Familia enterobacteriaceae

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE

Familia Enterobacteriaceae este formata din peste 200 specii de bacilli Gram-negativi , cu habitat natural tractul intestinal al omului si animalelor .

Au dimensiuni variabile , dar cuprinse intre 10-16 µm lungime si 0.3 µm diametru , aerobi facultative anaerobi ; unii mobile datorita unor cili peritrichi , altii imobili ; majoritatea neincapsulati , iar unii incapsulati ; nesporulati .

Caracterele biochimice cele mai importante sunt : fermentarea glucozei si absenta citocrom-oxidazei ( oxidaza-negativi ) .

Alte caractere biochimice , care le diferentiaza si care sunt utilizate in identificarea biochimica sunt :

fermentarea lactozei , dupa care se divid in specii lactoza fermentative ( E.coli , Klebsiella ) si lactoza non-fermentative ( Proteus , speciile obligat patogene ) ;

producerea de H₂S , capacitatea de a utilize citratul ca unica sursa de carbon , productia de idol , descompunerea ureei , producerea de lizin-decarboxilaza , etc.

Din aceasta familie fac parte specii saprofite ale tubului digestiv , conditionat patogene , precum si specii obligat patogene pentru om .

Genurile cu importanta medicala sunt :

a.     - saprofiti conditionat patogeni ;

Genul Escherichia , cu specia tip E.Coli .

Genul Klebsiella , cu specia tip Klebsiella pneumoniae , alte specii :

K. ozenae

K. Rhinoscleromatis

Genul Proteus , cu speciile : Proteus vulgaris , Proteus mirabilis

Genurile : Enterobacter , Citrobacter , Serratia , Providencia , Morganella , etc.

b.     - specii obligat patogene , din genurile :

Genul Salmonella , speciile :

S. Typhy ;

S. Paratyphi A , B , C ;

S. Enteritidis ;

S. Cholerae suis .

Genul Shigella , speciile :

Shigella disenteriae , specia tip

Sh. Flexneri

Sh. Boydii

Sh. Sonnei

Genul Yersinia , speciile :

Y. Pestis

Y. Enterocolitica

Y. Pseudotuberculosis

Enterobacterii conditionat patogene

Esherichia coli

E. coli este saprofit al tubului digestiv . In anumite situatii , in care tulpini endogene sau exogene realizeaza contaminarea unor regiuni anatomice sau tesuturi normal sterile , produce infectii ca : infectii urinare ( 80% din totalul infectiilor urinare ) , peritonite , colecistite , infectii de plaga , etc. De asemenea , produs meningita la nou nascut .

Exista si tulpini de E. coli care pot determina infectii intestinale :

tulpini enterotoxigene ( E. coli enterotoxigen ) care determina " diareea calatorilor " , boala diareica la turisti sau alte personae ce consuma alimente procurate din comertul stradal si fara sa se spele pe maini ;

tulpini enteropatogene , care produc boala diareica a nou-nascutului , tot prin contaminare exogena , in conditiile lipsei de igiena .

Pe mediile de cultura produce colonii de tip S. , smooth , regulate , lucioase , bombate , Pe mediile diferentiale fermenteaza lactoza .

Tratamentul infectiilor se face conform antibiogramei .

Genul Klebsiella

Klebsiella pneumoniae : infectii ale tractului respirator , infectii urinare , peritonite , colecistite , infectii de plaga , etc.

Klebsiella ozenae : ozena , infectie cronica a mucoasei nazale .

Klebsiella rhinoscleromatis : rinoscleromul .

Specie incapsulata , lactozo-fermentativa .

Pe mediile de cultura produce colonii de tip M , mucoase , mari , cu tendinta la confluare . Pe mediile diferentiale fermenteaza lactoza .

Tratamentul infectiilor se face conform antibiogramei .

Genul Proteus

Genul Proteus cuprinde specii ce se caracterizeaza printr-o deosebita mobilitate , avand capacitatea de a migra pe mediile solide ( migrare in valuri , invazia mediului si fenomenul de catarare pe mediile solide turnate in panta in tuburi ) . Sunt in general lactoza-nonfermentative . Sunt foarte active metabolic , si poseda ureaza .

Produce infectii ca : infectii urinare , peritonite , colecistite , infectii de plaga , etc.

Tratamentul infectiilor se face conform antibiogramei .

Genul Salmonella

Salmonelele sunt bacili Gram-negativi , mobile prin cilii peritrichi , neincapsulati , aerobi-facultativ anaerobi , lactozo-negativi .

Structura antigenica :

antigenul O somatic , de grup ;

antigenul H flagelar , proteic , care poate fi de faza I ( a , b , c ) sau/si de faza II ( 1 , 2 , 3 ) .

antigenul Vi ( de virulenta ) , de suprafata , intalnit la speciile foarte virulente , ex. Salmonella typhi .

