Distrugerea

DISTRUGEREA

V. tip. Distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia, sau impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvarea unui astfel de bun, precum si inlaturarea masurilor luate. V.agr. Fapta prezinta un pericol mai mare in cazul in care bunul are o deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, ori cand consta in distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unei conducte petroliere, sau de gaz, a unui cablu de inalta tensiune, echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii sau pt. difuzarea programelor de radio si tv, sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrale de alimentare cu apa. Fapta prezinta maximum de gravitate cand consta din distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun savarsit prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc daca rezulta pericolul public.

A. obiectul infractiunii.

a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale de ordin patrimonial a caror existenta si dezv. este conditionata de existenta materiala a bunurilor precum si a capacitatii de utilizare in fapt a bunurilor din patrimoniul unei pers. fizice sau juridice.

b) Obiectul material - orice bun facand parte din patrimoniul privat sau public.

B. Subiectii infractiunii

a) Subiectul activ al infractiunii in varianta simpla poate fi price pers. mai putin proprietarul bunului distrus, la formele agravante subiect activ poate fi orice pers. chiar si proprietarul bunului distrus. Participatia penala este posibila in oricare din formele acesteia.

b) Subiectul pasiv este pers. fizica sau juridica al carei bun a fost distrus precum si cea care avea un drept asupra acelui bun, de pilda, creditor gajist etc. Infractiunea poate avea uneori si o pluralitate de subiecti pasivi si anume in cazul in care distrugerea asupra unor bunuri apartinand mai multor pers. aflate in indiviziune.

A. Latura obiectiva.

a) Elementul material al laturii obiective consta dintr-o actiune alternativa de degradare, aducere in stare de neintrebuintare, de impiedicare a masurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau de inlaturare a masurilor de conservare ori salvare a bunului dupa ce au fost luate.

b) cerinte esentiale. Pt. realizarea laturii obiective a formei tip, bunul trebuie sa apartina altuia. Aceasta cerinta nu mai este necesara pt. existenta laturii obiective in cazul formelor agravante.

c) Urmarea imediata consta din schimbarea negativa, in rau, a existentei bunului sau a capacitatii de utilizare pe care o avea bunul inaintea savarsirii actiunii si prin aceasta in producerea unei pagube pt. pers. careia ii apartine bunul.

d) Legatura de cauzalitate. Dintre actiunile ce pot forma element material si urmare imediata, trebuie sa existe o leg. de cauzalitate. De regula actiunile specifice de distrugere produc aproape inevitabil urmarea imediata.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se savarseste cu intentie, directa sau indirecta; daca este comisa din culpa va constitui o alta infractiune si anume distrugerea din culpa prev. in art. 219 c.p. Mobilul si scopul nu au relevanta in ceea ce priveste realizarea laturii subiective.

A. Forme.

a) Infractiunea de distrugere este susceptibila de toate formele imperfecte ale infractiunii, insa actele de pregatire nu sunt pedepsite de lege. Tentativa la infractiunea de distrugere este pedepsita.

b) Consumarea. Infractiunea de distrugere se consuma in momentul in care executarea actiunii de distrugere a ajuns la capat si s-a produs urmarea imediata.

c) Epuizarea. Infractiunea de distrugere se poate savarsi in forma continuata.

B. Modalitati. Infractiunea de distrugere prezinta mai multe mod. si anume, in varianta simpla: degradarea, distrugerea, aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun, impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare si inlaturarea masurilor luate.

In variantele agravante, modalitatile normative sunt numai distrugerea degradarea si aducerea in stare de neintrebuintare.

C. Sanctiuni. Infractiunea de distrugere (art. 217 alin. 1 c.p.) inchisoare de la 1 luni la 3 ani sau cu amenda. In varianta agr. Prev. in art. 217 alin. 2 si 3 sanct. este inchis. De la 1 la 10 ani, iar in varianta agr. Prev. in art. 217 alin. 4 sanctiunea este inchis. De la 3 la 15 ani. Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea pen. pt. fapta prev. in art. 217 alin. 1 se pune in miscare la plangerea prealabila a pers. vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.