentru munca;

2. populatia apta de munca, se considera acea populatie in varsta de munca si care dispune de aptitudini fizice si mentale respective. In mod practic pentru obtinerea acestui indicator din numarul populatiei in varsta de munca, se scade populatia inapta, adica invalizii de gradul I si II;

3. populatia activa disponibila, se considera populatia apta de munca care lucreaza efectiv, este cuprinsa in formele institutionale de pregatire a unei profesii sau a satisfacerii unor obligatii sociale sau in somaj temporar, in mod practic din populatia apta de munca se scade populatia care din diferite motive nu solicita prestarea unei anumite activitati sociale in cadrul unui loc de munca;

4. populatia activa reprezinta efectiv populatia ocupata precum si populatia neocupata, somerii. Din punctul de vedere al calculului economic, acest indicator se obtine prin scaderea din populatia activa disponibila, a somerilor;

5. populatia ocupata, este populatia angajata in unul din sectoarele economiei nationale. Acest indicator se poate obtine prin calcul, deducand din populatia activa, numarul somerilor;

6. populatia ocupata in ramurile productiei si a serviciilor civile, cuprinde populatia ocupata, mai putin acea parte a populatiei care lucreaza in domeniul militar sau al ordinii publice;

 populatia inactiva, care cuprinde populatia care nu participa, din diferite motive la vreun fel activitate din sectoarele sociale (elevii si studentii de la cursurile de zi, casnice, pensionari).

a. Sectorul primar

Ponderea populatiei si importanta acestui sector variaza la nivel mondial in functie de gradul de dezvoltare economica. In tarile subdezvoltate, populatia ocupata in agricultura reprezinta peste 50% (ex.: Mali 90%, Afganistan 80%, Indonezia 77% etc.).In tarile in curs de dezvoltare, ponderea scade pana la sub 50% in America Latina si Orientul Apropiat sau sub 25% in unele tari din sudul si estul Europei. In tarile dezvoltate ponderea populatiei din sectorul primar scade sub 12%, in America de Nord si Europa Occidentala (Suedia 6%, Belgia 5%, SUA si Marea Britanie 4%). In Romania, la recensamantul din 2002 ponderea populatiei ocupate in agricultura era de .

Ponderea populatiei ocupate in agricultura este un important indicator al gradului de dezvoltare economica, in corelatie cu PIB/loc. In consecinta, tarile dezvoltate au o pondere scazuta spre deosebire de tarile lumii a III-a, care au o pondere ridicata. Scaderea numarului persoanelor din sectorul primar se datoreaza atat cresterii productivitatii prin mecanizarea agriculturii cat si veniturilor mai mari obtinute in celelalte sectoare de activitate.

b. Sectorul secundar – cuprinde populatia ocupata in industrie si constructii.

In tarile dezvoltate, acest sector depaseste 30% din populatia activa. In ultimele decenii insa, ponderea populatiei din sectorul secundar a scazut, datorita predominantei activitatii industriale ce necesita importurile de capital, activitatii de cercetare, adica o forta de munca redusa numeric, dar cu o inalta calificare si tehnologie avansata. In consecinta, ponderea populatiei in sectorul secundar nu constituie un indicator al nivelului de dezvoltare. In tarile subdezvoltate, ponderea populatiei ocupate in acest sector este redusa, desi procesul de industrializare a inceput sa se manifeste si aici; aceasta variaza intre 1% in Asia de Sud si Sud-Est (Mali – 1%, Camerun – 2%, India si Thailanda – 7%) si peste 30% in Hong Kong si Republica Africa de Sud – 39%, Singapore – 30%.

c. Sectorul tertiar – este cel mai eterogen, cuprinzand atat activitati simple (ex: casnice) cat si moderne si complexe sau de cercetare. Forta de munca poate fi fara calificare sau analfabeta (pentru muncile fizice), sau de cea mai inalta calificare si nivel de educatie. Trasatura fundamentala a acestui sector: NU furnizeaza bunuri ci SERVICII, rolul lui fiind de „a gestiona”, „a educa”, „a ingriji”, „a distra”, „a informa”. Ponderea populatiei in sectorul tertiar a fost influentata de gradul de dezvoltare economica, sociala si politica a statelor. In tarile dezvoltate, bogate (ex.: Suedia, Franta, SUA), ponderea populatiei in acest sector depaseste 60%. In statele in tranzitie economica din Europa, conducerea comunista considera acest sector neproductiv si in consecinta, a mentinut ponderile scazute. Dupa 1989, s-au inregistrat cresteri semnificative: 35% in Ungaria, 33% in Rusia, 30% in Polonia.

