REGLEMENTAREA MUNCII - Reglementarea internationala a muncii

REGLEMENTAREA MUNCII

SECTIUNEA I - a Reglementarea internationala a muncii.

Organizatia Internationala a Muncii¹⁾ - O.I.M. - a luat fiinta la 11 aprilie 1919, data la care Conferinta preliminara de pace a adoptat proiectul Comisiei de Legislatie Internationala a Muncii care prevedea inserarea in Tratatul de pace a unor norme de drept - avand caracter universal - destinata a constitui "o carta internationala a muncii".

Proiectul a fost introdus in Tratatul de pace de la Verlailles ca un capitol separat si specific - III - avand denumirea generica MUNCA.

Aceasta adevarata Constitutie a muncii cuprinde doua parti si anume:

articolele 387-426 care infiinteaza Organizatia Permanenta a Muncii si

articolul 427 care infiinteaza baza legislatiei internationale a muncii - printr-o declaratie de principii.

Pentru frumusetea formularii si pentru interesul mondial pe care l-a reprezentat aceasta problema, voi reproduce exact Expunerea de motive:

"Tinand seama ca Societatea Natiunilor are drept scop, de a stabili pacea universala si ca o astfel de pace nu poate fi intemeiata decat pe baza dreptatii sociale.

Tinand seama ca exista imprejurari de munca, ce inseamna pentru un mare numar de persoane, nedreptate, mizerie, lipsuri, ceea ce da nastere la o astfel de nemultumire, incat pacea si buna intelegere universala sunt puse in primejdie, si, tinand seama ca este o nevoie grabnica de a imbunatati aceste imprejurari in ce priveste reglementarea orelor de munca, fixarea duratei maxime a zilei si saptamanii de munca, recrutarea fortei de munca, lupta impotriva lipsei de munca, garantia unui salariu care sa asigure conditiile unei existente potrivite, ocrotirea muncii contra bolilor generale sau profesionale si a accidentelor de munca, ocrotirea copiilor, adolescentilor si femeilor, pensiile pentru batranete si invaliditate, apararea intereselor lucratorilor angajati in strainatate, afirmarea principiului libertatii sindicale, organizarea invatamantului profesional si tehnic si alte masuri analoage.

Tinand seama ca neadoptarea de catre o natiune a unui regim de munca cu adevarat omenesc, pune piedica silintelor celorlalte natiuni doritoare de a imbunatati soarta muncitorilor angajati in propriile tari.

- Pentru a se ajunge la aceasta realizare - a imbinarii politicii nationale cu cea internationala in domeniul muncii, a trebuit sa se duca in timp o lupta sustinuta si dura, datorita pe de o parte statelor - care au considerat adoptarea unei legislatii internationale a muncii ca o lezare a suveranitatii nationale - iar pe de alta parte slabiciunii de inceput a miscarii sindicale precum si a intereselor patronale.

- In prezent, conceptul de "suveranitate" este mult mai flexibil si nuantat - in raport de noua evolutie a politicii mondiale, tinzandu-se spre o "globalizare economica" cu efecte directe asupra socialului si politicului (UE, G8, OPEC, etc.).

Vezi anexa I - Istoricul legislatiei internationale a muncii (1860-1947).

SECTIUNEA II - a Reglementarea Industriala a Muncii in

Romania. Istoric. Caractere. Definitie.

Legislatia industriala a muncii in Romania s-a constituit ca ramura de drept¹⁾ datorita necesitatii acoperirii unor lipsuri in domeniul legislatiei industriale si a legislatiei muncii - care creeau dezechilibre economico-sociale ce nu puteau fi acoperite prin folosirea prevederilor dreptului civil si a dreptului comercial.

Pe de alta parte, legislatia industriala a muncii a aparut ca un corespondent pe plan juridic a manifestarii unor interese majore, relative la interesele economice si la necesitatea concordantei cu reglementarea internationala.

Pentru a putea intelege reglementarea muncii in Romania trebuie sa avem in vedere conditiile specifice de dezvoltare ale tarii noastre - industrie slab dezvoltata cu accent pe industria usoara, agricultura inapoiata pastrand puternice reminiscente feudale, interventie masiva si dura a capitalului strain, regimul politic, miscarea muncitoreasca, .

Deoarece nu am posibilitatea de a analiza in spatiul acestei lucrari toate aceste probleme, prin raportare la tot ce am enuntat anterior - in mod individual, domeniu cu domeniu - voi prezenta pe scurt, un tablou de ansamblu.

Legislatia industriala a muncii in Romania poate fi periodizata in doua epoci distincte:

pana la primul razboi mondial, avand un caracter de legislatie a meseriilor si a ocrotirii muncii (1894 Legea industriilor insalubre, 1897 Legea repaosului duminical, 1906 Legea asupra muncii minorilor si femeilor, 1910 Legea sanitara, etc.);

dupa primul razboi mondial, cand legislatia industriala a muncii urmeaza un drum complex si ascendent datorita:

● aparitiei reglementarilor internationale;

● accentuarii dezvoltarii industriale;

● necesitatilor economice noi (generate de dezvoltarea industriala si de desavarsirea unitatii nationale) care impuneau crearea unor norme general-unitare de aplicare.

Se construiesc²⁾ fabrici, uzine, ateliere, se dezvolta mijloacele de transport si comunicatii, se infiinteaza numeroase banci.

O data cu dezvoltarea economica numarul celor angajati in sectoarele productive creste neancetat si o data cu aceasta crestere a numarului de muncitori, problematica sociala capata noi directii si potente. Se constituie³⁾ grupari muncitoresti, sindicate, partide, au loc greve, demonstratii, conferinte muncitoresti, miscarea muncitoreasca si sindicala dezvoltandu-se neantrerupt, anii crizei din 1929-1933 schimband raportul de forte (muncitori/lucratori : patronate/stat).

Pe plan juridic, aceste schimbari se manifesta prin aparitia unei legislatii de sprijinire directa a intreprinzatorilor si prin aparitia unei legislatii ce rezolva (aparent) problemele muncii si muncitorilor.

Statul intervine tot mai des in economie prin promovarea unor serii de acte normative, care urmareau atat reglementari de drept industrial propriu-zis, cat si reglementari de legislatie a muncii, atat pentru a frana anarhia industriala cat si pentru a lichida sau atenua conflictele tot mai dese ce se nasteau intre patron si muncitori si intre stat si muncitori⁴⁾.

In ce priveste caracterul reglementarii industriale a muncii trebuie sa aratam ca toate actele normative date in acest domeniu au aparut ca urmare a unor necesitati social economice de stat si particulare.

Daca in domeniul civil si penal s-a reusit a se institui reglementari unitare, in domeniul muncii nu s-a putut elabora o lege cadru - legislatia muncii pastrand pana la aparitia Codului Muncii din 1950 un caracter fragmentar, individual - pe probleme (contracte de munca, asigurari sociale, jurisdictie, grupari profesionale).

Definitia pentru legislatia muncii din aceasta perioada ar putea fi exprimata astfel:

¹⁾ - Avand in vedere faptul ca toate problemele legate de raportul juridic de munca si de dreptul industrial au format obiect de studiu si cercetare sub aceasta denumire de Legislatia industriala a muncii - consider ca putem folosi termenul de ramura de drept.

²⁾ - Vezi anexa II - Istoricul dezvoltarii industriale. Realizari.

³⁾ - Vezi anexa III - Miscarea muncitoreasca - istoric. Date.

- Vezi anexa IV - Legislatia industriala a muncii - istoric. Date.