Fiecare specie prezinta o combinatie specifica a acestor antigene , pe baza careia poate fi identificata . De exemplu , S. typhi : D ; 9 , 12 ; Vi .

Patogenitate

Salmonella typhi si S. Paratyphi A , B , C determina febra tifoida , respectiv febrile paratifoide , boli infectioase sistemice , cunoscute sub numele de febre enterice .

Sursa de infectie : apa contaminate , oua de rata contaminate insufficient preparate termic .

Transmiterea se face pe cale fecal-orala .

Dupa ingestie , in faza initiala , salmonelele se multiplica active in submucoasa si formatiunile limfoide ale intestinului ( placi Peyer ) , apoi trec in ganglionii mezenterici .

Din sistemul limfatic trec in sange determinand bacteriemie , apoi invadarea tuturor formatiunilor limfatice , splinei , maduvei oasoase hematopoietice , ficatului , si altor organe . De aici se descarca din nou in sange si se elimina masiv si prin bila si urina .

Ulterior , din foliculii limfatici abcedati in intestine si prin bila , salmonelele se elimina prin materiile fecale .

Simptomatologia :

Incubatia : 10-14 zile

Perioada de stare , caracterizata prin :

febra inalta : 39-41⁰C , cefalee , alterarea starii generale , prostratie ( starea tifica ) datorate bacteriemiei si endotoxemiei massive ;

simptomatologia digestive : anorexie , constipatie .

splenomegalie , hepatomegalie ;

leucopenie

Complicatii : perforatia intestinala ( peritonita tifica ) si hemoragia intestinala , prin abcedarea foliculilor limfatici .

Boala este autolimitata , dar aprox. 5% din fostii bolnavi raman purtatori cronici , prin cantonarea salmonelelor la nivelul vezicii biliare .

Tratament : Cloramfenicolul , ampicilina , cortimoxazol ( Biseptol ) .

Diagnosticul este bacteriologic si serologic .

Diagnosticul bacteriologic . In functie de stadiul evolutiv al bolii se recolteaza urmatoarele produse patologice :

Tabel XII.1. Produsele patologice si prezenta bacteriana in febra tifoida

Cultivarea se face pe medii selective si diferentiale .

Identificarea biochimica : G+ , L- , H₂S +/- , indol- , LDC + , citrate +/- .

Identificarea serologica a tulpinilor isolate se face prin aglutinare cu seruri polivalente anti-O , apoi cu seruri monovalente anti-O , seruri anti-H si anti-Vi .

Diagnosticul serologic se practica la bolnavi si purtatori si se face prin reactii de aglutinare a serului acestora cu antigene O , H , Vi ( analiza serica calitativa ) .

Imunitate : febrile enterice dau o imunitate durabila , care persista toata viata , in majoritatea cazurilor . Anticorpii protectori sunt anti-O si anti-Vi .

Toate celelante salmonelle determina asa numitele salmoneloze minore : gastroenterita , toxiinfectia alimentara . Aceasta se datoreaza ingestiei unui numar mare de bacterii - 10⁴ - 10⁵ , prin consumul unui aliment contaminat . Simptomatologia apare brusc , la 6-48 h , cu varsaturi , diaree , anorexie . Se insoteste de febra , cefalee , astenie , fenomene determinate de absortia de endotoxine si uneori de bacteriemia pasagera .

Genul SHIGELLA

Enterobacteriaceae care include specii obligat patogene , responsabile de dizenteria bacilara si alte boli diareice .

Sunt imobile , caracterizate printr-o slaba activitate metabolica , nu cresc pe mediu de citrate , nu produc H₂S , nu poseda LDC , fermenteaza glucoza fara gaz .

Shigelele sunt grupate in 4 subgrupe , pe baza antigenelor somatice O :

subgrupa A : Shigella disenteriae , cu 10 serotipuri , dintre care S. Disenteriae tipul 1 sau S. shiga poseda o toxina foarte puternica si este responsabila de forma cea mai severa de dizenterie .

subgrupa B : Shigella flexneri , cu 6 serotipuri

subgrupa C : Shigella boydii , cu 15 serotipuri

subgrupa D : Shigella sonnei , 1 serotip .

Dizenteria bacilara

Epidemiologie : singurul rezervor de Shigelle este tubul digestiv al omului . Shigella nu face parte din flora intestinala normala , ci sunt prezente in materiile fecale ale bolnavilor , purtatorilor , fosti bolnavi sau personae din anturajul acestora . Transmterea este fecal-orala , de la persoana la persoana , prin maini murdare , sau prin apa si alimente contaminate 10 bacterii sunt suficiente pentru a provoca boala la om .