Divizarea populatiei in trei sectoare de activitate, i-a permis lui P. Claval (1974), evidentierea a trei stadii de evolutie socio-economica a populatiei:

a. Stadiul primar (traditional) – caracteristic statelor subdezvoltate din Africa Centrala, Magreb. Orientul Apropiat, Asia de Sud si Sud-Est si America Latina.

b. Stadiul secundar (industrial) – caracteristic statelor in tranzitie economica din Europa Centrala si Estica, Sud-Estul Asiei si America de Sud.

c. Stadiul tertiar (post industrial) – caracteristic tarilor dezvoltate din Europa de Nord si de Vest, SUA si Canada.

Tendintele actuale de dezvoltare a oraselor si satelor, demonstreaza clar ca impartirea actuala a activitatilor in cele trei sectoare nu mai corespunde pe deplin cerintelor, realitatilor. In prezent, in tarile dezvoltate se manifesta o tendinta noua, si anume cresterea considerabila a sectoruluin tertiar, acesta plasandu-se pe locul I, precum si o puternica diversificare a lui: sectorul Quaternar; apare astfel o noua geografie – geografia serviciilor. De aici necesitatea redefinirii populatiei pe sectoare de activitate si introducerea unor metode adecvate noilor tendinte.

Profesorul Vasile S. Cucu diferentiaza sectorul tertiar astfel:

  1. administratie si gospodarire comunala;
  2. activitati social-culturale;
  3. invatamant-stiinta;
  4. circulatia marfurilor;
  5. turism;
  6. activitati recreative si de odihna (practica in zonele delimitate: servicii de cabana, moteluri, camping, serbari traditionale).

Prof. Cucu exclude din acest sector insa activitatile financiar-bancare si de asigurari, care au luat o amploare deosebita la nivel mondial si care atrag un numar insemnat de activi. De asemenea, nu include in sectorul tertiar activitatile din domeniul sanitar.


Fig. nr. 77


Cel de-al patrulea sector – sectorul Q – cuprinde activitati economice specializate in adunarea, transmiterea, prelucrarea informatiilor si controlul afacerilor. Include profesii precum: juris-consult, contabil, manager, specialist in finante, profesor, cercetator stiintific, lucrator in mass-media, in medicina, publice de guvernare locala si centrala T sectorul tertiar cuprinde activitati economice legate de transport, comert, turism.

2. STRUCTURA SOCIO-PROFESIONALA

Pornind de la definitia capitalului uman, ca structura a competitiei decizionale si a rolului in productie aceasta s-ar putea prezenta sub forma piramidala cu 4 subsisteme:

Structura socio-profesionala si decizionala a capitalului uman

Sursa: „ World Science Report', UNESCO, 1996, p. 3.

Fig. nr. 78

In primul grup, din varful piramidei se situeaza factorii de decizii (oficiali, executivul, legislativul si sistemul judecatoresc) care au sarcina elaborarii si executarii politice a deciziilor. Al doilea grup il formeaza consilierii politici, expertii care analizeaza problemele dezvoltarii societatii si pregatesc variante de decizii. Al treilea nivel, este reprezentat de oameni de stiinta, ingineri si tehnicieni, care fac expertize asupra mecanismului economic, politic, social, introducand noi tehnologii, motoare, inventii etc.

3. RATA DE ACTIVITATE A POPULATIEI

Rata  de activitate a populatiei evalueaza gradul de participare al populatiei la activitatea economica. Acesta este un indicator ce raporteaza numarul activilor la populatia totala si este exprimat de obicei, in procente.Rata de activitate la nivel mondial inregistreaza dupa ultimele date disponibile variatii importante.

