Viroidul latent al hameiului

Viroidul latent al hameiului - Hop latent viroid HpLVd, Cacadviroid, Pospiviroidae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 679). A fost descris prima data la Humulus lupulus de Puchta s.a. (1988, Nucleic Acids Research 16, 4197), fiind mult raspandit si avand importanta econimica ridicata, reducand productia de conuri a plantelor infectate si continutul in alpfa-acid al acestora (Barbara s.a., 1990, Ann. appl. Biol. 116, 265), in Polonia fiind considerat cel mai important patogen al hameiului (Cajza s.a. , J. of Plant Prot. Res. 37, 52). Infectii naturale s-au gasit numai la Humulus lupulus si H. japonieus, care nu manifesta simptome externe. Viroidul poate fi detectat prin diferite metode folosite in biologia moleculara, un procedeu RT-PCR specific, senzitiv, simplu si rapid, fiind pus la punct de Cajza s.a. (1996, l.c.). Viroidul are dimensiuni reduse, ARN al acestuluia fiind format din 256 nucleotide. Principalele masuri de prevenire constau in utilizarea materialului saditor liber de HpLVd (Morton s.a., 1993, Ann. appl. Biol 123, 47) si amplasarea noilor plantatii cat mai izolat in spatiu de culturile vechi sau suprafetele cultivate cu hamei in trecut. Pentru obtinerea materialului de inmultire liber de viroid se pot folosi termoterapia si actiunea ribozimelor.