Patogenitate : Boala la om este consecinta puterii enteroinvazive a shigelelor : penetrarea in celulele epiteliale ale colonului , multiplicarea intracelulara , invazia celulelor vecine si a tesutului conjuctiv al vilozitatilor. Aceasta determina o reactie inflamatorie puternica , produce abcese si ulceratii ale mucoasei colonului , cu aparitia de sange si mucus in scaune . Infectia este limitata la mucoasa . Afectarea submucoasei si diseminarea sistemica sunt exceptionale . In cazul dizenteriei produse de S. Disenteriae tip 1 , la acest mecanism se adauga si efectul toxinei Shiga : o enterotoxina , ce determina acumulare lichidiana hemoragica in intestinal gros .

Boala se manifesta prin aparitia la 24-48 h de la contaminare , a unei diarei cu sange si mucus , insotita de dureri abdominale , tenseme si febra . Deshidratarea este rara .

Diagnosticul bacterologic

Coprocultura este metoda de electie .

Materiile fecale se recolteaza imediat dup ace au fost emise , alegand zone cu sange si mucus .

Examenul microscopic al acestora ( coprocitograma ) pune in evidenta prezenta leucocitelor PMN , martorele unui process invaziv .

Cultivarea se face pe medii diferentiale ( AABTL , Leifson ) , selectandu-se coloniile lactoza non-fermentative . Coloniile suspecte sunt replicate si se face identificarea biochimica .

Diagnosticul serologic

Diagnosticul serologic se face prin reactii de aglutinare cu seruri speciifice de grup si apoi de tip .

Sensibilitate la antibiotice

Tratamentul se face conform antibiogramei .Ampicilina , tetraciclinele , colimicina , sulamidele si trimetroprimul sunt in general antibiotice eficiente .

Metodele de profilaxie sunt : igiena persoanla ) spalarea mainilor ) , prevenire contaminarii apei potabile , spalarea legumelor si fructelor .

Exista vaccinuri injectabile si cu administrare orala , dar folosirea lor este limitata .

GENUL YERSINIA

Yersinia pestis

Virulenta acestei specii este data pe de o parte de capacitatea de multiplicare intracelulara si de prezenta unei capsule cu rol antifagocitar , iar pe de alta parte de producerea de endotoxina si exotoxina ( antagonist adrenergic ) , coagulaza si fibriolizina .

Yersinia pestis produce ciuma sau pesta .

Aceasta boala care a produs epidemii care au ucis aproape un sfert din populatia Europei in Evul Mediu , mai produce astazi cazuri isolate in toata lumea .

Rezervorul de bacterii este reprezentat de rozatoare : sobolani , soareci , la care Yersinia pestis produce o infectie septicemica letala .

Transmiterea se face prin intermediul puricilor sau contactului cu tesuturi animale infectate .

Infectia la om are doua forme clinice : pesta bubonica si peste pulmonara ( pneumonica )

Peste bubonica se caracterizeaza printr-o perioada de incubatie de aproximativ 7 zile de la contaminare , urmata de febra si adenopatie dureroasa auxiliara si inghinala . Aglomerarea de ganglioni tumefiati , cu edem si hemoragie si care abcedeaza formeaza bubonul . Boala poate evolua rapid spre forme septicemice , cu deces in 75% din cazuri .

Forma pneumonica poate apare dupa o perioada de incubatie mai scurta , de 1-3 zile , cu febra , stare generala alterata si manifestari clinice pulmonare . Se poate complica cu septicemia si meningita . Mortalitatea este de peste 90% .

Diagnosticul etiologic este pus prin culture effectuate din produsele patologice : puroi , sputa , LCR si hemoculturi . Identificarea biochimica este obligatorie . Pe frotiurile effectuate din puroi sau LCR apar leucocite si bacilli Gram negativi incapsulati .

Yersinia enterocolitica

Contaminarea se face prin ingestia de alimente contaminate . Gastro-enterita acuta se manifesta prin diaree, febra , dureri abdominale , ce pot evolua netratate 1-2 saptamani . Sunt afectati in special copiii , la care datorita adenitei mezenterice , infectia poate mima o apendicita .

Yersinia pseudotuberculosis poate produce si ea aceasta forma clinica .

Diagnosticul de laborator se pune pe evidentierea de numeroase leucocite in materiile fecale ( examenul coprotologic ) si izolarea in coprocultura a tulpinii patogene , si identificarea biochimica , urmata de efectuarea antibiogramei .

Cazurile usoare se pot vindeca spontan .

Antibioticele de electie sunt Co-trimoxazolul si Cloramfenicolul . Yersinia este rezistenta la Ampicilina .