Antibiotice si chimioterapice

ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE

Antibioticele si chimioterapicele sunt un grup de medicamente capabile sa distruga sau sa inhibe multiplicarea microbiana . Au actiune selectiva si specifica . In doze terapeutice ele nu lezeaza celulele organismului uman .

Antibioticele sunt substante antibacteriene naturale . Penicilinele si cefalosporinele sunt extrase din fungi din genul Penicilium ( si alte ascomicete ) ; aminiglicozidele , macrolidele , tetraciclinele , cloramfenicolul , lincomicina sunt extrase din antinomicete , in special fungi din genul Streptomyces ; polimixinele si bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus .

Chimioterapicele sunt substante antibacteriene obtinute prin sinteza zhimica .

In present , o delimitare stricta intre cele doua categorii nu este justificata deoarece au fost produse numeroase antibiotice de semi-sinteza . Din acest motiv , exista tendinta ca toate substantele antimicrobiene sa fie denumite antibiotice , iar folosirea lor in tratamentul antiinfectios sa fie numita antibioterapie .

Fiecare antibiotic are o denumire comuna internationala ( D.C.I. ) , aceeasi pentru toate preparatele comercializate , fie romanesti , fie straine . Denumirea comerciala difera in functie de firma producatoare .

Spectrul antimicrobian

Spectrul antimicrobian cuprinde totalitatea bacteriilor asupra carora antibioticul este active . Este necesara cunoasterea spectrului antibacterian initial , precum si modificarile ulterioare , aparute prin emergenta unor tulpini rezistente .

Spectrul antibacterian initial este stabilit pentru fiecare antibiotic in parte , prin testari pe tulpini bacteriene de colectie , fiind precizate categoriile de bacterii sensibile , intermediar sensibile , precum si bacteriile rezistente in mod natural la antibioticul respectiv .

In functie de spectru antimicrobian initial , antibioticele au fost clasificate in : antibiotice cu spectru ingust si antibiotice cu spectru larg .

Antibioticele cu spectru ingust au fost impartite la randul lor in doua grupuri , dupa actiunea in mod predilect asupra bacteriilor Gram pozitive si Gram negative :

antibiotice cu spectru de tip penicilinic ( penicilinele , eritromicina , lincomicina ) , active pe coci si bacilli gram-pozitivi , si pe coci Gram-negativi .

antibiotice cu spectru de tip streptomicinic ( aminoglicozidele , streptomicina , neomicina , gentamicina , kanamicina ; polipeptide , colimicina , polimixina ) , active pe bacilli si coci Gram-negativi , coci Gran-pozitivi .

Antibioticele cu spectru larg ( ex. Tetraciclinele , cloramfenicolul ) , sunt active pe coci si bacilli Gran-negativi si Gram-pozitivi , treponeme , leptospire , ricketsii , chlamydii si micoplasme . ( Schema IV.I. ) .

Schema V.I. Tipuri de spectru antibacterian " clasic "

In prezent au fost descoperite noi antibiotice cu spectru larg si ultralarg , unele dintre ele fiind folosite ca antibiotice de rezerva , in infectii severe cu tulpini rezistente .

Actiunea antibacteriana ; efectul bactericid , efectul bacteriostatic

Antibioticele au fie :

efect bactericid , adica de distrugere a bacteriilor , fie

efect bacteriostatic , de inhibare a multiplicarii bacteriene .

Obtinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de mai multi factori :

natura antibioticului si mecansmul sau de actiune . Un actibiotic bactericid poate avea si o actiune bacteriostatica in concentratii mai mici , in timp ce un antibiotic bacteriostatic nu poate avea niciodata un efect bactericid .

concentratia efectiva de antibiotic realizata la locul conflictului microorganism-gazda .

stadiul de dezvoltare al bacteriei ( faza de latenta sau de multiplicare , forme L , spori ) .

Folosirea unui antibiotic bacteriostatic poate fi suficienta pentru a obtine vindecarea in cazul unor infectii usoare sau de severitate medie , la pacienti cu un sistem imun integru .

