Fig.16 Diafiza os lung, sectiune longitudinala.

Sistemul lamelar este strabatut de o bogata retea de canale cu lumen mic atat in sens transversal (canale Volkman) cat si longitudinal (canale Havers). In aceste canale se gasesc vase de sange, limfatice si nervi.

Diafiza este strabatuta de unul sau mai multe orificii numite gauri nutritive prin care intra si ies din os vasele de sange, limfatice, nervii.

La exterior diafiza este acoperita de periost, o membrana formata din doua zone. Zona externa fibroasa, formata din fibre de colagen, elastice si fibrocite, intens vascularizata. Unele fibre din aceasta zona au o dispozitie perpendiculara pe os si patrund in el, (fibrele lui Sharpey) si au rol de a prinde periostul de os. Zona interna este osteogena, fiind formata din celule osteoprogenitoare dispuse in doua sau trei straturi (fig. 17).

fibre de colagen celule osteoprogenitoare fibre Sharpey lamele osoase

Fig. 17Structura periost, schema.

Spre interiorul peretelui ososului diafizar, exista o membrana numita endost, in care celulele osteogene sunt dispuse intr-un singur rand. In regiunea centrala a diafizei se gaseste canalul medular in care se observa maduva. Aceasta poate fi: maduva rosie osteogena formatoare de os; maduva rosie hematogena formatoare de elemente figurate ale sangelui; maduva galbena care contine o mare cantitate de celule adipoase; maduva cenusie care se formeaza prin diferentierea unui mare numar de fibre conjunctive, apare la batrani; maduva gelatinoasa care se gaseste in diferite stari patologice

Epifizele sunt capetele unui os lung, formate din tesut osos lamelar, la care lamelele se grupeaza in trabecule, dispuse dupa directia fortelor mecanice. Intre ele se gasesc spatii pline cu maduva, iar trabeculele sunt captusite de endost. Exista o epifiza superioara si o epifiza inferioara (fig.18).

Fig. 18 Epifiza os lung, sectiune longitudinala.

Regiunea dintre epifize, care foloseste pentru articularea oaselor, are in structura sa cartilaj hialin (cartilaj articular). Cresterea oselor in grosime, se realizeaza prin actiunea periostului, iar in lungime, la nivelul placii epifizare de crestere.

Intre epifize si diafiza se gaseste placa epifizara de crestere(fig. 19).

Trecerea dintre cartilajul epifizei si osul nou care se formeaza are loc in urmatoarele zone:

1 - zona cartilajului de rezerva alcatuita din cartilaj hialin tipic;

2 - zona de proliferare formata din celule cartilaginoase care se divid, dispuse sub forma de coloane;

3 - zona de maturare in care diviziunile celulare s-au oprit, condrocitele cresc in marime;

4 - zona de hipertrofiere si calcificare in care condrocitele se maresc, se vacuoleaza si matrixul se calcifica;

5 - zona de degenerare a cartilajului in care condrocitele degenereaza, iar lacunele matrixului calcifiat sunt invadate de capilare si celule osteogenice,

6 - zona osteogenica in care celulele osteogenice diferentiate in osteoblaste adera la suprafata matrixului calcifiat si incep formarea osului.

Fig.19 Placa epifizara de crestere, schema,1. zona cartilaj rezerva, 2.zona proliferare, 3.zona maturare, 4.zona hipertrofiere si calcificare,5.zona degenerare,6.zona osteogenica, dupa Wheater P.R. 1991

Vascularizarea si inervatia. Oasele sunt organe bogat vascularizate (artere, vene si limfatice).

Arterele unui os sunt de doua tipuri

artere nutritive care patrund in os prin gaurile nutritive si se ramifica, ajung in canalul medular si canelele Havers,

arterele periostale se ramifica abundent in periost si ajung pana in canalele Havers.

Venele urmeaza un traiect independent de cel al arterelor.

Inervatia este asigurata de nervi care patrund prin gaurile nutritive, ajung in cavitatea medulara unde formeaza un plex nervos, de unde se ramifica in canalele Havers. Un alt plex se formeaza in periost.

Tipuri de oase dupa variatia dimensiunilor:

- oasele late sunt formate dintr-o lama spongioasa numita diploe, situata central si doua lame compacte, care o marginesc (exemple: parietale, frontal, scapular etc.).

