Virusul ingalbenirii necrotice a bobului

Virusul ingalbenirii necrotice a bobului - Faba bean necrotic yellows virus, FBNYV, Nanovirus, Nanoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 344). A fost descris prima data la Vicia faba, in Lattakia (Siria), de Makkouk s.a. in 1991, fiind raspandit in Egipt, Etiopia, Iordania, Liban, Maroc, Siria, Turcia, Spania si Tunisia (Najar s.a., 2000, Plant Dis. 84, 1046), boala avand importanta economica majora pentru culturile de bob mai ales in Egipt (Rizkalla, 2002, Phytopathology 92, S 69). Virusul infecteaza natural mai multe plante de leguminoase, determinand simptome persistente de ingalbenire si piticire, producand ingalbenire, piticire si necroze foliare la Vicia faba, ingalbenire, piticire si cresteri in rozete la Phaseolus vulgaris, ingalbenire si piticire la Cicer arietinum si Lens culinaris. Prin infectii controlate a fost transmis la Cicer arietinum, Lathyrus odoratus, Lens esculenta, Medicago hispida, Melilotus officinalis, Phaseolus vulgaris, Pisum sativum, Trifolium incarnatum, T. subterraneum, Vicia faba si V. sativa, alte plante fiind nesusceptibile. Inoculat artificial, virusul produce ingalbenirea frunzelor si piticirea plantelor la Cicer arietinum, Lens culinaris, Phaseolus vulgaris, Pisum sativum, Vicia faba, V. sativa si V. palestina si ingalbenirea si inrosirea frunzelor insotite de piticire la Medicago hispida si Trifolium incarnatum. Virionii se gasesc in tesutul floemic din frunze si radacini.

Virusul a fost transmis, in mod persistent, prin afidele Acyrthosiphon pisum, Aphis craccivova si Aphis fabae, fiind retinut de insecte la naparlire. Nu se transmite prin inoculare de suc nici prin Myzus persicae. Sucul foliar contine putini virioni, izometrici, de 18 nm in diametru, avand profil unghiular si aranjamentul caspomerelor neevident. La ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul consta din 7 parti de ADN monocatenar, circular, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Pentru limitarea infectiilor, se recomanda insamantarea la date prin care sa se evite infectiile, eliminarea plantelor bolnave, combaterea afidelor vectoare, obtinerea si cultivarea soiurilor rezistente. În germoplasmele de bob si de linte rezistente, multiplicarea si translocarea virusului au loc mai rapid decat in cele sensibile, ceea ce permite identificarea formelor rezistente la scurt timp dupa inocularea in sera, reducandu-se numarul germoplasmelor a caror comportare urmeaza sa se stabileasca prin cultivarea lor in camp.