Virusul ivorian baciliform al maniocului

Virusul ivorian baciliform al maniocului - Cassava Ivorian bacilliform virus, CsIBV, neclasificat, (Pop, 2009, TVV, II, 529). A fost raportat prima data la Manihot esculenta, in Coasta de Fildes, de Aiton s.a. (1988, Rep. Scottish Crop Res. Inst. 1987, p.191), plantele infectate nemanifestand simptome externe. Prin inoculari artificiale, a fost transmis la Chenopodium amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Gomphrena globosa, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. rustica, N. tabacum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Senecio cruentus si Tetragonia expansa, producand o distorsionare usoara a frunzelor tinere infectate sistemic la C. amaranticolor, leziuni locale clorotice sau necrotice si necroze sistmice la C. murale si C. quinoa, leziuni locale clorotice sau necrotice si infectie sistemica inaparenta la G. globosa si T. expansa, infectie latenta sau marmorare sistemica fina la N. benthamiana si infectii latente la N. clevelandii, N. rustica, N.tabacum soiul Samsun, Ph. vulgaris si S. cruentus. Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste prin afidul Myzus persicae si multiplicarea materialului saditor infectat. Temperatura de inactivare este 55°C, iar dilutia limita 10^-3. Virionii sunt baciliformi, grosi de 18 nm si lungi de 42, 49 si 76 nm. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in 3-4 componente. Genomul consta din trei parti de ARN monocatenar, iar virionii contin o singura protina capsidala. Boala poate fi prevenita prin plantarea de material liber de virusuri si combaterea afidului vector.