- oasele scurte sunt formate dintr-o masa centrala spongioasa, marginita de o patura externa compacta (exemple: carpiene).

- oasele sesamoide au un interior spongios si nu au periost (exemple: rotula),

- oase neregulate sunt oasele care nu se pot incadra in una din categoriile de mai sus (vertebre, sacrum, hioidul etc.).

Principalele oase ale scheletului

Scheletul corpului omenesc este format din 206 oase, care se grupeaza in: scheletul capului, scheletul trunchiului si scheletul membrelor. Vom prezenta mai jos principalele oase din alcatuirea acestor regiuni.

Scheletul capului

frontal temporal nazal zigomatic maxilar mandibula

Este format din oase dispuse in doua regiuni viscerocraniul si neurocraniul (fig. 20,21 si 22) .

Fig. 20 Scheletul capului, vedere frontala.

frontal nazal zigomatic mandibula maxila

parietal occipital temporal

Fig. 21Scheletul capului, vedere laterala

	mandibula maxila palatin vomer proces bazilar orificiul occipital occipital

Fig.22 Scheletul capului, vedere bazala

1. viscerocraniul (sau scheletul fetei ).

-oase perechi

Maxila este osul situat in mijlocul fetei, de forma neregulata. Este format din corp si patru procese palatin, frontal, alveolar si zigomatic. In regiunea inferioara se gasesc dintii in alveole.

Palatinul este situat in regiunea posterioara a fetei, format dintr-o lama orizontala si o lama verticala unite in unghi drept. Este constituentul principal al palatului osos, a cavitatilor nazale si orbitale.

Zigomaticul este un os lat, dispus in regiunea laterala a fetei. Are doua fete (laterala, mediala), patru margini (anterosuperioara, posterosuperioara, anteroinferioara si posteroinferioara) si trei procese (orbital, frontal si temporal).

-oase neperechi

Mandibula formeaza maxilarul inferior si este format din corp si doua ramuri. Corpul are forma de potcoava, cu o baza inferior si portiunea alveolara superior. In alveole se gasesc dintii. Ramurile sunt doua lame patrulatere, indreptate oblic in sus si inapoi. Marginea superioara are procesul coronoid si condilian (fig.23 ).

a

condil incizura mandibulei proces coronoid alveole dentare tuberozitatea mentoniera

orificiul mandibular unghiul mandibulei linia milohioidiana

b

Fig. 23 Mandibula fata superioara (a) si inferioara (b)

Cornetul nazal inferior este o lama osoasa rasucita ca un cornet, situata in cavitatea nazala, sub conca mijlocie a etmoidului.

Lacrimalul are forma patrulatera si este o mica lama osoasa dispusa pe peretele medial al orbitei. Contribuie la formarea orbitei si a cavitatii nazale.

Nazalul este un os mic, lamelar, de forma patrulatera, dispus la baza nasului ca un acoperis.

Hioidul este osul situat in regiunea antero-superioara a gatului, deasupra laringelui. Formeaza impreuna cu procesele si ligamentele stiloidiene aparatul hioidian. Este format din corp si patru coarne.

Vomerul are forma unei lame de plug si contribuie la formarea septului nazal.

2. neurocraniul (sau calvaria)

oase perechi

Parietalul este dispus intre frontal si occipital, apartinand calvariei (boltii cutiei craniene). Este de forma patrulatera.

solz meat auditiv extern proces zigomatic proces mastoid

Temporalul este un os neregulat, dispus pe laturile capului. In alcatuirea sa are mai multe regiuni: solzul, stanca, regiunea timpanica, procesul stiloid si mastoida. In osul temporal sunt sapate canale si cavitati ale organului vestibulocohlear.Regiunea timpanica formeaza cea mai mare parte din meatul acustic extern. Regiunea pietroasa sau stanca temporalului are forma unei piramide cu varful medial si inainte (fig.24).

a

solz stanca eminenta arcuata meat auditiv intern

b

Fig. 24 Temporalul, fata externa (a) si interna (b)

oase neperechi

Frontalul os neregulat, dispus in regiunea frontala a capului, contribuie la formarea cavitatilor nazale si orbitale. Este format dintr-o regiune verticala, solzul si o regiune orizontala care la randul ei cuprinde o portiune nazala si doua orbitale. Intre portiunile orbitale se gaseste scobitura etmoidala in care patrunde osul etmoid (fig.25).

