Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » referate » botanica
Virusul marmorarii nervuriene a garoafelor

Virusul marmorarii nervuriene a garoafelor




Virusul marmorarii nervuriene a garoafelor - Carnation vein mottle virus, CVMoV, Potyvirus, Potyviridae, (Pop, 2009, TVV, IV, 49). A fost raportat prima data la Dianthus caryophyllus, in Anglia, de Kassanis (1954, Nature, Lond. 173, 1097) in prezent fiind, probabil, raspandit peste tot in lume unde se cultiva garoafe, afectand negativ productie de flori si calitatea acestora (Hollings si Stone, 1977, Descr. Pl. Viruses No. 78, 4 pp). În conditii de infectii naturale, plantele de D. caryophyllus manifesta picatele, pete si marmorare clorotice sau de culoare verde inchis, insotite de patarea si deformarea florilor, iar cele de D. barbatus simptome de marmorare. La plantele de D. caryophyllus, dupa o clorozare relativ slaba a nervurilor frunzelor tinere, in lungul unor portiuni ale acestora, apar pete si desene clorotice de diferite marimi. Acestea se observa mai ales in cursul verii, fiind mai putin evidente iarna. Florile sunt variat patate si deformate, caliciul patat, iar productia si calitatea florilor plantelor bolnave grav afectate. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Amaranthus caudatus, Atriplex hortensis, Beta vulgaris, Celosia argentea, Chenopodium amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Gomphrena globosa, Lychnis chalcedonica, Plantago lanceola, P. major, Portulaca oleracea, Rumex obtusifolius, Saponaria vaccaria, Senecio cruentus, Silene armeria, S. cucubalis, S. pendula, Spinacia oleracea, Stellaria media si Tetragonia expansa. Inoculate artificial plantele de Chenopodium amaranticolor reactioneaza prin leziuni locale clorotice si necrotice, fara infectie sistemica, cele de C. quinoa prin picatele clorotice locale si patari sistemice, iar la Silene pendula virusul produce leziuni locale necrotice si picatele clorotice sau necrotice sistemice. Virionii apar in toate partile plantelor, fiind localizati, sub forma unui singur strat fin, intre doua membrane in interiorul tonoplastului. În celulele infectate apar incluziuni de tipul "pinwheels", benzi dense, bucle sau cercuri (Weintraub si Ragetli, 1970, Virology 40, 868), sau structuri tubulare, care nu contin virioni. Alte schimbari constau in alungirea nucleilor continand zone electrondense de cromatina. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in plantatiii este transmis, in mod nepersistent, prin afide. La distante mari, este diseminat prin multiplicarea si plantarea materialului saditor infectat. Sucul foliar contine multe particule virale. Inactivarea termica are loc la 55-60ºC, longevitatea in vitro este de 2-10 zile, iar dilutia limita 10-2-10-5. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand 790/12 nm si canalul central evident. La ultracentrifugarea preparatelor purificate se obtine o singura componenta, genomul este ARN monocatenar, iar in virioni se gaseste o singura proteina capsidala. Masurile de prevenire sunt aceleasi ca in cazul virusului marmorarii garoafelor, la care se adauga combaterea sistematica a afidelor in culturile de garoafe si asigurarea ferestrelor cu plase care sa previna intrarea acestora de la exterior. Testarea garoafelor in cursul procesului de inmultire se face pe plante de Chenopodium, iar obtinerea de plante libere de virus din clonele infectate, prin termoterapie si culturi meristematice, este mai usoara decat in cazul virusului marmorarii (Hollings s.a., 1977, Ann. appl. Biol. 85, 59).









Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.