Antibioticele bactericide sunt necesare in :

infectii severe , sau/si generalizate ( bronhopneumonii , meningite , peritonite , septicemia )

in infectiile bacteriene cornice sau cu tendinta de cronicizare ( pielonefrite , metroanexite , etc. )

infectii bacteriene in focare greu sterilizabile ( endocardite , osteomielite , tromboflebite , tuberculoza ) .

Antibioticele bactericide nu se asociaza cu cele bacteriostatice , ci se asociaza 2 sau 3 bactericide cu mecanisme diferite de actiune , de ex. O penicilina cu un aminoglicozid , cu efect bactericid sinergic .

Mecanismele de actiune ale antibioticelor

Inhibitia sintezei peretelui celular .

Inhibitia sintezei proteinelor .

Alterarea structurii membranei celulare bacteriene .

Inhibitia sintezei sau functiei acizilor nucleici .

Inhibitia metabolismului bacterian .

Inhibitia sintezei peretelui celular - prin inhibarea polimerizarii peptidoglicanului din structura peretelui celular al bacteriilor . Rezulta liza bacteriei . Bacteriile Gram-pozitive sunt mai sensibile decat cele Gram-negative . Antibioticele din aceasta categorie nu sunt toxice pentru celulele umane ( eucariote , lipsite de perete celular ) . Exemple : penicilinele , cefalosporinele , vancomicina , bacitracina [ bactericide ] .

inhibitia sintezei proteinelor , prin atasarea la subunitatea 30S a ribozomilor bacterieni ( 30S ← ARN-t ) : cloramfenicol , tetraciclina , eritromicina , lincomicina [ bacteriostatice ] .

alterarea structurii membranei celulare bacteriene - unele antibiotice , in special polipeptidice . Polimixine , colistin , precum si antifungice : amfotericina B , nistatin - induc modificari ale permeabilitatii membranei celulare , cu pierderea unor metabolite importanti din celula [ bactericide ] .

inhibitia sintezei sau functiei acizilor nucleici - rifampicina , fluorochinolonele - inhiba replicarea AND-ului bacterian prin inhibitia unei enzime - AND giraza , de care se leaga [ bactericide ] .

inhibitia metabolismului - prin inhibitia competitive a unei substante : sulfamidele inhiba competitiv acidul para-aminobenzoic ( PABA ) , precursor al acidului folic . In prezenta sulfamidei ( antimetabolit ) , enzima care se leaga in mod normal de PABA , se leaga de antimetabolit , rezultand un produs inactive metabolic . [ bacteriostatic ] . Trimetroprimul inhiba transformarea acidului folic in acid folinic , urmatoarea etapa metabolica [ bactericid ] .

Rezistenta la antibiotice

Rezistenta bacteriilor la antibiotice poate fi naturala sau dobandita .

Rezistenta naturala este un character de specie si este totala , fiind genetic determinate . De ex. B. Koch este rezistent la peniciline , bacteriile strict anaerobe sunt rezistente la aminoglicozide .

Rezistenta dobandita se datoreaza aparitiei si selectarii unor mutante rezistente , prin transfer cromozomial ( rar ) sau extracromozomial ( des , prin plasmide ) de la o bacterie rezistenta la una sensibila . Mecanismele biochimice ale rezistentei sunt :

producerea de enzime inactivatoare ( penicilinaza , cefalosporinaze )

scaderea permeabilitatii bacteriei pentru antibiotic ( forme L , protoplasti , sferoplasti )

elaborarea in excess au modificarea enzimelor care reprezinta tinta de actiune a antibioticului

cresterea sintezei de PABA

Rezistenta dobandita poate fi fata de un singur antibiotic ( monorezistenta ) sau poate fi multirezistenta . Fata de antibioticele inrudite poate fi o rezistenta incrucisata .