b

a

solz eminenta frontala arc supraciliar spina nazala

sant sinus sagital regiunea orbitala proces zigomatic

Fig. 25 Frontalul, fata externa (a) si interna (b)

Etmoidul este un os complex, situat in scobitura frontalului, de forma unei balante. Contribuie la formarea cavitatilor nazale si a orbitelor. Este format dintr-o lama subtire verticala, o lama orizontala perforata (lama ciuruita) prin care trec axonii primului neuron ai caii olfactive si doua mase laterale care contin numeroase cavitati pline cu aer (fig.26)

creasta cocosului(lama verticala) lama ciuruita mase laterale

frontal etmoid sfenoid

Fig.26 Etmoid, cutia craneeana intern si schema

Sfenoidul are forma unei viespi cu aripile deschise si este dispus la baza craniului. Este format din corp si trei perechi de prelungiri, aripile mari, aripile mici si procesele pterigoidiene. Corpul are pe suprafata dorsala o scobitura numita saua turceasca (fig.27).

canal optic saua turceasca

aripa mare aripa mica corp

Fig. 27 Sfenoid fata superioara

Occipitalul este situat in regiunea posteroinferioara a cutiei craniene. Este format din regiunea bazala situata inaintea gaurii occipitale, solzul larg si subtire si doua regiuni laterale care completeza gaura occipitala (fig.28).

b

a

solz protuberanta occipitala externa gaura occipitala regiuni laterale

protuberanta occipitala interna gaura occipitala portiunea bazilara

Fig. 28 Occipital, fata externa (a) si interna (b)

Scheletul trunchiului

Coloana vertebrala

Coloana vertebrala este o formatiune osoasa care constituie axul principal al corpului, formata din mai multe segmente osoase numite vertebre. Dupa caracteristicile structurale si functionale se disting din cinci regiuni: cervicala (sapte vertebre), toracala (12 vertebre), lombara (cinci vertebre), sacrala (osul sacrum) si coccigiana (osul coccis).

Coloana vertebrala are in plan antero-posterior patru curburi fiziologice: cervicala, toracala, lombara si sacrala. Daca au convexitatea spre inainte sunt lordoze, daca au convexitatea spre inapoi sunt cifoze (fig. 29). Curburile in plan frontal sunt toracala si lombara.

curbura cervicala curbura toracala curbura lombara curbura sacrococcigiana

Fig. 29 Coloana vertebrala, schema

Prin suprapunerea orificiilor vertebrale rezulta canalul vertebral care adaposteste maduva spinarii.

O vertebra este formata din corp si arcul vertebral. Corpul vertebrei este regiunea cea mai voluminoasa a vertebrei. Arcul este format din doi pedunculi si doua lame, delimitand orificiul vertebral. Pe el se gasesc procesele vertebrale. Vertebrele au caracteristici morfologice diferite in functie de regiunea coloanei vertebrale in care se gasesc.

Vertebrele cervicale sunt tipice si atipice (atlasul si axisul) , fapt determinat de articulatia la coloana vertebrala (fig.30).

Atlasul nu are corp, acesta sa sudat la axis si a format procesul odontoid. Atlasul este format din doua mase laterale, unite prin doua arcuri vertebrale. Arcul anterior are median si intern o foseta de articulare pentru procesul odontoid. Pe fata superioara a maselor laterale se gasesc cavitatile glenoide, care servesc pentru articulatia cu condilii occipitali ai craniului.

proces spinos proces costotransvers rudiment de costa

atlas

axis

dinte corp arc vertebral masa laterala

Fig. 30 Tipuri de vertebre cervicale

Axisul are sudat pe corp pe fata superioara, procesul odontoid cu o fateta de articulare pentru arcul vertebral al atlasului.

Vertebra cervicala tipica are un corp mic, alungit transversal, procesul spinos scurt si bifurcat. Ultimile procese costotransverse contureaza orificiile costotransverse prin care trec arterele vertebrale care iriga creierul.

