Structuri veziculare cu membrana simpla

STRUCTURI VEZICULARE CU MEMBRANA SIMPLA

Lizozomii

sunt formatiuni celulare veziculare universale in lumea plantelor si animalelor, exceptand celulele bacteriene si hematiile. Forma si marimea lor este variabila; in medie au diametrul de 150-300 nm.

la exterior, sunt delimitati de o membrana simpla trilamelara, de natura lipoproteica caracterizata de un inalt grad de stabilitate, stratul intern fiind alcatuit din glicoproteine.

Lizozomii provin din RE sau din complexul Golgi. In matricea lor, se afla circa 40 de enzime lizozomale, hidrolaze acide, cu o activitate optima la pH 5. Din categoria acestor enzime fac parte: fosfatazele acide, proteazele, esterazele.

Functia acestor lizozomi, denumiti si lizozomi primari, este de a asigura transportul intracitoplasmatic al sistemelor enzimatice hidrolazice si a le deversa in endozomi, autofagozomi si fagozomi, contribuind la mecanismul digestiei intracelulare.

Endozomii - sunt vezicule care contin anumite particule sosite in celula prin fenomenul de endocitoza.

Autofagozomii - formatiuni veziculare care provin din membrane ale RE ce inconjoara organite celulare proprii, uzate; ex.mitocondrii.

La animale, in anumite tipuri de celule cum sunt macrofagele sau leucocitele neutrofile, se formeaza fagozomii prin incorporarea unor particule mari sau a microorganismelor.

Din fuzionarea lizozomilor cu aceste formatiuni rezulta lizozomii secundari: endolizozomii, autofagolizozomii, fagolizozomii, la nivelul carora se produce digestia intracelulara.

Lizozomii indeplinesc un rol deosebit in metabolismul celular. Gratie activitatii autofagice si heterofagice, realizeaza, simultan sau succesiv, o serie de functii vitale pentru celula si organism: nutritie, aparare, modelare, homeostazie. Disfunctionalitatea lizozomilor, congenitala sau dobandita, datorita unor agenti (radiatii, subst. chimice), produce boli grave.

La om, distrugerea membranei lizozomale, din cauza diferitilor factori (soc traumatic, anoxie - lipsa de O2, endotoxine, virusuri, particule de siliciu, zinc) determina aparitia unor maladii destul de frecvente (pneumoconiozele minerilor, albinismul, splenomegalia, hepatomegalia).

Peroxizomii

sunt organite celulare prezenta in toate celulele eucariote, de forma sferica, cu o marime de circa 6 nm, delimitate de o membrane simpla. Contin, in interior, o matrice fin granulata in care se afla incluziuni cristaloide, amorfe sau filamentoase care reprezinta enzimele oxidative.

Functiile peroxizomilor sunt numeroase. Prin enzimele pe care le contin, ei produc reactoo oxidative in care rezulta peroxidul de hidrogen (apa oxigenata) pe care apoi o descompun. Peroxizomii intervin in reglarea catabolismului glucozei si in metabolismul lipidelor, implicit, biodegradarea acizilor grasi. La nivelul peroxizomilor, se produce o cantitate mica de energie calorica care serveste la oxidarea NADH in NAD.

Glioxizomii

sunt organite celulare de forma sferica, inveliti, la exterior, de o membrana lipoproteica simpla. Originea membranei lor, se considera ca ar fi RE, iar enzimele pe care le contin provin atat din RE, cat si din citoplasma.

Contin enzime ce participa la oxidarea acizilor grasi, la realizarea ciclului acidului glioxilic si la procesul de gluconeogeneza (formarea glucozei).La semintele bogate in reserve lipidice (ex. Ricinus), activitatea enzimelor ciclului acidului glioxilic este deosebit de intensa in procesul de germinatie.

Sferozomii

se afla in semintele plantelor oleaginoase (Helianthus annuus, Ricinus communis).

Structuri veziculare cu rol in depozitarea lipidelor de rezerva

Originea sferozomilor se afla in REN.

Veziculele proteice

sunt formatiuni celulare care contin substante proteice de rezerva

sunt caracteristice celulelor semintelor unor specii printre care leguminoase si graminee.

In timpul germinatiei semintelor, numeroase proteaze hidrolizeaza proteinele veziculare in aminoacizi care migreaza in citoplasma unde sunt metabolizati, gratie necesitatilor velulare.

Se intalnesc la: Triticum(grau), Oryza, Soja, Zea mays, Hordeum.

Corpii paramurali - sunt organite specifice numai celulelor vegetale. Dupa originea lor, se deosebesc: lomazomii si plasmalemazomii.

Lomazomii - se prezinta sub forma unor vezicule dispuse intre plasmalema si peretele celulozopectic. Originea lor se afla in RE si in complexul Golgi. Au rol in sinteza si descompunerea unor substante, polimeri care intra in structura peretilor celulari.

Plasmalemazomii - provin prin invaginarea plasmalemei inspre hialoplasma. Ulterior, aceste invaginari raman sub forma tubulara sau devin formatiuni veziculare. In ele se acumuleaza macromolecule de poliholozide care vor fi utilizate pt. formarea peretilor celulari.