Instanta competenta

Instanta competenta

Proceduri premergatoare la instanta la care se depune cererea de apel

Anterior judecatii propriu - zise a apelului, la instanta la care se depune cererea, trebuie indeplinite anumite proceduri pregatitoare.Presedintele instantei la care s-a depus cererea de apel, va dispune inaintarea ei, impreuna cu dosarul cauzei si cu celalalte apeluri, dupa implinirea termenului de apel pentru toate partile, la instanta competenta sa solutioneze calea de atac.Exista posibilitatea ca unele dintre parti sa trimita cererea de apel in ultima zi a termenului, prin posta.Astfel ca partile vor veni dupa implinirea termenului de apel.Din acest motiv, in practica se asteapta 2 - 3 zile dupa implinirea termenului de apel pentru toate partile si apoi se inainteaza apelurile cu dosarul cauzei, tocmai pentru a evita situatia prezentata anterior.

Ultimul alineat al articolului 288 din actualul Cod de procedura civila, mentioneaza ca apelul va fi trimis instantei competente de indata, daca s-a facut cererea de suspendare a executarii hotararii primei instante.Textul are ca scop, in primul rand, sa puna in aplicare prevederile articolului 280, alineat 1 din Codul de procedura civila, potrivit caruia " cererea pentru suspendarea executarii vremelnice se va putea face fie o data cu apelul, fie deosebit in tot cursul instantei de apel ".Acest text acopera si situatia cand a fost pusa in executare o hotarare care nu era definitiva si nici cu exceptie vremelnica, dar a fost investita eronat cu formula executorie , cand partea poate uza si de contestatia la executare, dar nimic nu o impiedica sa ceara suspendarea executarii prin cererea de apel.Ultima solutie prezinta o eficenta practica mai mare deoarece partea nu trebuie sa poarte deodata doua procese, respectiv contestatia la executare si apelul.

In continutul noului Cod de procedura civila, nu se regasesc prevederile acestui articol, tocmai poate din dorinta legiuitorului de a nu crea confuzii.Din acest motiv, articolul 458 al noului Cod de procedura civila, impreuna cu cele 8 alineate ale sale, sunt in masura sa evidentieze toate etapele prin care trece cererea de apel, si implicit, depunerea ei.Potrivit acestui articol, alineatul 3, in situatia in care cererea de apel nu indeplineste conditiile prevazute de lege, presedintele instantei care primeste cererea de apel are datoria de a stabili lipsurile si de a cere " apelantului sa completeze sau sa modifice cererea de indata, daca este prezent si este posibil, sau in scris, daca apelul a fost trimis prin posta, fax sau curier." Modificarea sau completarea cererii se va face inauntrul termenului de apel, iar daca intervalul ramas pana la expirarea termenului de apel nu este suficient, presedintele are posibilitatea de a acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile, in care apelantul poate depune completarea sau modificarea cererii.Prin urmare, acest articol este mult mai complex comparativ cu articolul 288 din actualul Cod de procedura civila.

Conform articolului 3 , punct 2 si articolului 282 , alineat 1 din Codul de procedura civila, competenta de a judeca apeluri, revine doar curtilor de apel. Si noul Cod de procedura civila, prin articolul 91, punct 2, stabileste ca competenta solutionarii apelurilor apartine tot curtilor de apel.In perioada cuprinsa intre anii 1865 - 1952 , apelurile au fost judecate mai intai in exclusivitate de curtile de apel, apoi unele dintre ele, cu titlu de exceptie, au fost judecate de tribunale.Incepand cu anul 1993 si pana in anul 2003, instante de drept comun pentru judecarea apelurilor au fost tribunalele, iar curtile de apel au avut aceasta competenta pentru cauzele solutionate in prima instanta de tribunale.Astfel ca , se poate spune ca - asa cum judecatoriile erau instantele cu competenta generala de prima instanta - tribunalele erau instante cu competenta generala de apel.

Revenirea la sistemul judecarii apelurilor in exclusivitate de catre curtile de apel a generat critici.S-a considerat, la vremea respectiva , ca aceasta solutie legislativa denota doar un progres strict formal, indepartand nejustificat justitia de cetatean.

