Virusul
aspermiei tomatelor - Tomato aspermy virus TAV,
Cucumovirus, Bromoviridae, sinonime: Lycopersicon virus 7, Chrysanthemum mild mottle virus,
Chrysanthemum mosaic virus, Chrysanthemum aspermy virus, Cucumis virus 1 tulpina chrysanthemum; tulpini: tipica-TAV-Can, TAV-V, TAV-B si
TAV-N, (Ref. Pop, 2009, TVV, III,
139). A fost descris prima data la Chrysanthemum
morifolium, in Anglia (Ainsworth,
1939, Rep. Exp. Res. Stn. Cheshunt, 1938, p. 60), in prezent fiind
raspandit in regiunea Euro-Asiatica, Australia, Canada,
India, Japonia, Noua Zeelanda, S.U.A. si fosta U.R.S.S. În
tara noastra, este mult raspandit, mai ales la culturile
de tomate din camp amplasate in apropierea localitatilor,
datorita surselor de infectie existente in gradini (Pop, 1978, An. I.C.P.P. 14, 17).
Virusul infecteaza in natura mai multe specii, producand
simptome persistente, gravitatea acestora fiind diferita de la o
planta la alta. Astfel, boala se manifesta
prin piticire, deformarea grava a frunzelor si fructe mici lipsite de
samanta la tomate (Lycopersicon
esculentum), piticire, malformatiuni si patarea florilor la Chrysanthemum morifolium si
simptome mozaicale la Canna spp.
si Lilium spp. În cazul
unor forme grave, plantele de tomate (Lycopersicon
esculentum) infectate natural in camp, pot fi recunoscute de la
o oarecare distanta, datorita stoparii aproape complete a
cresterii, inaltimea lor fiind redusa la aproximativ
1/3 fata de normal (Pl. III. 3 d). În unele cazuri, pe
suprafata frunzelor tinere se observa un mozaic slab
,sau pete clorotice mai mult sau mai putin circulare, care apoi se
necrozeaza. Caracteristic este faptul ca,
desi rahisul frunzelor tinere din varf este de dimensiuni aproape
normale, foliolele laterale ale acestuia fie ca lipsesc total, fie ca
suprafata lor este mult redusa. În ultimul caz, foliolele sunt
deformate, curbate spre fata inferioara sau rasucite in
forma de tirbuson, varful lastarilor avand o
infatisare golasa.
Plantele bolnave au un
aspect general clorotic, nu fructifica in partea superioara,
iar fructele formate inainte de infectie raman de
dimensiuni reduse si sunt lipsite de samanta.
Tomatele tinere infectate cu TAV crescute in sera in lunile cu
luminozitate redusa sunt pitice si cu frunzele puternic deformate,
suprafata foliolelor fiind redusa pana la nervurile
principale, simptome asemanatoare producand si virusul
mozaicului castravetilor. Prin inoculari artificiale, virusul a fost
transmis la Chenopodium amaranticolor, C.
quinoa, Chrysanthemum marifolium,
Cucumis sativus (neinfectat de tulpina tipica), Lycopersicon esculentum, Nicotiana clevelandii, N. glutinosa, N.
tabacum, Phaseolus vulgaris, Stellaria media si Vigna unguiculata, care nu este infectata de tulpina
tipica. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice sau
necrotice numeroase neurmate de infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, pete mici clorotice pe
cotiledoane, fara infectie sistemica, la Cucumis sativus, pete sau inele clorotice
locale, marmorarea si deformarea severa a limbului, cu
portiunile de tesuturi verzi bombate spre fata superioara
si frunze cu aspect de carcei, formarea de enatiuni pe
fata inferioara a limbului si piticire la Nicotiana glutinosa, marmorare severa, malformatiuni
si piticire la Nicotiana clevelandii
si N. tabacum, marmorare,
malformatiuni, piticire si fructe mici, deformate si
fara seminte la Lycopersicon
esculentum, leziuni locale necrotice mici in cursul iernii la Phaseolus vulgaris care este
insa rezistenta la tulpina tipica si leziuni locale
necrotice si lipsa infectiei sistemice la Vigna unguiculata, exceptand tulpina tipica. Virionii se gasesc in toate partile plantelor
gazda, in special in mezofil, fiind localizati in
citoplasma si vacuolele celulare, iar in celulele infectate apar
incluziuni cristaline care contin virioni. Experimental, virusul este usor transmisibil prin inoculare de suc. În
natura, este transmis prin Myzus persicae si de peste alte 10 specii de afide, diferitele
tulpini comportandu-se variat in ceea ce priveste
transmisibilitatea prin vectori.
Virusul este de tip nepersistent,
achizitionarea avand loc in timp de 15 secunde, inocularea
printr-o intepare de sub un minut, iar retinerea virusului de
catre vector 30-60 minute, unele tulpini pierzandu-si
capacitatea de transmitere prin vectori. S-a mentionat,
de asemenea, transmiterea prin samanta la Stellaria media. Principalele surse de infectie sunt plantele susceptibile
infectate inmultite pe cale vegetativa (Chrysanthemum morifolium, Canna spp., Lilium spp.) În functie de tulpina,
inactivarea termica are loc la 50-60°C, longevitatea in vitro este de 2-6 zile, iar dilutia limita 10-4-10-6.
Virionii sunt izometrici, avand 29 nm in diametru, profil rotund
sau unghiular (la tulpina TAV-V) si cu aranjamentul capsomerelor evident,
aparand adeseori sub forma unor sfere goale la centru. La
ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui
singur component, iar punctul izoelectric este pH 5 .
Genomul consta din trei parti de ARN
monocatenar, iar in virioni, se gaseste o singura proteina
capsidala. În unitatile de sere si solarii
care cultiva tomate se va interzice cultivarea
crizantemelor atat in serele si solariile respective cat
si pe terenurile din apropiere. Rasadul necesar plantarii
in sera a ciclului de toamna-iarna va
fi produs in inmultitoare astfel amenajate incat
sa fie exclusa patrunderea insectelor de la exterior iar, pentru
siguranta, se vor aplica tratamente chimice contra afidelor vectoare.
Culturile de tomate din camp vor fi amplasate la distanta
de gradinile in care se gasesc crizanteme ori alte plante
perene sau bi-anuale susceptibile la VAT. Din plantele de crizanteme, virusul
poate fi eliminat prin termoterapie sau culturi meristematice.
.com