Reguli generale de alegere a antibioticului in terapie

antibioticul ales trebuie sa fie active pe tulpina bacteriana ( izolata si identificata ) , conform antibiogramei .

antibioticul ales trebuie sa difuzeze bine sis a realizeze o concentratie active in focarele in care este localizata infectia .

antibioticul trebuie sa fie cat mai putin toxic , sis a nu existe contraindicatii ale pacientului la substanta respective ( alergie , sarcina , insuficienta renala , hepatica , etc. ) .

calea de administrare ( oral , I.M. , I.V. ) sa corespunda localizarii infectiei , dozei care urmeaza sa se administreze , si urgentei obtinerii unei concentratii active .

ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE

Familie de antibiotice care au in structura chimica inelul beta-lactamic .

Mecanismul lor de actiune este inhibitia sintezei peptidoglicanului , in etapa de polimerizare , prin legarea de transpeptidazele pe PBPs ( penicillin binding proteins ) .

PENICILINELE

Penicilinele pot fi impartite in 4 mari grupuri :

peniciline naturale

peniciline rezistente la penicilinaza

aminopeniciline

peniciline cu spectru larg

Penicilinele naturale , primele descoperite si introduse in terapie in urma cu sae decenii , isi pastreaza si astazi eficienta . Spectrul lor de avtiune acopera coci Gram-pozitivi si Gram-negativi ( streptococci , pneumococi , enterococi , meningococi ) , bacilli Gram-pozitivi ( corynebacterii , L. Monocytogenes ) , spirochete ( Leptospira , Treponeme ) si majoritatea bacteriilor anaerobe .

Penicilina G cristalina , de uz parenteral ( IM sau IV deoarece este modificata de sucul gastric ) , prototipul penicilinelor naturale . Se gaseste sub forma de sare de Na sau de K .

Este activa , fiind considerata antibiotic de electie , asupra :

streptococului beta-hemolitic de grup A , pneumococi , streptococci ciridans , stafilococi albi si aurii nesecretori de penicilinaza

coci Gram-pozitivi anaerobi

neisserii ( coci Gram-negativi )

clostridia ( bacilli Gram-pozitivi anaerobi )

treponeme , leptospire , fusobacterii

Antibiotic bactericid , se foloseste atat in monoterapie , cat si in asociatii de antibiotice .

Toxicitatea este redusa . Principalele reactii adverse sunt de tip alergic , ( pana la 10% din cazuri ) .

Penicilina V ( Fenoximetilpenicilina ) - penicilina de uz oral . Administrata strict pe stomacul gol , cu o ora inainte de masa si cu respectarea intervalelor dintre doze , are efecte similare cu ale penicilinei G .

Benzatin-penicilina G - Moldamin , penicilina depozit ( realizeaza un nivel stabil , scazut de antibiotic pe o perioada de 2-4 saptamani , utila in profilaxia reinfectiilor cu streptococ ) .

Procain-penicilina G - ( Efitard ) , Clemizol-penicilina G ( Megacilline ) , peniciline semi-depozit , cu administrare I.M. intr-o singura doza zilnica , au indicatii in tratamentul si profilaxia bolilor post-streptococice , sifilis ( dermato-venerologie ) .

Peniciline rezistente la penicilinaza ( peniciline anti-stafilococice ) :

OXACILINA - indicate in infectii stafilococice . Se poate administra oral , parenteral si topic . Asocierea oxacilina - gentamicina este sinergica .

METICILINA - de uz strict parenteral , nu mai este folosita datorita emergentei de tulpini stafilococice rezistente si nefrotoxicitatii . Tulpinile de stafilococi rezistente la meticilina si-au modificat receptorul pentru peniciline si de aceea sunt rezistente la toate beta-lactaminele . Totodata sunt rezistente la macrolide si lincosamide . In aceasta situatie , medicamentul de electie este vancomicina .

Aminopeniciline

AMPICILINA este o penicilina semi-sintetica , cu spectru largit fata de Penicilina G . In plus fata de spectrul acesteia , Ampicilina este active sip e enterococi , Haemophillus , Shigelle , unele salminellle , unele tulpini de Proteus , Klebsiella , E.Coli . Se administreaza oral si parenteral . Ampicilina realizeaza o buna concentratie biliara si in LCR . Este bine tolerata de gravide , sugari si copii mici . Efectele adverse sunt alergice si de dismicrobism intestinal .