Noul Cod de procedura civila prezinta aceleeasi categorii de instante ca in actualul cod, cu mentiunea ca articolul 89, care face referire la competenta judecatoriilor, contine o formulare mult mai ampla decat articolul 1 din actualul Cod de procedura civila.

Proceduri premergatoare la instanta la care se trimite cererea de apel

Presedintele instantei primeste dosarul cauzei, urmand ca acesta sa fixeze termenul de judecata si sa dispuna citarea partilor.Fixarea termenului trebuie sa respecte prescriptiile articolului 114, indice 1 din Codul de procedura civila, astfel incat, intimatul sa aiba la dispozitie , de la data primirii citatiei, cel putin 15 zile pentru a-si pregati apararea, iar in procesele urgente cel putin 5 zile.Aceste dispozitii trebuie corelate cu acelea ale alineatului 2 al articolului 289 din Codul de procedura civila, potrivit carora intimatul are obligatia sa depuna intampinare cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru infatisare.Asadar, pentru pricinile care nu sunt urgente, termenul va trebui fixat de presedinte astfel incat intimatul sa primeasca citatia cu cel putin 20 de zile inainte de termen, iar in pricinile urgente intimatul va trebui sa primeasca citatia cu cel putin 10 zile inainte de termen.

Potrivit noului Cod de procedura civila , presedintele instantei " va lua, prin rezolutie, masuri in vederea stabilirii aleatorii a completului si a termenului de judecata, dupa care va face citarea partilor." Al doilea alineat al articolului 462 din noul Cod de procedura civila,

stabileste ca " primul termen de judecata va fi de cel mult 20 de zile de la data rezolutiei."

Conform alineatului 2 al articolului 289 din actualul Cod de procedura civila, presedintele instantei de apel va dispune sa i se comunice intimatului o copie de pe cererea de apel ( daca motivele sunt indicate intrun inscris separat, si de pe acestea ), precum si copiile certificate de apelant de pe inscrisurile alaturate cererii de apel.

Intreaga activitate administrativa descrisa mai sus, se desfasoara in doua etape.Prima etapa consta in repartizarea dosarelor pe diferitele sectii ale instantei, de care se ocupa presedintele instantei sau vicepresedintele desemnat de acesta.A doua etapa este realizata de presedintele de sectie care fixeaza termenul de judecata si dispune citarea partilor si comunicarea actelor, exercitand aceste atributii in numele si pentru presedintele instantei.

Ultimul alineat al articolului 289 din Codul de procedura civila, care prevede ca apelurile facute impotriva aceleasi hotarari trebuie repartizate la o singura sectie a instantei, coroborat cu dispozitiile articolului 290 din acelasi Cod, prin care se mentioneaza ca, daca apelurile facute impotriva aceleasi hotarari au fost repartizate la sectii deosebite, presedintele sectiei investite cea din urma va dispune trimiterea apelului la sectia investita mai intai, au fost intrunite in noul Cod de procedura civila, sub forma unui singur articol, si anume articolul 462, alineat 3, din noul Cod de procedura civila.

S-a precizat ca , " dispozitia urmareste de fapt ca judecarea tuturor apelurilor declarate impotriva aceleasi hotatari se se faca impreuna, deodata, de acelasi complet de judecata, astfel incat daca la o sectie functioneaza mai multe complete de judecata nu e suficient sa se urmareasca numai repartizarea la aceeasi sectie, iar daca exista o singura sectie e necesar ca judecata sa se faca in acelasi timp." Pe de alta parte, presedintele instantei a carei hotarare se ataca are obligatia sa trimita dosarul, impreuna cu toate apelurile, dupa ce s-a implinit termenul de apel pentru toate partile.Insa, daca una din cererile de apel contine si suspendarea executarii hotararii, trimiterea pe rand a apelurilor este pe deplin posibila.De asemenea, situatia poate sa mai apara si atunci cand unul din apeluri este facut cu depasirea sensibila a termenului prevazut de lege sau cand presedintele primei instante a constatat ca o parte nu a facut apel, dar partea nu primise comunicarea facuta din eroare - prin afisare - la o alta adresa.

Practic este dificil sa se verifice, pentru fiecare apel, daca s-a mai inregistrat sau nu la instanta un alt apel impotriva aceleasi hotarari.De aceea, partile vor invoca, mai degraba, aceasta imprejurare si completul investit cu prima cerere primita la instanta va trimite dosarul la completul ( implicit si sectia ) investit cu solutionarea cererii primite in urma.

