Virusul incretirii frunzelor tutunului

Virusul incretirii frunzelor tutunului - Tobacco leaf curl virus TLCV, Begomovirus, Geminiviridae; sinonime: Eggplant yellow mosaic virus, Eupatorium yellow vein virus, Honeysuskle yellow vein mosaic virus, Tobacco cabbaging virus, Tobacco curly leaf virus, Tobacco frenching virus, Tobacco leaf curl virus 1, Tomato yellow dwarf virus, Zinnia leaf curl virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, ). Boala a fost descrisa prima data la Nicotiana tabacum, in Amani, Tanzania de Peters si Schwartz (1912), transmiterile experimentale au fost efectuate de Storey (1931), iar virusul a fost caracterizat de Osaki si Inouye (1978). În prezent, virusul este mult raspandit si produce pierderi importante de productie in regiunile tropicale si subtropicale, si in unele temperate, fiind descris in Japonia, unele parti ale Europei si S.U.A. (Osaki si Inonye, 1981, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 232, 4 pp). Virusul infecteaza un cerc larg de plante, producand boli grave la tutun, tomate, ardei si Lonicera japonica. La tutun (Nicotiana tabacum), boala se manifesta prin patare, piticire severa, micsorarea, deformarea, contorsionarea si incretirea frunzelor si prezenta unor ingrosari verzi sau formatiuni foliare (enatiuni) in lungul nervurilor pe fata inferioara a limbului, Thung (1932) diferentiind 3 tipuri de leaf curl (kroepoek): common, leaf curl si transparent. Virusul produce, de asemenea, incretirea si ingalbenirea frunzelor si piticirea plantelor la Lycopersicon esculentum, incretirea, ondularea si contorsionarea frunzelor la Capsicum annuum, Datura stramonium, Ageratum conyzoides si Zinnia elegans si ingalbenirea nervurilor insotita uneori de enatiuni pe fata inferioara a limbului la Lonicera japonica.

Experimental, virusul a fost transmis la Ageratum conyzoides, Capsicum annuum, Carica papaya, Datura stramonium, Eupatorium odoratum, Euphorbia hirta, Lonicera japonica, Lycopersicon esculentum, Nicotiana clevelandii, N. debneyi, N. glutinosa (unele izolate), N. tabacum, Petunia hybrida, Physalis floridana, Sida rhombifolia, Solanum nigrum, Veronica cinerea, Withania somnifera si Zinnia elegans, producand clarifierea nervurilor frunzelor tinere, cloroze intre nervurile secundare, piticirea plantelor si rasucirea in spirala a frunzelor la D. stramonium; contorsionarea, incretirea si micsorarea frunzelor, uneori insotite de prezenta unor ingrosari sau enatiuni nervuriene verzi pe fata inferioara a limbului, la N. glutinosa; incretirea frunzelor ingalbenirea si piticirea plantelor la Lycopersicon esculentum si ingalbenirea nervurilor la Lonicera japonica. Virusul produce proliferarea floemului, evidenta in varfurile tulpinilor, petioluri si nervuri, virionii fiind localizati in nucleii celulelor floemice, o anormalitate caracteristica a nucleilor constand in separarea nucleolilor in regiunile granulara si fibrilara. În sectiuni ultrafine, particule asemanatoare virusului apar strans impachetate, formand structuri alungite rigide, in unii nuclei ai celulelor floemice. Experimental, virusul este transmisibil prin altoire. În natura este transmis, in mod persistent, prin insecta Bemisia tabaci, perioada minima de achizitionare fiind de 30 minute, de inoculare 60 minute, latenta minima in vector intre 4 si 9 ore, iar retinerea in insecte de peste 12-16 zile, sau toata viata. Virionii sunt ingemanati, de 15-20 nm in diametru, dimerii masurand 15-20 x 20-30 nm, fiind constituiti din doua particule icosaedrice incomplete cu T=1. La ultracentrifugarea in gradiente de zaharoza, apare un singur component, iar genomul este format din doua parti de ADN monocatenar, circular. Masurile de prevenire constau in combaterea insectei vectoare si evitarea surselor de infectie.