Virusul latent al narciselor

Virusul latent al narciselor - Narcissus latent virus NLV, Machluravirus, Potyviridae, sinonime: Narcissus mild mottle virus, Gladiolus latent virus, Gladiolus ringspot virus, Irish mild mosaic virus, Irish mild yellows virus, Iris bont virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 225). A fost descris prima data, la Narcissus pseudonarcissus cv. Golden Harvest, in Sussex, Anglia (Brunt si Atkey, 1967, Rep. Glasshouse Crops Res. Inst. 1966, p.155), in prezent fiind raspandit in Australia, Olanda, Regatul Unit si, probabil, peste tot unde se cultiva specii de Narcissus, Iris si Nerine (Brunt, 1976, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 170, 4 pp). Virusul este comun la narcise, irisii cu bulbi si gladiole si mai putin frecvent la Acidanthera spp. si Nerine sinensis (Brunt, 1977, Ann. appl. Biol. 87, 355). La unele soiuri sensibile de Narcissus pseudonarcissus, virusul produce o patare clorotica, verde deschis si verde inchis, la varfurile frunzelor, la soiurile tolerante infectiile fiind latente sau manifestandu-se numai printr-o usoara clorozare a varfului limbului. Manifestarea bolii este mai evidenta la plantele fortate in sere pentru grabirea infloririi. Cand infecteaza singur, virusul nu produce simptome la plantele de Gladiolus soiul Scarlat Royal si nici la irisi cu bulbi (Iris xiphium cv. Praecox x I. tingitana, syn. Iris hollandica). La irisii cu bulbi virusul a fost gasit adesea in complex cu alte virusuri. La plantele de Iris obtinute din samanta NLV a produs o clorozare foarte fina a frunzelor. Prin inoculare de suc, a fost transmis la Datura metel, D. stramonium, Narcissus pseudonarcissus, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. debneyi, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. rustica, N. tabacum si Tetragonia expansa.

Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice mici fara infectie sistemica la Phaseolus vulgaris soiul Prince, leziuni locale clorotice si infectie sistemica rara la Tetragonia expansa, leziuni locale clorotice si benzi nervuriene clorotice fine, la Nicotiana benthamiana si N. megalosiphon. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate, unde apar si incluziuni cilindrice caracteristice potyviridelor. În citoplasma celulelor parenchimatice ale plantelor de N. clevelandii infectate cu trei izolate ale VLN, apar numeroase incluziuni, in forma de "pinwheels" si agregate laminate, dar nu si cilindri sau suluri, precum si agregate de particule virale. Sectionate longitudinal sau transversal, in primele stadii ale infectiei incluziunile se gasesc frecvent in aproprierea plasmodesmelor. Alte schimbari constau in marirea si vezicularea mitocondriilor si formarea de vezici in cloroplaste. Virusul este transmisibil prin inoculare de suc. În natura este transmis, in mod nepersistent, prin afidele Acyrthosiphon pisi, Myzus persicae si Aphis gossypii, si prin multiplicarea vegetativa a speciilor susceptibile. Sucul foliar contine multi virioni, inactivarea termica are loc la 65-76ºC, longevitatea in vitro este de 3-4 zile, iar dilutia limita 10^-3-10^-4. Virionii sunt filamentosi, de regula drepti, avand lungimea modala clara de 156-158 nm, 13 nm in diametru, canalul axial obscur si structura helicoiodala obscura. La ultracentrifugare, apare un singur component, genomul este ARN monocatenar, iar in virioni se gaseste o singura proteina. Virusul fiind relativ frecvent in culturile de narcise, nerine si stanjenel, masura principala de prevenire consta in obtinerea si cultivarea materialului saditor liber de virus. La nerine, plante libere de virus se obtin usor din bulbii infectati utilizand metoda culturilor meristematice (Hakkaart s.a., 1975, Acta Hort. 47, 51).