S-a afirmat ca, daca apelantul a solicitat in cererea de apel citarea intimatului la interogator, presedintele va dispune citarea sa in acest fel sub rezerva dezbaterii administrarii probei la termenul de judecata si ca, sub aceeasi rezerva, el poate lua orice alte masuri, in limita dispozitiilor referitoare la dovezi. Din pacate, aceasta opinie nu poate fi sustinuta, deoarece nu exista nici un text de lege din titlul referitor la apel care sa faca trimitere la aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor articolului 114, indice 1, alineat 5 din actualul Cod de procedura civila. Potrivit articolului 183, litera e din noul Cod de procedura civila se precizeaza ca : " Cand reclamantul voieste sa-si dovedeasca cererea sau vreunul din capetele acesteia prin interogatoriul paratului va cere infatisarea in persoana a acestuia, daca paratul este o persoana fizica. In cazurile in care legea prevede ca paratul va raspunde in scris la interogatoriu, acesta va fi atasat cererii de chemare in judecata. " Trimiterea de la articolul 289 alineat 1 din Codul de procedura civila se refera expres la fixarea termenului de infatisare, si nu la toate dispozitiile cuprinse in articolul 114, indice 1 din acelasi cod, iar articolul 298 din Codul de procedura civila este menit sa evite repetarea unor reguli si sa complineasca reglementarea judecatii apelului cu cea a judecatii in prima instanta.Spre deosebire de articolele 289 si 290 din Codul de procedura civila, dispozitiile articolului 298 au un caracter general si nu pot completa dispozitiile cu caracter special privind procedura prealabila judecatii.Pe de alta parte, se poate observa ca legiuitorul - pentru a evita confuzii- a repetat, in articolul 289 din Codul de procedura civila, acea parte din dispozitiile articolului 114 indice 1 din actualul cod care a dorit sa fie aplicate, excuzand dispozitii de la aplicarea in apel.

Intampinarea

Alineatul 2, precum si alineatul 1 ale articolului 289 din Codul de procedura civila au fost modificate prin articolul I, punct 96 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.138/2000( abrogata prin Legea nr.219/2005 ).Conform acestui act normativ a fost inlocuita expresia " punandu-i-se in vedere sa depuna la dosar intampinare " cu expresia " punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare ". Chiar daca reglementarea din perioada de la intrarea in vigoare a Legii nr.59/1993 si pana la intrarea in vigoare a ordonantei mai sus mentionate a provocat dezbateri referitoare la obligativitatea depunerii intampinarii, iata ca modificarea alineatului 2 din articolul 289, a precizat expres ca depunerea intampinarii este obligatorie.Sanctiunea nedepunerii ei este aceea a decaderii din dreptul de a se mai putea folosi in fata instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat cele invocate la prima instanta .Cu toate acestea, sanctiunea nu va opera atunci cand nedepunerea intampinarii se datoreaza imprejurarii ca intimatul a fost citat cu nerespectarea termenelor prevazute de articolul 114 indice 1 din Codul de procedura civila, iar instanta va amana cauza astfel incat sa fie indeplinite cerintele acestui articol..

Articolul 103 alineat 1 din Codul de procedura civila mentioneaza ca neindeplinirea oricarui act de procedura in termenul legal atrage decaderea.Astfel ca, in situatia in care intampinarea este depusa cu mai putin de 5 zile inainte de termenul fixat pentru infatisare, decaderea poate opera, deoarece decaderea determina ineficienta actului de procedura indeplinit dupa expirarea termenului legal.Chiar daca legiuitorul a urmarit prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.138/2000, sa scurteze durata judecatilor , care era privita ca o modalitate de realizare a interesului general de eficientizare a justitiei, se pare ca noul Cod de procedura civila schimba termenul pentru depunerea intampinarii : " punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare in termen de cel mult 15 zile de la data comunicarii. "

Astfel ca, decaderea din dreptul de a depune intampinare sua din dreptul de a invoca motive, mijloace de aparare si dovezi mentionate in intampinarea depusa cu nerespectarea termenului prevazut de lege poate fi invocata de partea interesata.Termenul pentru depunerea intampinarii fiind imperativ si absolut, decaderea va putea fi invocata si de instanta, din oficiu.Noul Cod de procedura civila, precizeaza ca : " Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel. " ( articolul 197, alineat 2 )

