Definitii si arhitectura - sisteme informatice

Definitii si arhitectura - sisteme informatice

Definitie. Informatica este stiinta care se ocupa cu studiul prelucrarii informatiilor si a metodelor de realizare a prelucrarii prin intermediul sistemelor automate de calcul. Prin prelucrarea informatiei se intelege colectarea, memorarea, organizarea, co­dificarea, tratarea, transformarea, regasirea, distribuirea si transmiterea informatiilor.

Informatie. Prin informatie se intelege, in sens general, posibilitatea de aducere la cunostinta unui operator uman a unui lucru, fapt, fenomen etc. Data, in sensul teoriei informatiei, re­prezinta codificarea informatiei cu ajutorul unor simboluri sau semnale pe un suport sau mediu, in vederea prelucrarii aces­teia de catre un sistem automat de calcul.

Disjungere. Trebuie facuta distinctie intre informatie si data in sensul utilitatii lor, informatia fiind accesibila operatorului uman, iar data, in general, sistemului automat de calcul. Data este o re­prezentare formala a conceptelor, faptelor sau instructiunilor. In­formatia este intelesul pe care data il are pentru fiinta umana. Data prezinta doua aspecte diferite: pe de o parte este o poten­tiala informatie pentru fiinta umana, iar pe de alta parte se com­pune din instructiuni pentru calculator. Numai acolo unde e nece­sar sa se refere la datele care au inteles exclusiv pentru fiinta umana se va folosi termenul informatie.

Sistem informatic. Un sistem informatic poate fi inteles ca
ca o masina capabila sa efectueze automat operatii aritmetice si
logice (cu scopuri stiintifice, administrative, contabile etc.) plecand
de la programe care definesc secventa acestor operatii.

Legea nr. 161/2003 defineste sistemul informatic ca fiind orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui pro­gram informatic.

Arhitectura sistemelor de calcul. Un sistem informatic este compus dintr-o parte de echipament numita hardware si un grup de programe numite software.

Componente hardware. In general, componentele hard­ware pe care trebuie sa le contina un calculator corespund func­tiilor pe care acesta trebuie sa le indeplineasca, si anume sa fie capabil sa primeasca, sa memoreze, sa prelucreze si sa redea informatii. Astfel, calculatorul trebuie sa contina:

unitatea de intrare: indeplineste functia de preluare a in­formatiilor din exterior;

unitatea de memorie: indeplineste functia de memorare a datelor si programelor. Aceasta se divide in unitatea de memorie interna si unitatea de memorie externa;

unitatea logico-aritmetica: indeplineste functia de prelu­crare a datelor;

unitatea de comanda si control: indeplineste functia de comanda si control asupra celorlalte componente;

unitatea de iesire: indeplineste functia de predare a infor­matiilor in exterior.

Procesorul. Unitatea centrala de prelucrare (Central Processing Unit = CPU) sau procesorul incorporeaza pe langa unitatea de comanda si control si unitatea logico-aritmetica si anumiti registrii proprii, precum si interfetele cu celelalte componente ale
calculatorului; procesorul coordoneaza si controleaza intreaga activitate a calculatorului, stie sa interpreteze programe, sa identifice instructiunile dintr-un program, sa decodifice o instruc­tiune, sa recunoasca codul operatiei din instructiune, sa acti­veze circuitul corespunzator realizarii operatiei, sa execute ope­ratii aritmetice si logice.

Memoria interna si memoria externa. Memoria interna este o memorie neremanenta in care se pastreaza programele sistemului de operare si ale utilizatorului dintr-o sesiune de lucru.

Memoria externa, formata din suporti electromagnetici reutilizabili (hard-disc, disc flexibil etc), pe care informatia se pastreaza codificata binar prin magnetizarea piliturii de fier dupa doua directii de magnetizare corespunzator celor doua cifre binare, este folosita pentru pastrarea informatiilor si in afara sesiunilor de lucru.

Unitatea de intrare. Unitatea de intrare este folosita pentru a transmite calculatorului informatii. Ca unitati de intrare pot fi folosite: tastatura, mouse-ul, scanner-ul, microfonul, creionul luminos etc

Unitatea de iesire. Unitatea de iesire este folosita pentru a transmite informatii dinspre calculator spre exterior. Ca unitati de iesire pot fi folosite: monitorul, imprimanta, etc.

Componentele software. Software-ul calculatorului este format din programele destinate sa asigure conducerea si con­trolul procesului de prelucrare si din programele ce permit efec­tuarea unor lucrari curente. Ca urmare, software-ul unui calcu­lator are doua componente de baza: sistemul de operare si pro­gramele de aplicatie.

Un sistem de operare este o colectie organizata de programe care asigura (conduc) exploatarea (operarea) calculatorului. Sis­temul de operare creeaza o interfata intre utilizator si calculator si gestioneaza resursele calculatorului. Practic el asigura legatura intre componentele fizice (hardware) si cele logice (programele de aplicatie), altfel spus ajuta la comunicarea cu calculatorul. Exemple de sisteme de operare: Microsoft Windows 2000, Micro­soft Windows NT, MS-DOS, Linux, Microsoft Windows XP, Microsoft Windows Vista.

Un program de aplicatie este o multime organizata de instructiuni care se dau calculatorului pentru a efectua unele operatii specifice unei aplicatii dorite de utilizator. Cu ajutorul programelor de aplicatie se efectueaza lucrari sau se rezolva probleme cum ar fi: tehnoredactarea sau procesarea textelor, contabilitate, analiza financiara, programe juridice, planificare, baze de date, gestionarea mesajelor, proiectare (arhitectura, ingi­nerie), urmarirea si controlul proceselor industriale, navigarea prin Internet etc.