Îngalbenirea frunzelor trestiei de zahar

Îngalbenirea frunzelor trestiei de zahar - Sugarcane yellow leaf virus ScYLV, Poleovirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 210). Sindromul de ingalbenire pronuntata a nervurii principale, uneori asociata cu ingalbenirea limbului si scurtarea internodurilor terminale, a fost descris, la Saccharum spp., in estul Africii, in anii 1960, sub denumirea de "yellow wilt" si "yellow leaf", mai tarziu demonstrandu-se ca, o forma a acestuia este produsa de un virus, denumit Sugarcane yellow leaf Luteovirus (Scagluisi si Lockhart, 2000, Phytopathology 90, 120). Cercetarile ulterioare au aratat ca acesta este mult raspandit si de mare importanta economica la soiurile de trestie, fiind idenificat in Barbados, Brazilia, Cuba, Guadeloupe, Florida, Franta, Indonezia, Malaysia, Philippines, Puerto Rico si Taiwan (Chatenet s.a., 2001, Plant Dis. 85, 1177). Plantele soiului H 73-6110 infectate natural prezinta o ingalbenire pronuntata a nervurii principale si a tesuturilor adiacente, simptomele fiind prezente pe frunzele 2,3 si 5 si absente la frunzele 1 si 4. Plantele soiului H 65-7052 inoculate cu afidul Rhopalosiphum maidis hranit pe soiul H 73-6110 cu simptome de "yellow leaf" au prezentat ingalbeniri in lungul nervurilor principale ale frunzelor 2 si 4, frunzele 1 si 3 fiind fara simptome. Infectii naturale s-au gasit numai la specii de Saccharum. Prin afidul Melanaphis sacchari, virusul a fost transmis, de la trestia de zahar la specii din genul Erianthus inrudit cu Saccharum. Virusul este transmis de afidele Melanaphis sacchari si Rhopalosiphum maidis, iar raspandirea lui in natura are loc prin insectele vectoare si multiplicarea materialului saditor infectat. În fosfat de sodiu pH 5, virionii masoara 24-29 nm in diametru, la pH 6 sau 7 devenind mai mari si de dimensiuni variabile. Genomul este ARN monocatenar, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Trestia de zahar fiind principala sursa de infectie, strategia de prevenire consta in utilizarea materialului saditor liber de virus, obtinut prin culturi meristematice (Chatenet s.a., 2001, l.c.), care a dat rezultate bune si in cazul altor luteovirusuri prezente la plante inmultite pe cale vegetativa, cum este Potato leafroll virus. Aceasta strategie ar permite utilizarea comerciala a soiurilor de trestie de zahar cu caracteristici culturale superioare si rezistente la diferiti agenti patogeni. Tratamentul termic (2 zile la 25°C si 3 ore la 50°C) s-a dovedit neeficace in eliminarea virusului din butasii infectati, pentru prevenirea raspandirii acestuia la distanta impotanta deosebita avand aplicarea regulilor de canatina.