Actualul Cod de procedura civila nu contine dispozitii speciale cu privire la continutul intampinarii depuse in apel.Dar continutul intampinarii se poate afla din analiza articolului 115 din Codul de procedura civila.Ea va cuprinde, in consecinta, exceptiile de procedura, raspunsul la toate motivele de apel, dovezile cu care intimatul se apara impotriva fiecarui motiv de apel si semnatura sa.Pentru aceleasi argumente, se vor aplica si dispozitiile articolelor 116 - 117 din Codul de procedura civila, referitoare la numarul de copii de pe intampinare si de pe inscrisurile pe care se sprijina.

In schimb, noul Cod de procedura civila, potrivit articolului 194, alineat 4 , ne ofera chiar o definitie a notiunii de intampinare : " Intampinarea este actul de procedura prin care paratul se apara, in fapt si in drept, fata de cererea de chemare in judecata. " Pana si continutul intampinarii este imbunatatit si mult mai detaliat decat cel din articolul 115 din actualul Cod.Noul continut al intampinarii furnizeaza mai multe informatii personale ale paratului ( nume, prenume, cod numeric personal, domiciliul si altele ), astfel incat intampinarea sa fie completa.

Probele

Felul in care sunt administrate probele la judecata de apel este identic cu cel de administrare la judecata in fond.Singurele diferente sunt conditiile generale de admisibilitate si conditia respectarii termenelor reglementate pentru propunerea lor.Pe langa acestea este necesara si intrunirea unor conditii specifice.

Una dintre conditii priveste probele care au fost administrate si in cursul judecatii in prima instanta.Administrarea din nou a unei probe care a mai fost administrata este desemnata de articolul 295 din Codul de procedura civila actual, prin expresia " refacerea probei ".Asa cum s-a subliniat, refacerea probelor este o solutie extrema caci, in principiu, ea nu isi gaseste o justificare temeinica. Refacerea ei trebuie sa fie temeinic justificata.Simpla dorinta a partii nu justifica refacerea probei doar pe considerentul ca judecata apelului are caracter devolutiv.Refacerea unei probe se poate impune atunci cand in administrarea sa au fost savarsite vicii de procedura ( cu conditia ca viciul sa fi fost invocat in termen in cazul nulitatii relative ) sau cand proba a fost neindestulatoare ( de exemplu, martorului nu i s-au pus toate intrebarile necesare, expertul nu a raspuns la toate obiectivele fixate de instanta sau prima instanta nu a fixat toate obiectivele necesare).Refacerea unei probe este posibila si in cazul in care judecatorul apelului, pus in fata unor probe contradictorii, are indoieli cu privire la temeinicia solutiei primei instante si doreste sa perceapa nemijlocit proba, in speranta ca va gasi argumente in formarea unei convingeri.

O alta conditie priveste probele noi propuse in apel : omisiunea propunerii probei sa nu fie rezultatul relei credinte a partii.Chiar daca aceasta conditie nu este impusa expres de vreun texte de lege, ea se deduce din principiile generale ale dreptului procesual.Scopul reglementarii apelului este acela de a indrepta gerseli de judecata, nu de a face o judecata completa in prima instanta.Daca partea omite propunerea unei probe in prima instanta, se poate ajunge la concluzia ca judecata in prima instanta este lasata la libera optiune a partii.

Mai mult, partile pot avea chiar interesul sa nu administreze proba la prima instanta din mai multe motive : nu au incredere in judecator, au in schimb incredere intrun judecator de la instanta de apel sau pot omite propunerea unei probe numai pentru a pune adversarul in situatia de a-si gasi mai greu mijloacele de contradovada.[14]Aceasta situatie constituie frauda la lege, iar sanctiunea consta in respingerea cererii de adminstrare a probei chiar cu riscul influentarii esentiale a solutiei.

Asa cum prevede articolul 243 din noul Cod de procedura civila, probele sunt propuse, sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat, prin intampinare, daca legea nu dispune altfel, dar pot fi propuse si oral, in cazurile anume prevazute de lege.De asemenea, acelasi articol precizeaza ca, in cazul in care probele nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze probele, iar judecatorul, poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile nu sunt de acord.

