Virusul
mozaicului arborelui papaya - Papaya
mosaic virus PapMV, Potexvirus, sinonime Babaco
yellow mosaic virus, Papaw mild mosaic virus, Boussingaultia mosaic virus,
tulpini Argentine plantago virus, Plantago severe mottle virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 480). Boala a fost decrisa la Carica
papaya in Havaii (Parris, 1939,
Proc. amer. soc. hort. sci. 36, 263). Ulterior, virusul a fost
identificat si studiat in Puerto Rico, India, Florida - S.U.A.,
Nigeria, Queensland si New South Wales din Australia, Bolivia, Peru
si Venezuela. Beczner
si Vassanyi (1980, Tag. Ber. Akad. Wiss, DDR, Berlin 184,
65) izoleaza virusul din plante de Boussingaultia
cordifolia si B. gracilis f.
pseudo-baselloides din
gradinile botanice, introduse in Ungaria prin organe vegetative,
probabil, originare din America de Sud. În tarile de origine, Boussingaultia spp. este
o planta de cultura alimentara, in jurul Marii
Mediteraniene, fiind utilizata ca ornamentala si
alimentara, tuberculii ei fiind bogati in amidon. În
Italia, virusul a fost gasit la plante de Carica papaya, C. pentagona
(babaco), originare din Noua Zeelanda, cultivate in diferite sere
comerciale si, intr-un singur caz, la C. quercifolia, proportia plantelor infectate fiind de 15-70 %
(Barba si Giordano, 1989, Inform. Fitopatol. Plantele de Carica papaya
infectate natural manifesta simptome de mozaic foliar. Plantele de Boussingaultia gasite infectate
in Ungaria manifestau pete clorotice
internervuriene si desene lineare neregulate. Specia Ullucus tuberasus a fost
gasita infectata natural fara a manifesta simptome
externe. La plantele de Carica
pentagona gasite infectate in Italia, boala s-a manifestat prin
piticire, mozaic verde evoluand in mozaic galben, frunzele bazale
fiind aproape total ingalbenite si rasucite spre fata
superioara, iar fructele putine, mici si deformate.
La C.
percifolia boala s-a manifestat prin pete de
culoare galbuie in asociatie cu nervurile pe frunzele tinere,
evoluand intr-un mozaic galben carateristic. Prin
inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Antirrhimum majus, Carica papaya, Cassia occidentalis, Chenopodium
amaranticolor si Gomphrena globosa. Inoculat artificial
in sera, virusul produce leziuni locale necrotice dupa 3-4 zile
fara infectie sistemica la Cassia occidentalis, leziuni locale clorotice dupa 7-10 zile
la Chenopodium amaranticolor, leziui locale clorotice dupa 4 zile unele
devenind rapid necrotice si cu marginea rosietica la Gomphrena globosa si clarifierea
nervurilor curbarea in jos a marginii frunzelor marmorare si mozaic la Carica papaya. Particulele virale se gasesc
in citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor.
În celule apar, de asemenea, incluziuni in forma de benzi
constituite din virioni agregati, iar in nucleu apar incluziuni
striate sau fibroase de natura proteica. Experimental,
virusul se transmite prin inoculare de suc, iar in natura se
raspandeste intr-un mod care nu implica
existenta unui vector. În suc de Carica papaya, se gasesc numerosi virioni, temperatura de
inactivare este intre 73 si 76°C, longevitatea in vitro de 180 zile, iar dilutia limita 10-4.
Virionii sunt filamentosi, cu o lungime modala clara,
de 533 nm. La ultracentrifugare se sedimenteaza o singura
componenta, genomul este ARN monocatenar, linear,
unipartit, iar in virioni, se gaseste o singura
proteina structurala. Pornind de la virus purificat
si utilizand promotorul 35 S, Ferweda-Licha
s.a. (2000, Phytopathology 90, S23 (Abstr) au obtinut clone virale de
lungimi mormale care au produs simptome tipice de PapMV. Pentru prevenirea bolii, se recomanda distrugerea plantelor
susceptibile spontane, evitarea contactului dintre plantele sanatoase
si bolnave, recoltarea materialului de inmultire
vegetativa numai de la exemplarele sanatoase.
.com