AMOXICILINA - are o biodisponibilitate superioara ampicilinei , se absoarbe aproape complet din intestine , are o eficienta crescuta in infectii pulmonare , boli diareice , febra tifoida .

Peniciline cu spectru larg

Asocieri aminopeniciline cu inhibitorii de beta-lactamaze

Inhibitorii de beta lactamaze : Acidul clavulanic si Sulbactamul , in asociere cu beta lactaminele , au un efect synergic , cu conditia ca producerea de beta-lactamaza sa fie mecanismul principal al rezistentei .

AMOXICILINA CU AC. CLAVULANIC - AUGMENTIN , AMOXICLAV

AMPICILINA CU SULBACTAM - UNASYN

Sunt active pe bacteriile sensibile la ampicilina si amoxicilina , dar sip e stafilococii aurii si unii bacilli gram-negativi rezistenti la acestia datorita producerii de beta-lactamaze . Aceste combinatii sunt larg folosite in practica medicala in sinuzite bacteriene , otite medii , infectii ale tractului respirator inferior , infectii urinare si hepatobiliare , infectii ginecologice .

Carboxipenicilinele : Carbenicilina ( PYOPEN ) , carindacilina , etc. au un spectru asemanator Ampicilinei , dar sunt active sip e bacilul piocianic . Sunt folosite in sectiile de terapie intensiva .

Ureidopeniciline , Piperazinpenicilinele ( Piperacilina , Azlocilina , Mezlocilin ) .

Sunt eficiente mai ales pe Proteus , piocianic , Enterobacter , acinetobacter . In paralel cu doza creste si semiviata antibioticului in circulatie .

Monobactame ( Aztreonam ) - active sip e bacilli Gram-negativi , aerobi si anaerobi .

Carbapeneme - Tienamicina ( Tienam , Imipenem ) antibiotic de rezerva , cu spectru larg , active si pe stafilococii meticilino-rezistenti , anaerobi , bacilli Gram-negativi .

CEFALOSPORINELE

Antibiotice beta-lactamice , cu acelasi mechanism de actiune ca penicilinele .

Au efect bactericid .

Sunt clasificate in generatii , pe masura lansarii lor pe piata si in functie de activitate antimicrobiana . Se administreaza oral si/sau parenteral .

Au spectru larg , in specia cele de generatia a II-a si a III-a si ultralarg , cele de generatia a IV-a .

Prezinta toxicitate scazuta .

Efecte secundare :

hipersensibilizare

selectarea unor tulpini de enterococ

anemie hemolitica , granulocitopenie

Generatia I : Cefalexin , Cefazolin , Cefalotin . Sunt active pe cocii Gram-pozitivi : streptococci , pneumococi , stafilococi , cu exceptia enterococilor si a unor tulpini de stafilococ . Sunt mai putin active pe bacilii Gram-negativi , totusi au actiune pe Haemophylus , Branhamella , Salmonella , Shigella .

Bacteriile din genurile Enterobacter , Seratia , Morganella prezinta rezistenta naturala fata de acest grup de antibiotice .

Difuzeaza bine in tesuturi , in special pulmonar . Nu patrund in LCR . Se elimina urinar .

Generatia a II-a : Cefaclor Cfuroxim , Cefamandol , Cefoxitin , Cefotetan .

Au un spectru mai larg fata de generatia I , fiind mai rezistente la beta-lactamaze . Sunt mai active pe stafilococi , Proteus , Enterobacter .

Formele orale sunt indicate in infectii respiratorii , ORL , dar si in infectii urinare simple . Formele injectabile sunt folosite in profilaxia infectiilor chirurgicale si vasculare.

Generatia a III-a : injectabile : Cefotaxim ( Claforan ) , Ceftriaxon ( Rocephine ) , Ceftazidim ( Fortum ) , Cefoperazon ( Cefobid ) . Orale : Cefixim , Cefpodoxim ( Orelox ) , Cefotiam .