Ultimul alineat al acestui articol dispune ca : " partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile legii. "

Un alt aspect cu anumite particularitati il constituie modul de solutionare a cererilor privind asigurarea dovezilor formulate dupa depunerea cererii de apel si pana la primul termen fixat pentru infatisare la judecata apelului.Referitor la constatarea de urgenta a unei stari de fapt, cererea se va adresa si va fi solutionata de aceeasi instanta, respectiv cea in circumscriptia careia urmeaza sa se faca constatarea, indiferent daca procesul se afla in etapa judecatii in prima instanta sau in etapa judecatii de apel.

Potrivit noului Cod de procedura civila " cererea se va indrepta, inainte de judecata, la judecatoria in circumscriptia careia se afla martorul sau obiectul constatarii, iar in timpul judecatii, la instanta care judeca procesul in prima instanta." Aceste dispozitii sunt in prezent prevazute de articolele 235 si 236 din Codul de procedura civila.Exista si situatia in care apelantul face o asemenea cerere deodata cu cererea de apel sau ulterior, dar inainte de inregistrarea apelului la instanta de control judiciar.In acest caz, cererea va fi depusa si se va solutiona de catre judecatoria in circumscriptia careia se afla martorul sau obiectul cercetarii.

Oricare dintre cele doua feluri de cereri de asigurare a probelor se pot cere in interiorul termenului de apel si de partea care nu a declarat apel si - poate - nici nu este interesata sa apeleze hotararea.Ea va justifica interesul prin aceea ca exista posibilitatea ca o parte adversa sa faca apel, iar proba are legatura cu cauza si imposibilitatea administrarii ei ar putea crea pericol pentru dovedirea drepturilor partii.

Asigurarea actiunii

Textele ce reglementeaza mijloacele de asigurare a actiunii nu limiteaza recurgerea la acestea numai la etapa judecatii in prima instanta.Pe cale de consecinta, ele vor putea fi folosite si in cursul judecatii in apel.

Sechestrul asigurator va putea fi cerut de cel care a solicitat si a obtinut prin hotararea apelata recunoasterea creantei, dar si cel acarui actiune a fost respinsa, daca a apelat hotararea solicitand admiterea actiunii.In cazul in care cererea a fost formulata dupa inregistrarea apelului la instanta de control judiciar, ea se va judeca de aceasta si va fi solutionata dupa regulile instituite de articolul 592 din Codul de procedura civila.Daca cererea a fost formulata dupa declararea apelului, dar inainte de trimiterea si inregistrarea la instanta de apel, cererea se va adresa instantei de apel, chiar daca aceasta nu poate fi considerata instanta care judeca procesul in sensul articolului 592 din Codul de procedura civila, ci instanta care va judeca procesul.O asemenea cerere, facuta dupa pronuntarea hotararii si fara ca vreuna din partile cu interese contrarii celui ce solicita sechestrul sa fi declarat apel, sau fara ca partea insasi - nemultumita de respingerea actiunii sau de admiterea ei in parte - sa fi declarat apel, nu poate fi primita deoarece partea " nu a intentat actiune " .Prin expresia " a intentat actiune " se intelege existenta unei actiuni care nu a fost solutionata irevocabil si este in curs de judecata sau ca - desi s-a finalizat judecata intro etapa - s-a solicitat deja continuarea judecatii intro alta etapa.

In ceea ce priveste sechestrul judiciar, trebuie facuta distinctie intre situatiile prevazute de articolul 598 din Codul de procedura civila si cele prevazute de articolul 599 din Codul de procedura civila. In primul caz competenta apartine instantei competente sa judece apelul, iar in cel de-al doilea caz, competenta de solutionare a cererii este fixata prin articolul 599, ultimul alineat : instanta in circumscriptia carei ase afla bunul, adica aceea corespunzatoare celei competente sa judece in prima instanta cauza.

In primul caz, instanta de apel va solutiona cererea si atunci cand este facuta anterior sesizarii sale, dar ulterior declararii apelului de partea interesata sau de partea adversa acesteia.In schimb, in cea de-a doua situatie, cererea de sechestru judiciar va fi solutionata, indiferent de momentul in care este facuta, deci chiar si dupa pronuntarea hotararii si inainte ca vreuna dintre parti sa fi declarat apel.