Intima convingere

Intima convingere

Vom porni la analiza acestui concept de la Hegel care, in "Principiile filosofiei dreptului', sublinia: "ultimul cuvant in decizie il constituie convingerea subiectiva si constiinta (animi sententia), asa cum, in ce priveste dovada, care se sprijina pe declaratii si marturii ale altora, juramantul ramane garantia ultima, desi subiectiva'.

Daca pentru marturii juramantul ramane garantie ultima, se pune in mod firesc intrebarea care este garantia ultima a intimei convingeri pe care se fundamenteaza o solutie judiciara. Din perspectiva psihologica aceasta garantie nu poate fi alta decat respectarea de catre anchetator a principiilor si legilor de formare a probelor, a utilizarii criteriilor psihologice, iar din perspectiva etica, garantia este moralitatea anchetatorului si buna sa credinta.

Din perspectiva juridica, garantia intimei convingeri este dubla, pornind de la principiul constitutional al separatiei puterilor in stat, care trebuie pre­vazut expres in orice constitutie democratica si terminand cu principiul independentei magistratilor si supunerii lor numai legii. Credem ca aceasta dubla garantie este obligatorie si pentru celelalte categorii ce functioneaza in sistemul autoritatilor, raspunzatoare de corecta aplicare a legilor.

In plus, legea organica de organizare judecatoreasca stabileste si ina­movibilitatea magistratilor pentru ca, din categoria mare a celor ce contri­buie la infaptuirea actului de justitie, magistratii sunt aceia care solutioneaza cauzele penale. Atunci cand ei constata ca prezumtia de nevinovatie a incetat sa mai functioneze in favoarea inculpatului, il declara pe acesta vinovat.

In ultima analiza exista si un drept la intima convingere, pe care se fundamenteaza posibilitatea magistratilor, ce constituie un complet de ju­decata, de-a avea opinie separata.

Pentru a asigura corecta functionare a intimei convingeri si a feri deliberarea de orice influenta, aceasta va avea loc imediat dupa incheierea dezbaterilor si se va face in secret. La deliberare nu asista nici reprezen­tantul Ministerului Public si nici grefierul. Judecatorii vor delibera mai intai asupra chestiunilor de fapt, deci cele strans legate de probatiune si apoi asupra celor de drept, adica calificarea faptului si aplicarea pedepsei.

In Codul de procedura penala in vigoare se mentioneaza ca "toti membrii completului de judecata au indatorirea sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni', (art. 343 al. 4); "Presedintele isi spune parerea cel din urma, (art. 343, al. 5).

In art. 324, al. II din Codul de procedura penala, Carol al II-lea, se pretinde ca parerile sunt culese de presedinte incepand cu judecatorul cel mai mic in grad si continuand in ordinea numirilor. Evident legiuitorul a tinut seama in aceasta reglementare de un insemnat motiv psihologic: "pentru ca judecatorii cu o experienta mai mare, deci cu o prestanta fata de ceilalti, sa nu ii influenteze'.

Prin urmare si institutia deliberarii are o componenta psihologica, mai putin relevata in literatura de specialitate.

Oricum, procesele psihologice ale deliberarii pot fi surprinse in motivarea hotararilor judecatoresti, care sunt opera gandirii magistratilor si care, volens-nolens, incorporeaza si psihologia lor.

Credem ca intima convingere este o stare psihologica comuna a tu­turor oamenilor in legatura cu parerea lor ferma, de neclintit despre anu­mite fenomene, evenimente, situatii etc.

in drept, intima convingere este starea psihologica a persoanelor ras­punzatoare de aplicarea legilor, bazata pe buna-credinta, care sunt impaca­te cu propria lor constiinta morala, care i-a calauzit in aflarea adevarului, prin utilizarea mijloacelor legale si in stabilirea masurilor legale consecu­tive starilor de fapt stabilite.

Mai ramane, in mod evident, validarea acestei convingeri intime, care va opera in momentul ramanerii definitive a hotararii ce o incorporeaza.

Credem, in finalul tuturor consideratiilor expuse, ca structura anche­tei judiciare, realizata din perspectiva psihologica poate si trebuie sa fie sistemul de referinta al temeiurilor unor solutii juridice fundamentate pe adevar si justitie.