Virusul
S la helenium - Helenium S virus, HVS, Carlavirus,
(Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 142). Se cunosc tulpinile Helenium si Impatiens, care difera intre ele in privinta
plantelor gazda experimentale si transmisibilitatea prin afide (Koenig s.a., 1983, Phytopatology
Z.106, 133). A
fost identificat prima data la hibrizii de Helenium in Germania (Kuschki s.a., 1978, Phytopathology
68, 1407) si la Impatiens holstii,
in S.U.A., in prezent fiind, probabil, raspandit peste
tot unde se cultiva speciile sensibile. Simptomele produse la
hibrizii de Helenium nu sunt bine
cunoscute, deoarece plantele infectate natural manifestand patarea
frunzelor insotita de schimbarea culorii si deformarea
florilor, sunt frecvent coinfectate si cu Helenium virus Y. La Impatiens holstii, virusul produce reducerea cresterii si
ditorsionarea frunzelor, simptomele fiind mai grave la o izolata de la Helenium decat la una de la Impatiens. Prin
inoculari artificiale, a fost transmis la Beta vulgaris, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. quinoa,
Gomphrena globosa si Tetragonia expansa, alte plante fiind
nesusceptibile. Inoculat experimental, virusul produce leziuni locale
clorotice si cloroze nervuriene sistemice la Chenopodium album, C. amaranticolor si C. quinoa,
leziuni locale fara infectie sistemica la Gomphrena globosa si Tetragonia expansa
(izolatele de la Impatiens) si
infectie locala latenta la Beta
vulgaris var. cicla si B. patellaris.
Virionii se gasesc
in citoplasma celulelor infectate ale mezofilului foliar unde apar
si incluziuni in forma de viroplasme si agregate de virioni,
in siruri paralele, asociate cu reticulul endoplasmatic si
robozomii. Experimental, virusul este transmisibil prin
inoculare de suc. Tulpina Helenium,
spre deosebire de tulpina Impatiens a
fost transmisa usor, in mod nepersistent, de la Impatiens, sau Chenopodium quinoa la C.
quinoa, prin afidul Myzus persicae.
Sucul foliar contine putini virioni.
Inactivarea termica are loc la 60-70ºC, longevitatea in vitro este
de 14-21 zile si dilutia limita 10-4-10-5.
Virionii sunt filamentosi, putin curbati sau drepti,
avand lungimi modale clare, de 640 nm, in sectiuni efectuate
prin plante infectate cu tulpina Impatiens,
676 nm la contrastarea cu acid fosfotungstic si 693 nm la contrastarea cu
acetat de uranil. Diametrul virionilor este de c. 13
nm, canalul central fiind obscur si arhitectura helicoidala
obscura. La ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza
sub forma unui singur comonent, genomul este ARN
monocatenar, iar in virioni se gaseste o singura
proteina caspidala. Masurile de prevenire constau
in eliminarea plantelor infectate si combaterea afidului vector.
.com
