Virusul mozaicului bamelor

Virusul mozaicului bamelor - Okra mosaic virus, OkMV, Tymovirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 104). Se cunosc tulpinile VMG-CI (IC-OkMV) de la Hibiscus esculentus, Coasta de Fildes; VMG-HR de la H. rosa-sinensis, Coasta de Fildes; VMG-Nig (N-OkMV) de la H. esculentus din Nigeria. A fost descris prima data la Hibiscus esculentus (Givord s.a., 1972, C.R. Acad. Sci. Paris 275, 1563) in Coasta de Fildes, in prezent fiind raspandit in Coasta de Fildes si Nigeria. În conditii de infectii naturale, virusul produce simptome de mozaic si cloroze nervuriene mai putin persistente la plante din familia Malvaceae si cloroze internervuriene, clorozarea nervurilor si benzi nervuriene verzi persistente la specii din alte familiii, in toate cazurile plantele infectate fiind adesea pitice.

Astfel, virusul produce mozaic galben la Abutilon hirsutum, Malvastrum coromandelianum, Sida acuta si S. rhomboidea, mozaic internervurian la Borreria intricans, clorozarea nervurilor si benzi nervuriene la Corchorus olitorius si Hibiscus sabdarifba, mozaic si benzi nervuriene la Hibiscus esculentus, H. rosa-sinensis si Sida linifolie, pete stelate verzi deschis la Urena lobata si infectii latente la Physalis angulata. Prin inoculari artificiale, a fost transmis la Abutilon hirsutum, Adansonia digitata, Amaranthus retroflexus, Apium graveolens, Arachis hypogacea, Boreria intricans, Cajanus cajan, Capsella bursa-pastoris, Catharanthus roseus, Ceiba pentranda, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. ambrosoides, C.f oetidum, C. hybridum, C. quinoa, Citrullus lanatus (unele tulpini), Corchorus spp., Crotolaria juncea, Cucumis sativus, Cucurbita pepo, Daucus carota, Dianthus barbatus, Gomphrena globosa (unele tulpini), Gossypium hirsutum (unele tulpini), Hibiscus cannabinus, H. esculentus, H. rosa-sinensis, H. sabdarifba, Lathyrus odoratus, Lavatera trimestris, Malvastrum coromandelianum, Mathiola incana, Mamordica balsamina, Nicotiana benthaniana, N. clevelandii, Nicotiana x edwardsonii, N. glutinosa (unele tulpini), N. glutinosa x clevelandii, N. megalosiphon, N. rustica (unele tulpini), Passiflora edulii, Phaseolus lanatus, Ph. vulgaris (unele tulpini), Physalis angulata, Phlox drummondii, Pisum sativum (unele tulpini), Sesamum indicum, Sida spp., Sinapis alba, Solanum melongena, S. nigrum, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Theobroma cacao, Trifolium incarnatum, T. pratense, Tropaeolum majus, Urena lobata, Vicia faba (unele tulpini), Vigna radiata, Vigna unguiculata si Voandzeia subterranea, numeroase specii testate dovedindu-se nesusceptibile (Pop, 2009, TVV, III, 104). Inoculat artificial, virusul produce mozaic verde inchis si verde deschis la Arachis hypogaea, pete clorotice si desene lineare sistemice la Chenopodium amaranticolor, leziuni locale clorotice mari si cloroze nervuriene sistemice la Cucumis sativus,, mozaic verde inchis si alburiu si piticire la Nicotiana clevelandii si simptome sistemice sub forma de cloroze nervuriene fine si mozaic la Vigna unguiculata.

Virionii se gasesc in frunze si radacini, fiind localizati in nuclei, continand mase de capside proteice goale, sau in mitocondrii, continand vezici cu structuri asemanatoare carcaselor proteice libere de acid nucleic, alte schimbari constand in formarea unor vezici mici cu membrane duble la periferia cloroplastelor, care devin rotunde, vacuolate si desorganizate (Lesemann, 1977, Phytopathology Z. 90, 315). Tulpinile VMG-CI, VMG-Nig si VM-HR pot fi diferentiate prin transmiteri la 5 specii diagnostice si interrelatiile lor serologice, iar IC-OkMV si N-OkMV prin reactiile serologice incrucisate cu alte tymovirusuri si transmiteri la plante diferentiale (Bozarth s.a., 1977, Phytopathology 67, 735). Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. În natura, se transmite, in mod nepersistent, prin coleopterele Podagrica decolorata in Coasta de Fildes, P. uniforma si P. sjostedti in Nigeria si probabil, Bemisia tabaci in Nigeria (Lana si Taylor, 1976, Phytoth. Z. 83, 77). Sucul foliar contine multi virioni. Inactivarea termica are loc la 80ºC, longevitatea in vitro este de 7-9 zile si dilutia limita 10^-6. Virionii sunt izometrici avand 28 nm in diametru, profil rotund si aranjamentul capsomerelor evident. La sedimentarea preparatelor purificate se obtin doua componente, genomul consta din ARN monocatenar, unipartit, iar in virioni, se gaseste o singura proteina. Boala este prevenita prin combaterea insectelor vectoare si cultivarea soiurilor tolerante, cum sunt Perkins Long Pod in Coasta de Fildes si NHAE 621 si NHAE 117 in Nigeria (Atiri, 1984, Ann. appl. Biol. 104, 261).