In tarile dezvoltate, rata de activitate este variabila mentinandu-se in general ridicata: in jur de 55%, respectiv de 55% in Franta, 50% in Belgia, SUA, Australia, de 69% in statele Europei Centrale si de 60% in Japonia. In Romania este de 63%. In statele subdezvoltate, rata de activitate inregistreaza valori reduse – sub 50% in Africa de Nord si Orientul Mijlociu, in statele sud-americane si in Africa tropicala. Aceste diferentieri intre tari sau grupe de tari se datoreaza in mare parte disparitatilor inregistrate in structura pe grupe de varste. In statele Lumii a III-a, populatia de varsta activa este mai putin numeroasa decat in statele dezvoltate, consecinta a natalitatii ridicate, respectiv a ponderii ridicate a persoanelor tinere. In acelasi timp, insa, sunt numerosi tineri sub 16 ani sau varstnici (peste 65 ani) care desfasoara o activitate economica.

Disparitatile socio-economice si socio-culturale se reflecta, de asemenea, in nivelul de activitate.

  • In tarile dezvoltate ponderea populatiei active tinde sa se diminueze, ca urmare a prelungirii duratei de scolarizare sau a reducerii varstei de pensionare.
  • Gradul de participare al femeilor la activitatea economica este diferit in functie de societate, nivelul de participare fiind foarte ridicat in statele dezvoltate si foarte scazut in cele subdezvoltate.

Pentru evidentierea si analiza corecta a variatiilor spatiale ale ratei de activitate se utilizeaza rate specializate pe cele doua sexe si pe grupe de varste.

a. Rata de activitate masculina inregistra valori cuprinse intre 47% si 91% cu variatii relativ restranse pe regiuni; valoarea maxima se regaseste in Nicaragua, iar valoarea minima in Algeria. Varsta de intrare in viata activa este influentata de durata scolarizarii si de marimea efectivelor scolare. Din aceasta cauza, in tarile dezvoltate ratele de activitate la varstele de 15-20 ani sunt mai reduse decat in tarile subdezvoltate. Varsta de iesire din viata activa (pensionare) poate fi de asemenea prelungita sau micsorata din diverse ratiuni economice si, ca urmare, variaza de la tara la tara.

b. Rata de activitate feminina. Gradul de participare a populatiei feminine la activitatea economica este determinat in mare masura de factori culturali, de statutul femeii in societate, de traditie sau religie. Factorii demografici, precum nuptialitatea, fertilitatea, influenteaza, de asemenea, rata de activitate feminina, existand o corelatie intre ciclul de viata familiala si tipul ratelor de activitate. La nivel mondial, rata de activitate feminina este mai redusa decat rata de activitate masculina osciland in jurul valorii de 45%. De asemenea, gradul de participare al femeii la activitatea economica este mai ridicat in tarile dezvoltate, unde rata de activitate feminina depaseste 39%, in comparatie cu tarile subdezvoltate, valoarea acesteia coborand pana la 18%.

Indicele numarului de ani efectiv de munca releva aceeasi situatie, valorile acestuia fiinde 29 de ani pentru tarile dezvoltate si, respectiv, de 24 de ani pentru tarile subdezvoltate. La toate varstele, indiferent de nivelul de dezvoltare, ratele de activitate feminina sunt mai mici decat cele masculine. Se remarca insa varsta timpurie de intrare a femeilor in activitate si mai tarzie la iesirea din activitate.

Analiza ratelor de activitate feminina pe grupe de varste releva diferentieri regionale importante din acest punct de vedere evidentiindu-se urmatoarele tipuri:

1. tipul sud-asiatic (indian). Se caracterizeaza printr-o rata de activitate feminina medie de 21% si este specifica unor state precum India, Indonezia, Bangladesh, Pakistan. Rata de activitate inregistreaza un maxim la varsta de 35-40 de ani dupa care se reduce. Gradul de participare a femeilor la activitatea economica este foarte redusa, cea mai mare parte a acestora facand parte din populatia „inactiva”.

2. tipul latino-american. Reflecta o rata a activitatii feminine cuprinsa intre 8 si 24%. Aceasta inregistreaza un maximum intre 20 si 24 de ani dupa care se diminueaza rapid. Desi intrarea in viata activa se face de timpuriu, factorii economici dar si culturali (traditia) determina o participare relativ redusa a femeilor la activitatea economica. Este specific statelor din continentul sud-american (Brazilia, Argentina, Columbia, Chile).

3. tipul arab. Caracterizeaza statele din nordul Africii si Asia de Sud-Vest prezentand cele mai scazute rate de activitate feminina, cu valori cuprinse intre 4 si 18%. Rata de activitate inregistreaza un maximum in jurul varstei de 20-24 ani dupa care se diminueaza. Faptul ca tipul arab este comun statelor din Africa de Nord, dar si celor din Asia de Sud-Vest, care se deosebesc totusi din punct de vedere economic, demonstreaza faptul ca religia ramane factorul determinant care influenteaza activitatea feminina.

