Virusul latent al crinului

Virusul latent al crinului - Lily symptomless virus LSLV, Carlavirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 194). A fost raportat prima data la Lilyum spp. in Oregon, S.U.A. (Brierley si Smith, 1944 Phytopathology 34, 529), in prezent fiind raspandit peste tot unde se cultiva specii de crin. Infectate natural, plantele de Lilyum longiflorum crescute in conditii de temperatura scazuta pot manifesta curbarea si dungarea frunzelor (curl-stripe), mai ales la baza limbului (basal stripe). Împreuna cu Cucumber mosaic cucumovirus, LSLV produce, la Eastern lilies (Lilyum longiflorum) boala patarii necrorice a crinului (necrotic fleck and late breaking fleck), caracterizata prin aparitie de pete clorotice paralele cu nervurile, care devin mai tarziu brune-cenusii si se necrozeaza. Infectiile mixte cu Lilum symptomless carlavirus si Tulip breaking ootyvirus produc: 1. Boala inelelor brune a bulbilor (brown ring formation in bulbs), mai ales la hibrizii Mid-Centurii, cum este soiul "Enchantment", caracterizata prin formarea de inele brune concentrice apoase pe ambele fete ale solzilor, dezvoltarea slaba a plantelor si a bulbilor si distrugerea totala a exemplarelor puternic atacate. Boala inelelor brune este produsa numai de Tulip breaking potyvirus, simptomele acesteia nefiind influentate de prezenta virusului latent al crinului; 2. Marmorarea dungata (streak mottle), la soiurile de Lilyum speciosum manifestata prin aparitia de pete clorotice alungite paralele cu nervurile, evidente inca de la rasarire, care ulterior se pot transforma in pete necrotice rosietice, cuprinzand toata suprafata limbului, florile fiind malformate si asimetrice.

Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Lilyum longiflorum, Alstromeria spp. si soiuri de Tulipa gesneriana, incercarile de transmitere la Chenopodium quinoa, Nicotiana rustica si N. tabacum au dat rezultate negative. Plantele de Lilyum longiflorum crescute din samanta la 15 ºC inoculate artificial reacþioneaza prin aparitia unor dungi alburii la suprafata limbului si rasucirea frunzelor in spirala, dupa 60-90 zile de la inoculare. Virusul invadeaza toate tesuturile plantelor, exceptand zona meristematica, virionii fiind localizati in citoplasma, iar incluziunile celulare sunt absente. Experimental, virusul este tramnsmisibil prin inoculare de suc, iar in natura este transmis, in mod nepersistent, prin afidele Aphis gossypii si Myzus persicae si bulbii proveniti de la plante bolnave. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime modala clara de 640 nm, 17-18 nm in diametru si canalul central evident. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, iar genomul este ARN unipartit. Principalele masuri de prevenire constau in eliminarea bulbilor infectati de la inmultire in urma testarii serologice prin metoda ELISA, prevenirea infectiilor care au loc prin afide prin stropiri cu uleiuri minerale si producerea materialului de inmultire liber de virus, utilizand termoterapia si procedeul culturilor meristematice.