Virusul ingalbenirii nervuriene a susaiului

Virusul ingalbenirii nervuriene a susaiului - Sonchus yellow net virus SYNV, Nucleorhabdovirus, Rhabdoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 285). A fost raportat prima data la buruiana Sonchus oleraceus (Christie s.a., 1974, Phytopathology 64, 840.), in Florida, S.U.A. În conditii de infectii naturale, virusul produce pete clorotice pe frunzele inoculate, clarifierea nervurilor si pete galbene internevuriene la Sonchus oleraceus, pete internervuriene galbene stralucitoare pe frunzele mai batrane la Lactuca sativa si infectii latente la Bidens pilosa, in cazul coinfectarii cu bidens mottle virus plantele de B. pilosa reactionand prin pete necrotice gravate. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la diferite specii, producand leziuni locale clorotice fara infectie sistemica la Chenopodium quinoa, leziuni locale clorotice, clarifierea nervurilor si pete internervuriene sistemice severe la Nicotiana benthamiana, patari internervuriene galbene stralucitoare pe frunzele batrane la Lactuca sativa, pete galbene pe nervuri si cuparea frunzelor la Nicotiana clevelandii, N. debneyi, Nicotiana x edwardsonii si N. glutinosa si clrifierea transitorie a nervurilor la Zinnia elegans. Virionii se gasesc in spatiul perinuclear al celulelor infectate din toate partile plantelor, iar in nuclau se gasesc incluziuni amorfe care nu contin virioni, alte schimbari celulalre constand in marirea nucleului. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc, iar in natura este transmis, in mod persistent, prin afidul Aphis coreopsidis, in care are loc si multiplicarea acestuia. Sucul foliar contine putini virioni. Longevitatea virusului in suc la 20ºC este in jur de 8 ore, iar dilutia limita 10^-3-10^-4. Virionii sunt in forma de bastonase scurte sau de cartus, avand o lungime modala clara de 248 nm, 94 nm grosime, canalul axial evident, pasul acestuia fiind de 4 nm. La ultracentrifugarea preparatelor purificate apare un singur component, genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit, pozitiv/negativ, structura genomului releva 6 cadre de citire mari, iar acesta se  replica, probabil, in nucleu.