Vertebra toracala tipica are corpul cilindric, care prezinta lateral o pereche de fovei costale, pentru articulatia capului coastei. Procesul spinos este lung si inclinat oblic, procesele transverse bine dezvoltate, cu o fovee pentru articularea tuberculului costal. Orificiul vertebral este mic, cu un contur circular (fig.31).

corp orificiul vertebral

proces transvers fovee costala transversa proces spinos procese articulare inferioare

Fig. 31 Tipuri de vertebre toracale

Vertebra lombara are corpul voluminos, alungit transversal, de contur reniform. Procesul spinos orientat orizontal. Prezinta procese costiforme, tuberculi accesori, procese articulare superioare si inferioare (fig.32).

proces spinos tubercul mamilar proces costiform

Fig.32 Tipuri de vertebre lombare

Vertebrele sunt prinse intre ele prin discuri intervertebrale, formatiuni alcatuite din tesut conjunctiv fibros. Sunt formate dintr-un nucleu central numit nucleul pulpos, inconjurat de un inel de fibre conjunctive.

Osul sacrum are forma piramidala, cu virful in jos. Fata dorsala este convexa, prezinta median creasta sacrala mediana, santurile sacrale, crestele sacrale articulare, orificiile sacrale laterale si crestele sacrale laterale. Crestele sacrale articulare se termina superioar cu coarnele mari, iar inferior cu coarnele mici. Fata pelviana are median sudate corpurile celor cinci vertebre din care provine, cu delimitari la nivelul liniilor transverse. La acapetele lor se disting orificiile sacrale ventrale prin care trec ramurile ventrale ale nervilor sacrali. Fetele laterale au suprafete de articulare pentru osul coxal. Sacrumul este strabatut de canalul sacral prin care trece firul terminal al maduvii spinarii si coda de cal.

Coccisul este un os mic format din unirea ultimilor patru-cinci vertebre reduse. Numai prima vertebra pastreaza procesele de articulatie si procesele transverse.

Coastele

Sunt perechi de arcuri osoase dispuse intre coloana vertebrala si stern, care contribuie la formarea peretelui custii toracice.

La o coasta se descrie capul cu suprafete de articulare pentru corpurile vertebrale, gatul interpus intre cap si corpul coastei. Coasta are doua regiuni, regiunea osoasa si regiunea cartilaginoasa in continuarea primei.

Sunt 12 perechi din care primele 10 (coaste adevarate) se unesc cu sternul printr-un cartilaj care la coastele 1-7 ajunge individul la stern, la coastele 8-10 (false) sunt unite intr-un cartilaj comun. Coastele 11-12 (coaste libere) nu se unesc cu sternul (fig.33).

stern coaste

Fig. 33 Coaste, schema (a), o coasta (b). albastru regiunea cartilaginoasa

Sternul

Os lat, median si nepereche dispus la nivelul toracelui, de forma unui varf de lance (fig.34 ).

Fig. 34 Stern, galben-manubriu, verde-corp, roz-xifistern.

Este format din trei regiuni: manubriul si corpul cu structura osoasa si apendicele xifoidian, cartilaginos. De el se prind coastele si clavicula

Scheletul membrului superior

In general la un membru in componenta scheletului se distinge scheletul centurii si scheletul membrului propriu-zis.

Scheletul centurii membrului superior este format din omoplat si clavicula (fig. 35).

clavicula omoplat humerus

Fig. 35 Omoplatul si clavicula

Omoplatul este un os situat in regiunea posterioara, de forma triunghiulara, mentinut in pozitie de musculatura centurii si clavicula. Clavicula are forma literei "S", pozitionat in regiunea anterioara, transversal intre stern si omoplat. Scheletul membrului superior propriu-zis este format din humerus (regiunea bratului), radius si cubitus (regiunea antebratului) si carpiene, metacarpiene si falange (regiunea mainii). Humerusul are pe epifiza superioara capul humeral, marele si micul tubercul. Epifiza inferioara are trohlea si epitrohlea. Deasupra trohleei, anterior este cavitatea coronoida si posterior cavitatea olecraneeana. Condilul are un epicondil lateral. Diafiza este usor rasucita, iar in regiunea superioara are tuberozitatea deltoida. Radiusul are epifiza superioara cilindrica, capul se articuleaza cu condilul humeral. Lateral se observa tuberozitatea bicipitala. Epifiza inferioara are medial incizura ulnara si lateral procesul stiloid. Cubitusul are o epifiza superioara voluminoasa cu incizura semilunara a carei margine superioara se numeste proces olecraneal si inferioara numit proces coronoid. Epifiza inferioara este formata din capul cubital si suprafata de articulare pentru radius (fig.36 ).