Virusul marmorarii parachernitei

Virusul marmorarii parachernitei - Parietaria mottle virus PMoV, Ilarvirus, Bromoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 245). Se cunosc tulpinile parietaria si tomato. A fost descris prima data la Parietaria officinalis (Caciagli s.a., 1989, Pl. Path. 38, 577), in Italia si de Aramburu (2001, Plant Dis. 85, 1210), la Lycopersicon esculentum, in Spania. În conditii de infectii naturale, boala se manifesta prin simptome de mozaic sau marmorare de culoare galbena stralucitoare, variabile cu sezonul la Parietaria officinalis, iar la Lycopersicon esculentum prin pete brune pe fructe si mozaic necrotic evident pe frunzele tinere, necrozarea varfurilor tulpinilor, lastarii formati mai tarziu fiind fara simptome. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium album, C. amaranticolor, C. murale, C. quinoa, Lycopersicon esculentum, Nicotiana clevelandii, N. megalosiphon, N. tabacum (unele izolate), Ocimum basilicum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa si Vigna unguiculata ssp. sesquipedalis. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale la Nicotiana tabacum cv. White Burley, leziuni locale si marmorare respectiv rasucirea frunzelor la Chenopodium album si C.amaranticolor, marmorare sistemica si malformare la C. quinoa si Spinacia oleracea, mozaic si necroze la Lycopersicon esculentum, cloroze, cresteri in rozete si marmorare la Nicotiana clevelandii, deformari foliare la N. megalosiphon, gravuri necrotice sistemice la N. tabacum cv. Xanthi si Ocimum basilicum si infectie latenta la Tetragonia expans. Virusul nu produce incluziuni caracteristice. Tulpina izolata de la tomate a produs necroze locale la Cucumis sativus, leziuni locale clorotice si mozaic necrotic la L. esculentum cv. Marmande, cloroze si rozetare la N. clevelandii si N. benthamiana si leziuni locale clorotice, marmorare si distorsionarea frunzelor la Chenopodium quinoa, neinfectate fiind N. glutinosa, N. tabacum cv. Xanthi, Datura stramonium si Gomphrena globosa (Aramburu, 2001, l.c.). Virusul este transmisibil prin inculare de suc si altoire. Inactivarea termica are loc la 50ºC, longevitate in vitro este 36 h si dilutia limita 10^-3. Virionii sunt izometrici, de 24, 29 sau 36 nm in diametru, cu profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. În CsCl preparatele purificate se sedimenteaza suf forma unui component, iar in sucroza apar trei componente. Genomul consta din patru parti de ARN monocatenar linear, iar in virioni se gaseste o singura proteina capsidala.