Aceste antibiotice sunt mai putin active pe bacteriile Gram-pozitive decat cele de generatia I si II , dar mult mai eficiente pe bacilii Gram-negativi : enterobacterii si Pseudomonas aeruginosa . Sunt mult mai rezistente la beta-lactamaze .

Sunt rezervate in general infectiilor severe produse de Gram-negativi si infectiilor nosocomiale , in asociere cu aminoglicozidele .

Generatia a IV-a : Cefepin , Cefpirom . Sunt rezistente la unele beta-lactamaze deosebit de active . Se utilizeaza in infectii noscomiale sau in septicemia cu origine necunoacuta , in care este necesara acoperirea unui spectru foarte larg de bacterii .

GLICOPEPTIDE : Vancomicina ( Vancocin ) , Teicoplanina ( Targocid ) .

Antibiotice cu efect bactericid .

Mecanism de actiune : alterarea sintezei si permeabilitatii peretelui celular si a sintezei de ARN bacterian .

Active pe : coci Gram-pozitivi - Stafilococi , inclusive meticilino-rezistenti ( antistafilococic de rezerva ) , streptococci , enterococi , bacilli anaerobi : Bacillus , Actinomyces , Clostridium .

Inactiv pe bacilii Gram-negativi deoarece molecula mare de antibiotic nu traverseaza spatial periplasmatic .

Este indicat in infectii severe produse de bacterile sensibile la antibiotic .

Administrarea : intravenos in perfuzie ( P.E.V. ) . Antibioticul circula legat de proteinele plasmatice , patrunde in lichidul pleural , pericardic , sinovial , trece in lichidul de dializa peritoneala , strabate meningele numai daca acesta este inflamat . Se elimina aproape exclusive prin filtrare glomerulara .

Efecte adverse : reactii alergice , hipotensiune sau hipertensiune in timpul PEV , ototxicitate .

Inhibitori ai sintezei proteinelor

MACROLIDE : Eritromicina , Claritromicina ( Clacid ) , Roxitromicina ( Rulid ) , Spiramicina , Josamicina .

Efect bacteriostatic .

Se leaga de subunitatea 50S a ribozomilor .

Spectru de tip Penicilina , la care se adauga Haemophyllus , Bordetella , Chlamydia , Mycoplasma , Bacteroides ( anaerob ) .

Indicate la pacientii alergici la penicilina , in infectii respiratorii .

Efecte secundare gastro-intestinale : greata , varsaturi , dureri abdominale .

AMINOGLICOZIDE : Streptomicina , Kanamicina , Gentamicina , Tobramicina , Amikacina , Neomicina , Netromicina .

Primul preparat cunoscut a fost Streptomicina ( 1944 ) , pentru ca intre 1949 si 1956 sa fie descoperita o intreaga familie de antibiotice foarte apropiate . Pana in present au mai fost introduse preparate cu activitate antibacteriana superioara , cu toleranta imbunatatita si cu riscuri scazute de efecte adverse .

Se leaga de subunitatea 30S sip e membrana externa . Au efect bactericid puternic si rapid . Se fixeaza rapid si ireversibil in citoplasma , concentrandu-se intrabacterian .

Sunt sinergice cu antibioticele care actioneaza la nivelul peretelui bacterian ( beta-lactamine si glicopeptide ) .

Bactericide . Aminoglicozidele semisintetice ( amkacina , netromicina - sunt cu spectru larg ) .

Spectru : active pe bacterii Gram pozitive si gram negative , in special pe bacilli gram-negativi .

Nu au efect pe anaerobi , spirochete , bacterii cu dezvoltare intracelulara ( chlamydii , ricketsii , legionelle ) .

Se absorb slab gastro-intestinal ( se administreaza numai injectabil ) .

Nu patrund bine in LCR . Se elimina nemodificate prin filtrare glomerulara .

Activitatea lor este influentata de pH , la un pH mai mic de 6,5 isi pierd repede eficacitatea . Se prefera administrarea lor in combinatie cu alte antibiotice . Efecte adverse de tip toxic : ototoxic , nefrotoxic si blocaj neuro-muscular .

OXAZOLIDINONE . Linezolidul este primul dintr-o clasa noua de antibiotice : Oxazolidinone , foarte active asupra bacteriilor Gram-pozitive , in special enterococi si stafilococi , atat S. aureus meticilino-rezistent ( spectrul cuprinde si tulpini multirezistente ) cat si S. aureus meticilino-sensibil . Mecanismul de actiune este blocarea sintezei proteinelor bacteriene , prin atasarea la complexul de initiere 70S . A fost introdus in terapie din anul 2000 , fiind utilizat in tratamentul infectiilor severe ale pielii si tesuturilor moi .

Intr-un studio pe care l-am efectuat in Laboratorul de Microbiologie al Spitalului Clinic Judetean Constanta , pe 100 tulpini de S. aureus isolate din diferite produse patologice , au fost sensibile la Linezolid un procent de 98% dintre acestea . Rezultatele sunt concordante cu cele obtinute de alti autori . Eficienta sa pare a fi similara cu a glicopeptidelor .

TETRACICLINE : Tetraciclina , Doxicilina , Oxitetraciclina , Minocilina , Doxicilina ( Vibramycin ) .

Bacteriostatice cu spectru larg de actiune .

Inhiba sinteza proteica prin legarea de subunitatea 30S .

Actioneaza pe :

bacterii gram-pozitive si Gram-negative

Vibrio , Shigella , Treponema pallidum

Mycoplasme , Ricketsii , Chlamydii

Administrare orala

Patrund bine in tesuturi , greu in LCR .

Efecte secundare : digestive . Greata , varsaturi , candidoze post terapeutice

Sunt C.I. la gravide si copiii sub 8 ani , deoarece se depun in dentina si determina o culoare galben-bruna a dintilor .

CLORAMFENICOLUL

Bacteriostatic cu spectru larg : Gram + si Gram - , anaerobi , spirochete , patogeni obligator intracelulari . A fost descoperit in 1949 prin extractie naturala din Streptomyces venezuelae , dar astazi este sintetizat integral .

Se leaga de subunitatea 50S , inhiband sinteza proteica .

Administrat oral , se absoarbe bine . Patrunde bine in tesuturi , inclusive in LCR .

Efecte secundare :

supresia M.O. hematopoietice , la doze mari , administrate timp indelungat , efectele fiind reversibile dupa oprirea administrarii ;

anemie aplastica ( efect idiosincrazic ) ;

sindromul cenusiu ( baby-grey sindrom ) survine la sugarii imaturi sau la copii mai mari si adulti prin supradozare .

tulburari gastro-intestinale .

Antibiotice ce afecteaza membrana celulara

POLIMIXINE ( antibiotice polipeptidice ) , COLIMICINA , POLIMIXINA B si E .

Active pe bacilli Gram-negativi , inclusive bacil Piocianic .

Se administreaza oral pentru efectul la nivelul tubului digestiv . Parenteral este indicat pentru infectii urinare , genitale , sistemice . Bacitracina , care este deosebit de toxica , se administreaza numai local .

Efecte adverse : nefrotoxice , neurotoxice .

Antibiotice care inhiba sinteza ac. Nucleici

RIFAMYCINE ( RIFAMPICINA )

Antibiotic bactericid , cu spectru larg . Patrunde in fagocite , distrugand microorganismele cu multiplicare intracelulara . Dezvolta relativ repede rezistenta secundara .

Este activ pe bacterii Mycobacterium tuberculosis , bacterii Gram + si unele bacterii Gram - ( Neisseria gonorrhoeae ) .

Indicata in tratamentul tuberculozei pulmonare si extrapulmonare , infectii severe cu bacterii sensibile , intotdeauna in asociere cu alte antibiotice , pentru a preveni aparitia rezistentei .

Administrare orala si locala ( colir ) .

Efecte secundare : rash cutanat , trombocitopenie , alterarea functiei hepatice . Se evita in timpul sarcinii si alaptarii , precum si la nou-nascut .

CHINOLONE si FLUOROCHINOLONE

Antibiotice de sinteza ce cuprind acidul nalidixic si derivatii sai . Mecanism de actiune : inhibarea ADN-girazei si topoizomerazei IV , impiedicand replicarea ADN bacterian .

Primul antibiotic din aceasta clasa : Acidul nalidixic , descoperit in 1962 .

Atasarea unui atom la derivatii sai , a dus in anii 1970 la obtinerea fluorochinolonelor , cu o penetrabilitate intracelulara crescuta de pana la 200 de ori .

Bactericide cu spectru larg , eficiente in special pe bacterii Gram-negative , inclusive piocianic , germeni de spital , dar si pentru Gram-pozitivi , patogeni intracelulari sau bacterii anaerobe .

Clasificare :

Generatia I : acid nalidixic ( Negram ) . Cuprinde numai preparate cu administrare orala . Se absorb bine din tractul gastrointestinal , dar ating concentratii terapeutice numai in urina .

Generatia a II- a : Ciprofloxacin ( Ciprinol , Ciprobay ) , Norfloxacin ( Norfloxacin , Nolicin ) , Ofloxacin ( Ofloxacin , Tarivid ) , Pefloxacin ( Peflacine ) . Au actiune sistemica datorita difuziunii bune in tesuturi si patrunderii in celule .

Generatia a III-a : Levofloxacin ( Tavanic ) . Medicament de rezerva in infectii respiratorii cu bacterii rezistente la macrolide .

Generatia a IV- a : Trovafloxacin ( Trovan )

Indicatii : infectii urinare , genitale , pulmonare , biliare , osteite , osteo-mielite , meningite , septicemii .

Administrare orala , IM , IV .

Efecte secundare

Efecte secundare grave la nivelul cartilajelor si tendoanelor ( tendinite , rupture de tendoane ) , artralgii , artrite .

Manifestari cutanate : fotosensibilizare , dermatite exfoliative .

Digestive : greata , varsaturi , gastralgii .

Neurologice : cefalee , fotofobie , insomnie , vertij , acufene .

Hematologice : Trombocitoza/trombocitopenie , leucopenie .

Contraindicatii :

copii si adolescenti : risc de afectare grava a cartilajelor . Prudenta la batrani .

gravvide sau femei care alapteaza

SULFAMIDELE ( SULFONAMIDE )

Primul preparat , care elibereaza substanta activa in organism , a fost introdus in anii 1930 . Sunt bacteriostatice .

Mecanism de actiune : inhibitia competitive a PABA ( acid para-amino-benzoic ) .

Spectru larg bacterii Gram + si Gram - , protozoare .

Sulfamide cu actiune generala : sulfadiazine .

sulfametoxazol + trimetoprim ( biseptol , septrin ) indicat in infectii respiratorii , urinare , boli diareice ;

sulfamide cu actiune urinara : Sulfizoxazol ( neoxazol ) ;

sulfamide cu actiune intestinala ;

sulfamide cu actiune pe Mycobacterium Leprae : Dapsone .

Ef. Adverse : de tip toxic , allergic , gastro-intestinale .

Metronidazolul este primul derivate de nitromidazoli , introdus in terapie in anul 1959 ca antiparazitar , ulterior descoperindu-se ca este cel mai bun bactericid pentru bacteriile anaerobe datorita penetrantei tisulare excelente . Efectul bactericid se extinde si asupra unor bacterii aerobe , protozoare , Helicobacter pylori . Poate produce manifestari alergice cutanate , dar se discuta si despre un eventual efect carcinogen . Se administreaza oral si intravenos , difuziunea tisulara este excelenta . Efectele adverse sunt : dispeptice , nervoase , efect antialcool , colita pseudomembranoasa .

Nitrofuratoinul

Medicament bactericid , dar care atinge concentratii eficiente numai in urina . Este active pe enterobacterii , dar si pe enterococi . Se utilizeaza pentru tratamentul si profilaxia infectiilor urinare . Efectele adverse , rare , sunt : alergie , gastro-intestinale , neuropatie .