Viroidul
ulceratiei pustuloase a parului - Pear
blister canker viroid PBCVd, Apscaviroid, Pospiviroidae, sinonim Pear bark
necrosis Posnette si Cropley (1958), (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 346). Boala "pear blister canker",
denumita si "pear bark necrosis", a fost descrisa prima
data la par, in Anglia, de Posnette
si Cropley (1958, , J.
Hortic. Sci., 33, 289), fiind identificata apoi la soiul de par
Enisaika in Bulgaria
(Plese s.a., 1971, Ann.
Phytopathol. 3 nr. Horse-serie, 265) si de Refatti si Osler
(1986, In: Le virosi delle piante da frutto. L'Italia
Agricola. Reda ed., anno 122, 157) in Italia, Flores s.a. (1991, J. Gen. Virol.
72, 1199) demonstreaza ca aceasta este asociata cu PBCVd. PBCVd
infecteaza aproximativ 10 % din soiurile de par europene, in
unele cazuri producand boli grave, ducand la moartea plantelor.
În Italia, din 320 de pomi testati, apartinand la 4
soiuri de par, 4 de nashi si 40 de mar,
viroidul a fost identificat numai in 6 probe de par, toate
apartinand soiului "Coscia", pomii infectati
nemainifestand simptome externe caracteristice. Boala apare in
natura la par (Pyrus communis)
iar, dupa unii autori, si la Cydonia
oblonga. Experimental, viroidul se transmite la Pyronia veitchii. La par,
boala se manifesta prin aparitia de crapaturi adanci,
necroze si plagi ulceroase in scoarta, ducand
adesea la moartea pomilor, unele izolate gasindu-se insa
in stare latenta. Un indicator valoros este
parul A 20 (Ambros
s.a., 1995, Acta Hort. 386, 515). Intensitatea variata a simptomelor
la pomii apartinand aceluiasi soi s-ar putea explica prin
existenta mai multor tulpini cu virulenta diferita, unele
producand simptome grave, altele gasindu-se in stare
latenta. Experimental, viroidul poate fi transmis prin
altoire, iar in natura se raspandeste prin multiplicarea
materialului saditor infectat. Viroidul
consta dintr-o molecula circulara de ARN formata din 315
nucleotide. Raspandirea viroidului poate fi prevenita prin
producerea materialului de inmultire liber de virusuri si
viroizi.
.com