4. tipul vest-european. Se remarca printr-o rata de activitate feminina ridicata de 34%, care inregistreaza un maximum la grupa de varsta de 20-24 ani. Rata de participare a femeilor se mentine ridicata pana la casatorie si nasterea primului copil, dupa care urmeaza o retragere temporara din activitate. Dupa cativa ani, are loc fenomenul de reintoarcere in viata activa, rata de activitate mentinandu-se ridicata pana la 60 de 64 ani.

5. tipul est-european. Se evidentiaza printr-un grad ridicat de ocupare al fortei de munca feminine, rata de activitate depasind 46%. Aceasta se mentine la un nivel ridicat in toata perioada activa de la 15 la 60 ani, cu un maximum intre 35 si 40 de ani.

6. tipul est-asiatic. Se caracterizeaza prin cele mai inalte rate de activitate feminina, de aproximativ 50%, in cadrul statelor din Asia de Est remarcandu-se China, cu valori ce depasesc 70%. Intrarea in viata activa se produce de timpuriu, curba de activitate inregistrand o amplitudine maxima la grupa 14-20 ani, iar nivelul ratei de activitate se mentine ridicat pana la varsta de 50 ani, dupa care scade accentuat.

Ratele ridicate de activitate feminina caracteristice statelor est-europene si Chinei au fost in mare parte influentate de politica economica a acestora, politica ce viza ocuparea deplina a fortei de munca, deci inclusiv a celei feminine.

In ansamblu, variatiile spatiale ale ratei totale de activitate reflecta disparitatile economice si socio-culturale existente la nivel mondial.

4. NIVELUL SOMAJULUI

Neconcordanta intre oferta demografica si cererea de forta de munca genereaza somajul. Orice tara, indiferent de nivelul de dezvoltare prezinta un anume procent de someri. Cand rata somajului, respectiv raportul intre numarul somerilor si numarul total al activilor, nu depaseste 3%, este considerata normala, aceasta valoare indicand o buna folosire a fortei de munca.

In functie de numarul persoanelor si de tipul activitatilor afectate de somaj, deosebim mai multe tipuri:

a. somajul general, care afecteaza toate tipurile de activitati si apare in perioadele de criza economica,

b. somajul temporar, care afecteaza un anume sector al populatiei in anumite perioade ale anului; in general, se refera la ocupatii dependente de starea vremii (clima), cum ar fi turismul, agricultura si constructiile.

c. somajul structural, care afecteaza anumite activitati industriale si este determinat de scaderea cererii pe piata a anumitor bunuri sau produse.

d. somajul mascat este un termen ce caracterizeaza situatia in care lipsa locurilor de munca nu figureaza in statistici. Muncitorii in acest caz, fie nu lucreaza la intreaga capacitate, fie lucreaza in regim de tip „timp partial”. Aceasta situatie caracteriza multe state fost socialiste.

Cele mai mari rate ale somajului se inregistreaza in statele subdezvoltate din Africa de Nord si Sud, America Latina, Asia de Sud. Statele dezvoltate prezinta rate mai reduse ale somajului, acestea situandu-se in general sub 10% (Australia 6,6%, SUA 4,0%, Austria 3,6%, Suedia 4,7%, Japonia 4,7%, Elvetia 2,7%, Luxembourg 2,7%). Ratele ridicate ale somajului din regiunile mai putin dezvoltate genereaza ample miscari de populatie in special a celei apte de munca spre regiuni mai putin afectate, care prezinta oportunitati economice.



[19] G. Erdeli si colab., 1999, Dictionarul de Geografie Umana

[20] Mileniul III – disperare si speranta, o noua paradigma a dezvoltarii, Bulgaru M., Ed. Rev. Rom Statistica, 2003




loading...





.com Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




STRUCTURA SOCIO-ECONOMICA A POPULATIEI
Bazele urbanismului modern
Dezagregare sociala
STRUCTURA POPULATIEI PE GRUPE DE VARSTE SI SEXE
Mutatii in structura populatiei Romaniei si efecte asupra aparatului social
Urbanismul premodern
Elemente de amenajare a teritoriului
Urbanismul din anii ’30 si pana in prezent



loading...

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu