Este alcatuit din organe genitale externe si interne. Cele externe sunt reprezentate de organul copulator, iar internele de gonade, caile genitale si glandele accesorii.
La mascul, gonadele sunt reprezentate de cele doua testicole situate in pungile testiculare (inafara cavitatii abdominale). Caile genitale cuprind epididimul, dispus tot in pungile testiculare, canalul deferent si canalul uro-genital impar. Glandele genitale accesorii, sunt reprezentate de glandele veziculare, prostata si glandele bulbo-uretrale (Cowper) si au ampulele diferentiale, iar organul copulator este penisul.
La cabaline si rumegatoare sunt asezate in regiunea ingvinala (intre coapse); la suine si carnivore, in regiunea perineala; la suine mai aproape de anus (subanal). Sunt formate din scrot, dartos, celuloasa sau fascia Cowper, muschiul cremaster extern si fibro-seroasa (sau procesul vaginal).
Scrotul si dartosul, sunt intim unite formand tunica externa, celuloasa si cremasterul extern, tunica mijlocie, iar fibro-seroasa, tunica interna.
Scrotul, este dat de pielea pungilor testiculare, fiind subtire, cu pilozitate si pigmentatie variabila cu specia si rasa animalului. Este bogat in glande sudoripare. Pe linia mediana prezinta rafeul median (rafeul scrotal) ce marcheaza aderenta la septul dartoic.
Dartosul, este dat de continuarea tunicii abdominale externe in regiunea testiculara, fiind intim aderent la scrotum si emite septul interdartoic ce separa intre ele cele doua cavitati dartoice (dreapta si stanga), ce adapostesc testiculul si epididimul respectiv. La nivelul penisului, septul dartoic se divide in doua lame printre care trece penisul. Caudal, dartosul se continua cu fascia perineala superficiala; ventrolateral cu fascia mediana a coapsei; fata sa mediala este in raport cu celuloasa, iar de tunica fibro-seroasa este legat prin ligamentul scrotal (continuare directa a ligamentului cozii epididimului).
Celuloasa, este formata din tesut conjunctiv lax, fiind dispusa intre muschiul cremaster extern si procesul vaginal, continuandu-se caudal cu fascia perineala profunda, iar spre baza pungilor cu tesutul conjunctiv subcutanat din traiectul ingvinal.
Muschiul cremaster extern, este o parte eratica a muschiului oblic abdominal intern; inveleste partial procesul vaginal inserandu-se, pe partile sale dorso- sau caudo-laterale. El ridica procesul vaginal impreuna cu testiculul respectiv prin glisarea celuloasei intre tunica externa si interna.
Este dat de evaginarea, sub forma unei pungi piriforme, a fasciei endoabdominale, impreuna cu peritoneul parietal, de-a lungul traiectului ingvinal, in timpul coborarii testiculelor in pungile testiculare. Corpul vaginal, adaposteste testiculul, epididimul si portiunea initiala a canalului deferent, iar cea ingusta -colul vaginal- circumscrie canalul vaginal care adaposteste cordonul testicular (funuculul spermatic) si comunica cu cavitatea peritoneala prin ostiul vaginal, orificiu in forma de fanta delimitat de inelul vaginal, care se afla pe inelul ingvinal profund. La nivelul inelului ingvinal, peritoneul parietal se continua cu seroasa canalului vaginal.
Este o formatiune aproximativ conica, avand baza pe polul cranial al testiculului, iar varful in zona inelului vaginal, in componenta caruia intra: artera testiculara (spiralata); plexul pampiniform (ce inconjoara ansele arterei); plexul testicular idiotrop; vase limfatice; muschiul cremaster intern si extern si canalul deferent. Formatiunile, sunt acoperite de seroasa ce se continua cu seroasa vaginala prin mezoul funicular, intre foitele caruia se afla fibre musculare netede. El are un mezou diferential propriu, atasat mezoului precedent.
Exista animale a caror testicule raman permanent in cavitatea abdominala (cetacee, monotreme, etc.) numite enorhide, iar altele exorhide, la care testiculele parasesc cavitatea. Iepurele, este exorhid intermitent, caci, mai ales in timpul rutului, devine enorhid. La aceasta specie cremasterul extern inconjoara cordonul testicular in intregime (tunica eritree). La animalele exorhide poate apare (accidental) criptorhidia cand testiculele coboara numai partial sau deloc in burse, putand fi uni- sau bilaterala abdominala sau ingvinala.
La armasar, pungile testiculare sunt relativ scurte, delimitate de peretele abdominal ventral printr-un sant putin adanc; rafeul scrotal are un sant median evident. Scrotul, este asimetric caci un testicul este mai voluminos si dispus mai caudal. Colul procesului vaginal este scurt, iar ostiul vaginal este o fanta de 2-4 cm.
La rumegatoare, pungile sunt ovoide lungi, pendulante cu santul median si colul evidente. Cranial de baza lor, prezinta 2-4 mameloane rudimentare la tauri si 2 la berbec. Colul procesului vaginal, este lung iar ostiul mai stramt. Scrotul la taur este acoperit cu peri scurti si rari, iar la berbec cu lana.
La vier, pungile sunt usor zbarcite avand baza larga si slab delimitata, fiind bombate in sens ventral. Santul median, este adanc, iar colul vaginal este lung si curbat in regiunea subpubiana.
La caine, pungile se afla in mijlocul regiunii perineale mai bine detasate dar nu au un col propriu-zis. Rafeul median este superficial, iar perii de pe scrot sunt rari si fini.
La iepure, este acoperit cu peri lungi si rari ce-l mascheaza cand testiculele sunt retrase in abdomen. Procesul vaginal ca si pungile nu prezinta col.
Sunt organele esentiale ale aparatului genital mascul avand functie exo-endocrina. Sunt organe pereche de forma ovoida sau sferoida de dimensiuni variabile cu specia. Ele sunt mari la vier, berbec, tap; mijlocii la taur si armasar si mici la caine. Ele au: o fata laterala, una mediala; o margine epididimara si una libera; un pol cranial si altul caudal.
Structura testiculului. La exterior este seroasa data foita viscerala a pungii seroase sub care se afla albugineea testiculara, fibroasa si inextensibila, de culoare alb sidefie. De pe fata sa interna, pleaca in interiorul testiculului, septe care se tes intre ele formand mediastinul testicular. Ele divid testiculul in lobi testiculari de forma piramidala cu baza spre albuginee, fiecare continand cate 2-3 tubi seminiferi. Fiecare tub incepe cu portiune sinuoasa terminata in fund de sac sub albuginee, continuata cu alta dreapta care se anastomozeaza, in mediastin cu tubi vecini formand reteaua testiculara, din care se desprind 10-15 canalicule eferente ce se deschid in canalul epididimar, prin conurile eferente dispuse in capul epididimului. Lungimea unui tub seminifer ajunge pana la 1,5 m, iar diametru masoara 180-250 m. Structural, tubul este format dintr-un perete in constitutia caruia intra fibre colagene si fibrocite turtite pe care sta epiteliul seminal, format din celule seminale si celule sertoli cu rol de sustinere si nutritie a celulelor seminale. Celulele seminale sunt spermatogonii, spermatocite de ordinul I, de ordinul II si spermatide care se transforma in spermatozoizi.
In tesutul conjunctiv intertubular se afla celule Leydig cu rol endocrin, ce secreta hormoni sexuali masculi.
Caile spermatice intratesticulare, sunt reprezentate de: tubii drepti, reteaua testiculara si canalele eferente.
Forma testiculelor. La armasar, rumegatoare si vier, testiculele sunt ovoide; la taur, sunt mai alungite decat la berbec, iar la tap sunt mai scurte. La rumegatoare ele au marele ax orientat ventral, la vier si caine este orientat oblic cranio-dorsal, iar la armasar este aproape orizontal.
Sunt reprezentate de conurile eferente, epididim, canal deferent, canal ejaculator si canal urogenital.
Conurile eferente (lobii epididimari). Sunt continuarea extratesticulara a canalelor eferente. Ele au baza asezata pe epididim si o lungime de 10-20 mm, iar daca se deruleaza ajung la 10-20 cm. Primul con se continua direct cu canalul epididimar, iar urmatoarele se deschid succesiv in canal. Au mucoasa formata dintr-un epiteliu prismatic simplu in care exista celule mai scunde, secretorii si altele mai inalte prevazute cu kinocili.
Epididimul. Este dispus pe marginea epididimara a testiculului, prezentand un cap, un corp si o coada. Capul, este alipit de polul cranial al testiculului; corpul este atasat printr-un mezou scurt la marginea testiculului (epididimara), iar coada este la polul caudal al testiculului, de care se detaseaza se recurbeaza si se continua cu canalul deferent. La exterior, organul este invelit in seroasa tunicii vaginale sub care se afla fibroasa ce trimite septe care formeaza loji in care se afla ansele sale.
Canalul epididimar, este flexuos, cu un lumen de 0,2-0,4 mm si o lungime de 70-80 m, la armasar si taur, 70-75 m la berbec, 60-80 m la vier, 6-7 m la caine si 2,5-3 m la iepure; fiind tapetat cu un epiteliu prismatic simplu, in capul sau si bistratificat in rest si prevazut cu stereocili. El este dezvoltat le carnivore si iepure, la rumegatoare are corpul subtire, iar la armasar mai gros. Coada este cea mai dezvoltata la vier si rumegatoare, iar capul este cel mai redus la armasar si cel mai dezvoltat la taur si berbec. Pozitia sa fata de testicul este caracteristica fiecarei specii. La armasar, este dispus lateral de marginea caudo-dorsala a testiculului; la vier si carnivore, pe marginea cranio-dorsala; la taur, lateral de marginea caudala; la berbec, medial de ea; iar la tap aproape ca la taur. La armasar, capul acopera partial polul cranial al testiculului, iar polul caudal este descoperit; la taur, capul acopera1/3 din marginea libera a testiculului, iar la rumegatoarele mici 1/2 din ea.
La armasar, artera testiculara este dispusa sub epididim pana la coada, de unde trece pe marginea libera a testiculului pe care o strabate cranial, emitand, pe cele doua fete, colaterale care nu depasesc jumatatea ventrala a lor. La taur, ea este aproape complet acoperita de epididim, iar pe marginea libera nu poate fi deosebita de colateralele pe care le emite. La berbec, ea este vizibila lateral de corpul epididimului, apoi intra sub coada, apoi emite colaterale (pe marginea libera) ce se confunda cu ea. La vier, colateralele de pe marginea libera a testiculului ajung pe fetele laterale pana la epididim.
Canalul deferent. Este continuarea cozii epididimului pana la canalul urogenital, prezentand trei portiuni: ingvino-vaginala, abdominala si pelvina. Initial el este lateral de testicul intrand in componenta cordonului testicular, iar dupa trecerea prin ostiul vaginal se dirijeaza spre cavitatea pelvina in grosimea unui pliu seros propriu. In portiunea peritoneala a cavitatii pelvine, cele doua pliuri simetrice se unesc formand pliul genital in partea mediana a sa se afla utriculul prostatic (vestigiu al canalului Müller, flancat de canalele deferente, iar acestea de glandele veziculare, dispuse dorsal de ele. Portiunea terminala a lor cu exceptia viereului si cotoiului se ingroasa formand ampula canalului deferent, in care se afla glande genitale accesorii, care exista si la speciile fara ampula.
La carnivore, fiecare canal deferent se deschide in uretra pe un colicul redus; la rumegatoare si, uneori, la vier pe colicul exista un ostiu ejaculator in care se deschid in comun canalul deferent si al glandei veziculare de aceeasi parte. La armasar, exista un scurt canal ejaculator.
Peretele canalului, este format dintr-o adventitie conjunctivo-elastica, o musculoasa dispusa pe trei straturi (longitudinal extern, intern si circular mijlociu), o mucoasa cutata longitudinal si un epiteliu prismatic simplu.
Portiunea pelvina a uretrei.Este cuprinsa intre orificiul intern al sau si marginea arcadei ischiatice. La nivelul coliculului seminal, ea se dilata formand ventriculul uretral, iar la nivelul glandelor bulbo-uretrale se ingroasa formand istmul uretrei. La taur si vier, orificiile canalelor glandelor bulbo-uretrale se deschid la baza unei valvule ischiadice interna, pe tavanul uretrei. La taur creasta uretrala se continua cu doua pliuri-fraurile crestei uretrale, dispuse caudal de coliculul seminal. Pe laturile crestei se deschid canalele portiunii externe a prostatei. Glandele uretrale, sunt bogate in portiunea pelvina a sa si se deschid pe niste reliefuri mucoase de marimea bobului de mei. Uretra pelvina, este inconjurata de un strat erectil mai dezvoltat la armasar si berbec fiind invelit de muschiul uretral (striat).
Sunt grupate in jurul portiunii pelvine a uretrei, a caror functionare este controlata hormonal. La masculii castrati ele se atrofiaza.
Glandele veziculare (veziculele seminale). La armasar, sunt cavitare, la caine lipsesc, iar la restul speciilor ele au o structura compacta. La iepure, este o singura glanda bilobata.
La armasar, sunt piriforme, alcatuite dintr-un fund orientat cranial, un corp si un col ce se continua cu canalul excretor. Colurile sunt acoperite, partial, de istmul prostatei. Au o lungime de 12-14 cm, un diametru maxim de 2-4 cm, fiind dispus lateral de gatul vezicii urinare si canalele ejaculatoare. La taur, au suprafata boselata, fiind alcatuite dintr-un tub diventriculat, gros, incolacit pe el insusi, care dupa derulare atinge 25 cm lungime. Medial de ele se afla canalele deferente. La berbec, ele sunt oval-rotunjite; la vier sunt foarte mari si au forma de piramida trifaciata sau de conuri turtite dorso-ventral si concave medial, avand baza unita prin tesut conjunctiv. Uneori canalele lor se pot uni inainte de deschidere.
La interior, sunt tapetate de o mucoasa cutata longitudinal, formata din epiteliu prismatic simplu, acoperite de musculoasa dispusa pe doua planuri si adventice. Produsul de secretie dilueaza lichidul spermatic si constituie mediu nutritiv pentru spermatozoizi.
Prostata. Este prezenta la toate mamiferele domestice, fiind intim atasata portiunii prostatice a uretrei pelvine.
In general, ea este alcatuita dintr-un corp (portiunea externa) asezat pe peretele dorsal al uretrei pelvine si dintr-o portiune diseminata (interna) dispusa in grosimea peretelui acestei uretre. Este cea mai dezvoltata la carnivore. La armasar, este formata din doi lobi uniti printr-un istm dispus transversal pe partea dorsala a jonctiunii vezico-uretrale. Canalele excretoare, se deschid la nivelul a doua cute reduse, dispuse lateral de orificiile canalelor ejaculatoare. La taur si berbec, corpul prostatei apare ca o banda transversala redusa, subtiata la extremitati, dispusa pe fata dorsala a portiunii initiale a uretrei. Orificiile de deschidere a canalelor sunt randuite pe patru siruri: doua intre fraurile crestei uretrale si doua lateral de ele. Portiunea diseminata, reprezinta majoritatea glandei. La vier, glanda este similara cu a taurului. La cotoi, are doi lobi redusi ce inconjoara jonctiunea vezico-uretrala. La iepure, este voluminoasa si formata din trei lobi; doi laterali si unul median.
In structura sa se afla o stroma conjunctiva in care fibre musculare netede si tesut glandular format din acini tubulari ramificati captusiti cu epiteliu prismatic. Secretia sa contine veziculaza ce coaguleaza veziculina seminala si concretiuni proteice sferoidale, care prin calcificare formeaza nisipul prostatic.
Glandele bulbo-uretrale (Cowper). Lipsesc la caine; la armasar sunt ovoide dispuse pe laturile uretrei, in apropierea arcadei ischiadice. Fiecare glanda are 6-8 canale care se varsa pe plafonul uretrei pelvine. La taur, ele au marimea unei nuci, iar la berbec, a unei alune. Sunt dispuse la nivelul arcadei ischiadice, avand cate un canal ce se deschide intr-o nisa a mucoasei mascata de valvula ischiatica. La vier, glandele ating o dezvoltare maxima, ajungand caudal pana la iesirea din bazin, iar cranial sunt acoperite de glandele veziculare. Ele sunt unite prin muschiul bulbo-glandular. Canalele excretoare sunt identice ca si la taur. La iepure, ele sunt dezvoltate, avand o forma ovoida sau sferoida.
Structural, au o stroma fibro-elastica, fibre musculare netede si striate, printre care se afla tubulo-acinii secretori sub forma de infundaturi, captusiti cu un epiteliu simplu ce-si schimba aspectul in functie de activitatea secretorie.
Organul mascul de copulatie (penisul) este fixat, prin doua radacini de arcada ischiatica , prin unirea carora rezulta corpul sau caruia i se descrie, o portiune fixa si una libera. Portiunea fixa este sustinuta de fascia perineala superficiala, pielea regionala si bifurcarea septului interdartoic. De pe arcada ischiatica ajunge in regiunea perineala si preputiala de unde se continua cu portiunea libera care este suspendata de preput.
Structura penisului cuprinde: corpul cavernos, corpul spongios, uretra extrapelvina, muschi, preputul, vase si nervi . Corpul penisului are: o fata dorsala, una ventrala (uretrala), doua fete laterale si o extremitate libera acoperita, mai mult sau mai putin mai putin, de un gland. Pe fata ventrala este asezata uretra peniana invelita de tesut erectil propriu-corpul spongios al penisului.
Corpul cavernos. Este invelit la exterior de o albuginee, de pe fata profunda a careia pleaca in interiorul organului trabecule ce se anastomozeaza formand cavitati (caverne) de dimensiuni variabile care au peretii captusiti cu un endoteliu. In functie de tesutul cavernos se deosebesc doua feluri de corpi cavernosi: musculo-cavernos si fibro-elastic. La tipul musculo-cavernos (de la armasari si caine) predomina tesutul cavernos si muscular neted. La tipul fibro-elastic, predomina structurile conjunctive in dauna tesutului cavernos (rumegatoare si suine). El are o consistenta ferma in permanenta, iar musculo-cavernosul este moale si flasc in repaus.
Corpul spongios al penisului. Inveleste uretra extrapelvina, fiind format din areole fine si plasat in santul uretral al corpului cavernos; superficial la cal si caine, adanc si ingust, la rumegatoare si vier. Portiunea lui ingrosata -bulbul uretral, este plasata la iesirea uretrei din cavitatea pelvina, intre ramurile penisului, apoi inveleste uretra si la extremitatea libera a corpului cavernos formeaza glandul. Rumegatoarele si cainele au cel mai dezvoltat bulb spongios.
Glandul. La armasar, seamana cu un capison al corpului cavernos, avand o portiune mai bombata -coroana glandului. La taur si berbec, apare ca o calota asimetrica redusa. La berbec, uretra depaseste glandul cu 3-4 cm, avand o forma de carlig -apendicele vermiform (proces uretral). La tap, apendicele este rectiliniu. La vier, lipseste glandul. La ciine, este foarte dezvoltat, prezentand o portiune craniala alungita si usor ascutita delimitata caudal de o gatuitura, care o desparte de portiunea caudala -bulbul glandului- asezata pe baza osului penian.
Musculatura penisului. Include muschii proprii ai penisului si ai uretrei. Muschiul uretral, impar, este sfincterul voluntar al uretrei. La armasar, tap si caine, inconjoara complet uretra pelvina; la vier si berbec lipseste de pe peretele dorsal. Muschiul bulbo-spongios (bulbo-cavernos), impar, la armasar este continuarea muschiului uretral, fiind divizat de un sept median. El acopera bulbul corpului spongios si santul uretral al penisului, terminandu-se aproape de gland. Fibrele sale au directie transversala. La taur, berbec, vier si caine este dezvoltat si scurt fiind situat numai la radacina penisului. Muschiul ischio-cavernos, par, se insera dorsal pe arcada ischiatica, iar mobil pe fetele laterale ale corpului cavernos, aduce penisul in pozitia intromisiunii si participa la erectie. Muschiul retractor al penisului, par si neted se insera pe primele doua vertebre caudale, cei doi muschi se reunesc sub rect formand ansa rectala-ventrala. La taur, berbec si vier se insera pe convexitatea caudala a ''S'' penian, iar la armasar in apropierea glandului. Pe langa acestea, mai exista muschi cu mare specificitate: muschiul ischio-uretral (compresorul venei dorsale a penisului), care la caine, pleaca de pe fata interna a ischiului pana la muschiul transversal al penisului. La tap, pleaca de pe fata interna a tuberozitatii ischiatice pana la septul conjunctiv al muschiului bulbo-cavernos, iar la armasar de pe arcada ischiatica pana la stratul ventral al muschiului uretral. Muschiul subischio-cavernos, dezvoltat la iepure, participa la dirijarea craniala a penisului opunandu-se retractorului. Muschiul ischio-cavernos mentine erectia prin comprimarea venelor dorsale ale penisului; muschiul retractor al penisului readuce penisul in preput dupa erectie; muschiul bulbo-spongios, goleste uretra peniana si faciliteaza ejacularea.
Preputul. Este formatiunea tegumentara ce acopera portiunea libera a penisului in repaus. In general, el este alcatuit din trei parti: cutanata externa, care se rasfrange la orificiul preputului si se continua cu patura parietala (interna), care iarasi se rasfrange si da patura viscerala (peniana), ce acopera partea libera a penisului si glandul.
Muschii preputiali craniali (protractori ai penisului) exista la taur, berbec, vier si caine, formand o ansa in jurul orificiului preputial. La vier golesc diverticulul preputial. Muschii preputiali caudali (retractorii preputului), constanti la taur si berbec, uneori absenti la vier, se insera pe tunica abdominala si pe patura externa a preputului, aproape de orificiul sau.
La armasar, exista o cuta preputiala externa ce da si orificiul preputial si una interna care are inelul preputial. Peretele extern al preputului intern are glande sebacee si sudoripare, care impreuna cu epiteliu descuamat, formeaza smegma preputiala de culoare gri-murdara.
La taur, preputul are aspect tubular fiind ingust, adanc si usor extensibil. Portiunea craniala de culoare rosie-deschisa prezinta trei pliuri transversale si are in grosimea sa o parte din foliculii pilo-sebacei ai perilor penisului. Portiunea mijlocie are pliuri longitudinale si circulare, iar cea caudala neregulate.
La vier, orificiul preputului este ingust si coafat pe margini cu peri lungi si teposi. Este divizat printr-un pliu transversal intr-o portiune craniala si alta caudala, ingusta si mulata pe penis. Pe fata dorsala a portiunii craniale se afla orificiul diverticulului preputial (Laconchie). Diverticulul, vine in raport cu peretele abdominal ventral, fiind marcat la exterior de un sant. In cavitatea sa se amesteca epiteliul descuamat al mucoasei cu urina formand o masa cu miros ce se transmite si carnii de vier. La porcii, castrati de timpuriu diverticulul devine rudimentar.
La caine, orificiul preputial este ingust si mai indepartat de peretele abdominal, iar tubul preputial ajunge pana la bulbul penisului.
La iepure, in preput se deschid glandele preputiale. Ele sunt mici, ovoide, de culoare bruna situate sub piele pe laturile penisului.
Irigatia penisului se realizeaza prin arterele: pudenda interna, cavernoasa, dorsala a penisului si pudenda externa, a caror capilare au aspect heliar. Venele, formeaza plexul dorsal al penisului dispus pe fata orsala a corpului sau de unde pornesc venele de descarcare si venele pudende (externa si interna). Inervatia este data de nervul pudend si plexul hipogastric.
Erectia penisului se realizeaza prin aflux de sange arterial (hiperemie activa) si prin compresia venelor de drenaj (hiperemie pasiva).
In seria mamiferelor de ferma, penisul prezinta diferente.
La taur, portiunea fixa prezinta o flexura sigmoida (''S''-ul penian), dispus caudal de bursele testiculare, portiunea libera se termina sub forma unui con alungit; uretra este cuprinsa in grosimea corpului cavernos, iar glandul este redus. Penisul are o lungime de 90-100 cm.
La berbec, el se aseamana cu al taurului, dar uretra este asezata ca si la armasar si depaseste glandul, formand apendicele vermiform; glandul este mai dezvoltat, pe col prezinta doi tuberculi (stang si drept). Lungimea lui este de 30-50 cm.
La vier, are flexura sigmoida dispusa cranial de bursele testiculare; glandul lipseste; extremitatea libera se termina in forma de tirbuson; lungimea este de 50-55 cm.
La pasari, acest aparat este format din testicule, epididime, canale deferente si penis.
Testiculele. Se afla in cavitatea abdominala in regiunea sublombara, sub primul lob al rinichiului homolateral, unde sunt suspendate de un mezou. Au forma globular-alungita, fiind invelite de o albuginee subtire.
Epididimul Este redus la un canal scurt.
Canalul deferent. Este sinuos si insoteste ureterul homolateral pana la cloaca in care se deschide printr-un orificiu dispus ventral de deschiderea ureterului.
Penisul. La galinacee, seamana cu o papila conoida santuita, dispusa pe planseul proctodeumului, intre orificiile canalelor deferente. Este scos din cloaca numai in timpul copulatiei. La palmipede, are aceeasi dispozitie, dar este adapostit de o cavitate tubulara, din care se evagineaza, in timpul copulatiei ca un deget de manusa. El are forma de tirbuson datorita crestei spirale care limiteaza lateral, santul prin care se scurge sperma.
Organul esential al acestui aparat (gonada), este reprezentat de ovare; caile genitale sunt date de trompele uterine, uter, vagin, vestibul vaginal si vulva.
Ontogenetic, cu exceptia sinusului uro-genital (vestibulul vaginal), toate celelalte componente deriva din canalele Müller. Aceste organe ating dezvoltarea completa numai dupa prima parturitie (fatare).
Sunt organe pereche asezate in cavitatea abdominala, regiunea sublombara, caudal de rinichi si cranial de varful coarnelor uterine. La rumegatoare si suine, sufera o deplasare caudala in timpul vietii intrauterine, ajungand cam la jumatatea inaltimii intrarii in cavitatea pelvina.
La iapa, ovarul drept este asezat la nivelul vertebrelor lombare 3-4, iar cel stang cu o vertebra mai caudal, cam la un lat de palma de rinichi si lateral de planul median. La ceasta specie, pozitia ovarelor este foarte variabila; ovarul drept putand fi plasat la 5-15 cm caudal de rinichiul drept, iar cel stang la 2-10 cm. Ambele pot fi in contact cu varful coarnelor uterine sau cranial de acestea.
La vaca, ovarele sunt dispuse cam la jumatatea inaltimii intrarii in cavitatea pelvina, intr-un plan transversal ce trece prin unghiurile externe ale iliilor, cranial de arterele iliace externe. La femelele care au avut gestatii, ele pot fi deplasate mai cranial, iar cand uterul este mai contractat, ajung la nivelul pubisului, lateral de coarnele uterine. La animalele tinere sunt asezate cam la unghiul de bifurcatie a coarnelor uterine.
La scroafa au o topografie variabila, putand fi asezate de marginea laterala a intrarii in cavitatea pelvina intr-un plan transversal ce trece putin mai cranial de unghiurile externe ale iliilor, iar la animalele care au fatat, pot ajunge la 2,5-5 cm caudal de rinichi.
In general, ovarele prezinta: o fata mediala si alta laterala; o margine libera dirijata ventral si una mezovarica, pe care se insera ligamentul ovarian si la nivelul careia se afla hilul sau prin care patrunde in organ pediculul vasculo-nervos; o extremitate craniala (tubara) si alta caudala (uterina), de pe care se desprinde ligamentul utero-ovarian.
Mezoul ovarian (ligament ovarian), suspenda fiecare ovar de regiunea sublombara. Ligamentul utero-ovarian, leaga extremitatea uterina a sa de varful cornului uterin respectiv. La vaca si scroafa, el se pierde in apropierea varfului cornului. Pe extremitatea craniala (tubara) se insera franjurile ovariene ale infundibulului (pavilionului) trompei uterine, dispus in mezosalpinx. Mezoul ovarian, impreuna cu ligamentul propriu la ovarului formeaza cuta mediala a portiunii craniale a ligamentului larg (mezometriul), iar mezosalpinxul, cuta laterala. Intre cele doua cute se formeaza o bursa peritoneala numita bursa ovariana. La catea si iepuroaica, exista un ligament cranial al ovarului care-l leaga de diafragm.
La exterior, ovarul este acoperit de un epiteliu simplu cubic sau prismatic (germinativ) ce se sprijina pe albugineea conjunctiva. El este structurat pe zona periferica, corticala si una interna - medulara. Corticala este formata din foliculi ovarieni in diferite stadii de evolutie (primordiali, primari secundari si maturi), iar medulara din vase sanguine, nervi si tesut conjunctiv. Foliculii maturi au un diametru de 2 cm la iapa, 1,7 cm la vaca, 0,8 cm la scroafa si 0,2 cm la catea. In perioada de maturizare si matura ei proiemina la suprafata ovarului, boseland-o. Dupa ovulatie (dehiscenta foliculului matur) in cavitatea ramasa se va forma corpul galben a carui evolutie trece prin stadiile de: proliferare, vascularizatie, maturizare si involutie (corp albicans).
La iapa, corpul galben, are o culoare cafenie-cenusiu-inchisa; la vaca, galben-ocru; la oaie, roz-gri pana la galben; la scroafa rosu-gri pana la rosu-inchis; la carnivore, galbuie.
Forma si marimea ovarelor difera cu specia. La iapa, sunt mari, reniforme, masurand 5-5,8 cm lungime, 2,5-4 cm grosime si o greutate de 40-80 g. Greutatea lor creste pana la varsta de 6 ani dupa care scade. La varsta de 2-3 ani se formeaza fosa de ovulatie dispusa pe marginea libera care, in calduri masoara 1-2 cm, dupa care scade la 0,5 cm. Ea reprezinta zona pe unde, la iapa, se face ovulatia, in rest ovarul fiind acoperit de peritoneu. In apropierea acestei fose se insera franjurile ovariene si ligamentul ovarian.
La vaca, ovarele masoara 2,3-4,5 cm lungime, 1,5-2 cm grosime si o greutate de 14-20 g. Peritoneul, acopera numai marginea mezovarica, restul fiind acoperit de epiteliul ovarian (germinativ); suprafata sa este boselata de catre foliculii ovarieni si corpii galbeni care pot ajunge la forma si marimea unui dop de sticla de sampanie.
La oaie, ele au forma unei migdale (1,5 cm); pe un ovar pot exista unul sau doi corpi galbeni, care pot dubla dimensiunile ovarului.
La scroafa, hilul ovarului este evident, ele avand un aspect muriform. Corpii galbeni pot ajunge la 1,2-1,5 cm.
La catea, ele au forma oval-alungita, masurand 2 cm lungime si avand o culoare gri-roscata si suprafata boselata.
La iepuroaica, ele au forma cilindrica, avand culoare albicioasa-spre roz.
Trompele uterine si bursele ovariene. Trompele uterine sunt organe pare, prezentate de doua conducte musculo-membranoase stramte uneori flexuoase si de lungimi variabile, dispuse intre ovar si varful cornului uterin. Extremitatea sa ovariana are forma de palnie cu marginile franjurate (pavilionul trompei), o parte a franjurilor se ataseaza ovarului (franjuri ovariene) respectiv. In partea cea mai profunda a pavilionului se afla orificiul (ostiul) abdominal al trompei uterine. Pavilionul se continua cu o portiune mai scurta si mai larga-ampula trompei, dupa care urmeaza o alta portiune lunga, ingusta si flexuoasa-istmul, care se deschide in cornul uterin homolateral, la nivelul orificiului uterin al trompei. La iapa si catea, orificiul are o papila uterina.
La exterior, oviductul este acoperit de seroasa peritoneala sub care se afla un strat conjunctiv subseros ce acopera musculoasa formata dintr-un strat longitudianl extern si unul circular sau spiral intern. La interior este mucoasa este pliata longitudinal si mai putin transversal.
La iapa, pot exista chisti asezati in unele franjuri ale pavilionului (hidati de Morgagni), care sunt vestigii ale portiunii epigenitale ale corpului Wolff, iar in mezosalpinx, paraooforonul (resturi ale tubilor mezonefrotici), asezat intre extremitatea tubara a ovarului si trompa. Bursa ovariana, se afla pe fata laterala a ovarului si are o deschidere larga dispusa ventral.
La vaca, trompele sunt ceva mai scurte si mai putin flexuoase; cea stanga, fiind mai scurta. Initial se situeaza in mijlocul mezosalpinxului, dupa care se dirijeaza cranial, ocolind extremitatea tubara a ovarului (oaie, catea, scroafa) si trec in partea laterala a mezoului. Bursa ovariana este larga si cu deschidere ventrala.
La oaie, trompele sunt mai flexuoase, fiind mai lungi ca si la vaca. In grosimea mezosalpinxului se pot afla canale mici, flexuoase ce conflueaza intr-un canal comun, iar cu cealalta extremitate anastomozate in ovar, reprezentand epooforonul (organul Rosenmüller), ce reprezinta vestigiul portiunii paragenitale a corpului Wolff. Tranzitia dintre, trompa si cornul uterin se face fara o delimitare neta.
La scroafa, franjurile pavilioanelor sunt reduse sau pot lipsi. Bursa ovariana este larg deschisa ventral, iar peretele sau seamana cu un voal. Infundibulul, este larg, iar portiunea initiala a trompei este foarte sinuoasa.
La catea, mezosalpinxul este acoperit cu multa grasime care acopera si o mare parte din ovar. Bursa ovariana, este adanca si prezinta o fanta mediana.
La iepuroaica, grasimea este localizata mai ales, in ligamentul superior al ovarelor.
Uterul. Este un organ musculo-membranos, tubular, asezat intre trompele uterine si vagin. este format din: coarne, corp si col, care contine canalul cervical, prin orificiul uterin intern, comunica cu cavitatea uterina, iar prin cel extern cu vaginul, in care proemina sub forma unei portiuni vaginale a uterului, ce lipseste la scroafa.
La mamiferele domestice, uterul prezinta aspecte variate, in functie de alipirea si contopirea variabila a lumenului canalelor Müller. Cu exceptia iepuroaicei, toate mamiferele domestice au un uter simplu, rezultat din contopirea totala a segmentelor corespunzatoare ale canalelor Müller. La iepuroaica, uterul este dublu, cu doua canale cervicale complete care se deschid separat in vagin. La iapa, segmentele canalelor Müller, corespunzatoare corpului si colului uterin au fuzionat formand un singur corp uterin si un singur col. Cavitatea corpului uterin comunica, cranial, cu lumenul coarnelor uterine, iar caudal, cu canalul cervical unic.
Iapa, are un uter bicorn ne septat, iar rumegatoarele, suinele si carnivorele au uter bicorn partial septat (subseptat). La aceste specii, in cavitatea uterina se afla un sept a carui extremitate caudala se apropie mai mult (rumegatoare), sau mai putin (carnivore) de orificiul uterin intern. Septul, reprezinta vestigiul peretilor alipiti ai canalelor Müller. La cobaita, uterul este asemanator cu al iepuroaicei, cu deosebirea ca extremitatile caudale ale canalelor cervicale se contopesc intr-un canal unic, cu un singur orificiu uterin extern si doua interne.
Coarnele uterine, au o margine libera si una pe care se insera ligamentul larg al uterului, iar corpul are o fata dorsala, una ventrala si doua margini. Organul este suspendat de ligamentele sale largi, care se continua, cranial, cu mezosalpinxul si mezovariumul. Pe fata laterala a ligamentelor largi se afla ligamentul rotund, ce pleaca de la nivelul varfului cornului uterin pana in apropierea inelului ingvinal profund. La catea, acest ligament strabate traiectul ingvinal.
La exterior, uterul este invelit de o foita peritoneala-perimetru - provenita din mezometru. Parametrul este alcatuit din tesutul conjunctiv lax ce se afla intre straturile musculare ale seroasei mezometrului si inveleste plexul vasculo-nervos uterin, iar lamele musculare se continua cu stratul longitudinal al miometrului aflat sub perimetru. Stratul vascular al uterului se afla intre straturile longitudinal si circular a miometrului.
La scroafa, el nu este individualizat. La vaca, miometrul are si un strat longitudianl intern. Stratul circular, este foarte dezvoltat la nivelul colului unde, la scroafa formeaza baza cuzinetilor de inchidere a pliurilor circulare a mucoasei colului. Endometrul (mucoasa) este asezat pe miometru direct. La ovine, corionul mucoasei este pigmentat. Endometrul are glande interne care ajung pana la miometru; ele secreta laptele uterin in timpul gestatiei. La rumegatoare, pe suprafata endometrului corionul formeaza carunculii uterini, care sunt bogat vascularizati dar fara glande. Mucoasa canalului cervical formeaza la toate speciile, pliuri longitudinale inalte ce delimiteaza santuri adanci pe care se afla santuri secundare superficiale. La scroafa si oaie, mucoasa prezinta invaginari conice ce contin grupari foliculare glandulare. Tesutul conjunctiv al colului are un mare grad de imbibatie, ce faciliteaza dilatarea sa in timpul parturitiei.
Uterul la mamiferele domestice. La iapa, majoritatea uterului este dispus in cavitatea abdominala si parte a vaginului este acoperita de peritoneul pelvin. Coarnele uterine diverg cranial, fiind usor curbate cranio -dorsal. Portiunea vaginala a sa este inconjurata uniform de fornixul vaginal. Orificiul uterin extern este plasat central, pliurile longitudinale ale mucoasei cervicale diverg radiar, de la orificiu spre portiunea vaginala si se continua cu pliurile vaginale longitudinale. Aceasta dispozitie confera portiunii vaginale aspectul de floare involta. Pe langa pliurile longitudinale dispuse la cele doua extremitati ale canalului cervical, mucoasa mai are si pliuri dispuse central.
La vaca, portiunea libera a coarnelor uterine este curbata spiral, initial cranio-ventro-lateral, iar apoi caudo-lateral. La animalele multipare, uterul se afla, aproape in intregime in cavitatea abdominala, iar la nulipare, in cavitatea pelvina. Colul uterin este acoperit de peritoneu. Extremitatea caudala a coarnelor uterine este legata de catre ligamentele cornuale dorsal si ventral, care delimiteaza un fund de sac perimetrial.
Mucoasa uterina, are pliuri transversale si longitudinale, iar in coarne se afla patru siruri de cate 10-14 carunculi, care in uterul gestant ajung la 3-4 cm latime si 2-2,5 cm grosime. Canalul cervical prezinta 3-4 pliuri circulare. Pliul portiunii vaginale a uterului, atasat ventral, prezinta 1-3 flori involte concentrice si inegale. Orificiul extern al uterului este plasat ventral. La oaie, coarnele uterine sunt mai apropiate intre ele, iar ligamentul intercornual este simplu si carunculii sunt cate 11-12 intr-un sir. Pigmentatia corionului mucoasei se estompeaza in timpul gestatiei. Floarea involta este simpla dar forma sa prezinta mari variatii individuale.
La scroafa, uterul este asezat aproape total in cavitatea abdominala. Coarnele si colul sunt foarte lungi. Coarnele au aspect intestiniform. Mucoasa uterina, are pliuri ce cresc in dimensiune in corpul uterin. Colul nu are portiune vaginala, limita dintre vagin si uter este marcata de nivelul unde ultimul cuzinet de inchidere se continua in pliurile vaginale. Canalul cervical prezinta 14-24 cuzineti de inchidere dispusi alternativ.
La catea, uterul este, in majoritate, plasat in abdomen. Are coarne lungi si un corp scurt. Coarnele diverg cranial in forma de ''V'', fiind usor curbate ventral. Colul este scurt, portiunea vaginala se reliefeaza numai ventral, dispusa intr-o depresiune a vaginului.
La iepuroaica, coarnele sunt cilindrice si se termina, cranial in fund de sac.
Vaginul. Ia nastere din contopirea segmentelor caudale ale canalelor Müller si impreuna cu vestibulul vaginal, derivat din partea ventrala a sinusului uro-genital, formeaza organul copulator femel si o cale pe care o strabate fatul in timpul parturitiei. Limita dintre vagin si vestibulul vaginal, este marcata de orificiul extern al uretrei, deasupra caruia, la unele mamifere se afla himenul, foarte slab reprezentat la mamiferele domestice. El prezinta la extremitatea craniala, un formix ce inconjoara floarea involta si orificiul uterin extern.
Peretele sau cuprinde o mucoasa, o musculoasa si o adventice bogata in vase sanguine si nervi. Musculoasa are un strat longitudinal extern, mai redus si altul circular intern mai dezvoltat. Scroafa si cateaua, au si un strat longitudinal intern. Mucoasa nu contine glande.
In cavitatea pelvina, vaginul vine in raport cu rectul (dorsal) si cu vezica urinara si uretra (ventral). El are o lungime de 15-20 cm la iapa, 25-30 cm la vaca, 7-8 cm la oaie, 10-12 cm la scroafa, 5-8 cm la iepuroaica iar la catea este foarte lung. Canalele Gärtner (vestigiile canalelor Wolff) se gasesc la vaca si scrofite, dispuse intre mucoasa si musculoasa. La vaca, ele pot fi urmarite, uneori, pana la ligamentele largi. Se deschid pe laturile orificiului extern al uretrei.
Vestibulul vaginal. La nivelul originii sale, pe podea prezinta orificiul exterior al uretrei, iar la rumegatoare si scroafa exista un diverticul suburetral. De asemenea, se mai afla plexuri venoase si glande vestibulare dispuse in submucoasa sau in grosimea ei, iar la vaca, scroafa si catea se mai afla si foliculi limfoizi. La catea, orificiul se deschide pe un tubercul. La iapa, mucoasa prezinta in apropierea labiilor vulvei niste papile mici.
La iapa si catea, plexurile venoase vestibulare formeaza doi bulbi dispusi in peretii laterali ai vestibului. La iapa, acestea comunica cu tesutul erectil al clitorisului. Glandele vestibulare mari (Bartholin) sunt constate la vaca si iepuroaica si inconstant la oaie, fiind dispuse in portiunea ventro-laterala a peretilor sai, avand cate un canal excretor ce se deschide pe peretele lateral adiacent. Glandele vestibulare mici sunt constante la vaca, iapa, scroafa si catea, iar la oaie numai ocazional. La vaca, scroafa si catea sunt asezate in peretele ventral, iar la iapa, in cei laterali. La iapa si scroafa, ele sunt asezate pe doua randuri de fiecare parte. Multiplele orificii ale canalelor lor au aspect crateriform la iapa si de pori la celelalte specii.
Vulva. Deriva din pliurile genitale fiind formata din doua labii reunite prin doua comisuri (dorsala si ventrala). In comisura ventrala, este asezat clitorisul (omologul penisului de la mascul). El are doua ramuri inserate pe arcada ischiatica, un corp si un gland situate in fosa clitoridiana.
Labiile vulvare sunt musculo-cutanate, pigmentate sau nu, sau slab pigmentate, fiind acoperite cu peri foarte fini. Tegumentul lor este bogat in glande sebacee si sudoripare. La iepuroaica exista labii mari si mici. La iapa, comisura ventrala este rotunjita, la restul speciilor este ascutita si prevazuta cu un apendice conic la oaie, scroafa si catea. La vaca si iepuroaica (comisura are un smoc de peri lungi). La vaca si scroafa labiile sunt ingrosate.
Clitorisul, la iapa si catea are glandul dezvoltat; la iapa, el prezinta o fosa redusa si este acoperit de o plica mucoasa a fosei clitoridiene adanca; uneori exista si un frau clitoridian asezat intre mucoasa fosei si gland. La vaca, cel mai frecvent varful concreste cu mucoasa fosei, formand un clopot epitelial inchis, iar corpul organului nu are tesut erectil. La oaie, extremitatea sa libera este ascutita si curbata caudal. La scroafa fosa clitorisului este aproape total concrescuta cu varful organului, ramanand libera numai o portiune de 3-4 mm ce se vede in partea ventrala a vestibulului. La catea, glandul sau proemina printr-o fosa larga si adanca. La iepuroaica, corpul este inconjurat de un veritabil preput. Intre mucoasa si piele exista un strat muscular neted si striat ce reprezinta muschii: constrictorul vulvei, retractorul clitorisului si ischio-cavernosul.
Vascularizatia organelor genitale femele se realizeaza de artera ovariana, desprinsa din aorta ce iriga ovarul, trompa si cornul uterin; artera uterina pentru uter; artera pudenda interna pentru vagin, vestibul vaginal, vulva si clitoris. Circulatia venoasa este satelita celei arteriale si se varsa in cava caudala.
Inervatia este asigurata de ramuri din plexul pelvin la care se adauga nervul pudend si hemoroidal caudal, cu filete senzitive si musculare voluntare.
La rumegatoare si solipede se numeste uger, iar la restul speciilor, mamela. Este o glanda sudoripara foarte modificata si specializata pentru secretia de lapte. Ea este formata dintr-un numar variabil de unitati secretoare, numite complexe mamare. Iapa, oaia si capra, au doua complexe dispuse simetric in regiunea ingvinala; la vaca, sunt patru complexe (sferturi) dispuse tot in regiunea ingvinala. Iepuroaica, are cate patru complexe pe fiecare parte dispuse lateral; doua toracale, doua abdominale si doua ingvinale, putand exista variatii unilaterale, intre cifrele 3-5. La catea, exista, in general, patru complexe pe fiecare parte (mai rar 5-6) din care unul toracal, doua abdominale si unu ingvinal. La scroafa, exista, in general, cate sapte complexe pe fiecare parte: doua toracale, patru abdominale si unu ingvinal. La iapa, rumegatoare si catea, exista un sant intermamar median.
Fiecare complex mamar (mamela), este format din corpul mamelei si papila mamelei sau mamelonul. La ambele sexe ale unei specii, pot aparea papile fara legatura cu tesutul glandular (pseudopapile; hipertelia), care nu trebuie confundate cu papilele supranumerare care au si tesut glandular, este cresterea mameloanelor peste normal, iar hipermastia, este cresterea supranumerara a tesutului glandular, opusul sau fiind hipomastia). La masculi, glandele mamare apar ca mameloane mici. La caine si vier, au aceeasi dispozitie topografica ca si la femele, la rumegatoare, sunt asezate cranial de baza pungilor testiculare, numarul lor putand fi egal sau variabil fata de al femelelor. La armasar, foarte rar pot fi vazute mameloane dispuse lateral de orificiul preputial.
Papila mamara, la vaca, scroafa, oaie, iepuroaica si catea, se desprinde brusc din corpul mamelei, iar la iapa si capra treptat, conformatia sa diferind cu specia. La scroafa, pielea ei este nuda, putin incretita, sunt cilindroide si lungi de 2-3,5 cm, in functie de varsta si starea functionala. La vaca, sunt nude cilindro-conice si lungi de 7-9 cm. Cand ugerul este plin, axa lor este deviata cranio-lateral. Baza mamelonului, se afla la trecerea dintre pielea paroasa a corpului mamelei si mamelon (circumscrie partea cea mai larga a cisternei). La capra, papila se desprinde cranio-lateral in corpul mamelei, avand forma conica. Oaia, are mameloanele mai mici (1-3 cm), conice si dirijate lateral. La iapa, ele sunt tronconice, aplatizate si acoperite cu peri fini. Varful mamelonului, este perforat de un orificiu papilar la rumegatoare; doua la iapa si scroafa, 8-12 la catea si unul sau mai multe la iepuroaica. Fiecare orificiu, reprezinta deschiderea inafara a unui canal papilar dispus in mamelon si care comunica cu sinusul lactifer (cisterna), dispus partial in baza mamelonului si partial in corpul mamelei. Cele doua portiuni, in general nu sunt bine delimitate, cel mai larg sinus lactifer este la rumegatoare. In el se varsa canalele lactifere, care primesc canelele excretoare ale segmentelor glandulare terminale. Numarul canalelor papilare si a cisternelor dintr-un mamelon este identic cu al orificiilor papilare.
Structural, glanda mamara este formata din: piele, capsula mamara, tesut adipos, tesut glandular, vase si nervi. Pielea, este fina si bogata in glande sebacee. Capsula, este fibro-elastica fiind proprie fiecarei mamele fiind o continuare a tunicii abdominale ce formeaza ligamentele suspensoare ale mamelei. De pe fata sa, profunda se desprind septe ce formeaza, in interiorul organului, loji lobare in care se afla tesut glandular. Tesutul glandular este format din acini glandulari grupati in lobuli. Din acinii glandulari pleaca canalicule fine care prin unire formeaza canalele intralobulare ce se unesc perilobular, formand canalele interlobulare care ajung la baza mamelonului unde, prin unire, formeaza canalele lactifere ce se deschid in sinusul lactifer (cisterna). Sinusul, se continua cu canalul papilar care se deschide la exterior prin orificiile papilare.
La vaca, ugerul este un organ voluminos, avand pielea acoperita cu peri rari si subtiri, iar sub piele sunt vizibile venele subcutanate. Aparatul suspensor al mamelei, pleaca de la tunica abdominala, fiind format din patru foite principale si mai multe secundare. Sferturile de pe cele doua parti sunt despartite de santul intermamar, iar intre cele de pe aceeasi parte exista un sant transversal. Papilele mamare, au in structura vene cavernoase, musculoasa. Orificiul papilar este circumscris de un val epitelial cu importanta in formarea jetului de lapte. Canalul papilar, masoara 0,8-1 cm lungime, avand mucoasa usor cutata. Extremitatea sa interna este delimitata de mucoasa cisternei printr-un pliu circular. Corionul, contine fibre musculare netede, care formeaza la nivelul orificiului un sfincter papilar.
Vascularizatia si inervatia glandei mamare. Plexul venos papilar, specific la vaca, apare ca un corp cavernos cu ochiuri alungite. De obicei, la limita dintre cele doua portiuni ale sinusului galactofor, exista un pliu circular de natura conjunctivo-vasculara, care impreuna cu fibrele musculo-elastice din peretele canalului papilar se opun scurgerii laptelui in afara mamelei. In portiunea glandulara a cisternei se deschid 18-20 canale lactifere pentru fiecare sfert.
Arterele ugerului, provin din artera pudenda externa a carui diametru creste in lactatie pana circa 2 cm. Inainte de baza ugerului, se curbeaza in ''S'', iar apoi se divide in arterele mamara craniala si caudala, ultima anastomozandu-se cu ramura labiala ventrala si mamara a arterei pudenda interna. Venele principale sunt: vena pudenda externa, vena mamara caudala si epigastrica superficiala (subcutanata abdominala). Prima vena se varsa in vena pudendo-epigastrica, a doua in vena pudenda interna, iar ultima in vena toracica interna, dupa ce trece printr-un orificiu al peretelui abdominal ventral. Pentru producerea unui litru de lapte, prin uger trec 400 l sange.
Inervatia, este data de ramurile cutanate ventrale ale nervilor ilio-hipogastric, ilio-ingvinal, genito-femural si ramuri mamare din nervul pudend si ganglionul mezenteric caudal.
La pasari, numai ovarul si oviductul stang sunt dezvoltate. Ovarul, la maturitate are aspectul ciorchinelui de strugure din cauza numerosilor foliculi ovarieni aflati in diferite faze de evolutie, suspendati de un pedicul folicular. Pedunculul (hilul ovarian), este reprezentat de mezoul ovarian ce leaga ovarul de plafonul cavitatii abdominale. Dupa ovulatie, nu se formeaza corpi galbeni, desi cam 24 h celulele granuloasei si tecii interne, prezinta indici ca ar secreta. Stigma este reprezentata de o banda albicioasa lata de 2 mm aflata pe suprafata tuturor foliculilor cu diametru mai mare de 4 mm. La nivelul ei se face ovulatia.
Oviductul, este lung si flexuos si pleaca de la ovarul stang pana la cloaca. In functie de structura sa, el este divizat in cinci segmente: infundibulum, magnum, istm, uter si vagin. Infundibulul, este format din pavilion si o portiune tubulara; are perete subtire si nu este atasat de ovar. Magnumul, este portiunea cea mai lunga si flexuoasa; mucoasa lui secreta albusul. Limita dintre magnum si istm, este marcata de o banda lata de 1-3 mm. Istmul, are pliurile mucoasei mai subtiri si mai scurte, el formand membranele cochiliere. Uterul, nu este bine delimitat de istm, fiind o zona scurta saciforma in care se formeaza coaja calcaroasa. Vaginul, este un tub musculos scurt, curbat in ''S'', care se deschide in cloaca, in peretele stang al proctodeului. Oviductul, este suspendat de doua ligamente: dorsal si ventral.
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| FARINGELE |
| FARINGELE (PHARYNX) |
| ANALIZATORII (ORGANA SENSUUM) |
| Peptide |
| LIMBA (LINGUA) |
| Increngatura Nemathelminthes |
| Descrierea lipidelor membranare și caracterizarea bistratului lipidic |
| Tesutul muscular |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
