Virusul mozaicului linear alb al porumbului

Virusul mozaicului linear alb al porumbului - Maize white line mosaic virus, MWLMV, neclasificat, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 189), sinonim Maize dwarf ringspot virus. A fost descris prima data la porumb (Zea mays) in statele nordamericane New York, Vermont si Wisconsin, ulterior fiind identificat si in Michigan si Ohio (Louie s.a., 1982, Plant Dis. 66, 167), fiind prezent si pe continentul european, in Franta si Italia (Conti s.a., 1980, 3-rd Conf. Virus Dis. of Graminee in Europe). Fiind transmisibil prin sol si producand scaderi insemnate de productie, virusul are importanta economica, proportia plantelor de porumb infectate fiind reletiv mare, insa numai o parte dintre ele prezinta simptome externe. Plantele de porumb (Zea mays) infectate natural raman pitice, frunzele sunt marmorate sau evident mozaicate, datorita aparitiei unor pete sau dungi rectanghiulare albe, galbene sau galbene verzui pe suprafata limbului, stiuletii sunt mici, deformati si cu un numar mic de boabe, iar productia scazuta cu 1-45 %. Datorita transmiterii virusului prin sol, numeroase plante prezinta infectii radiculare fara a manifesta simptome externe. Pe langa porumb, infectate natural cu acest virus sunt Digitaria sanguinalis, Panicum dichotomiflorum, Setaria faberii S. viridis si Triticum aestivum, la care boala se manifesta printr-o marmorare verde-inchis. Plantele de porumb (Zea mays) inoculate experimental raman pitice iar frunzele prezinta un mozaic evident, datorita formarii unor pete sau dungi rectanghiulare, de culoare alba, galbena sau galbena verzuie pe suprafata frunzelor. Pe sectiunii ultrafine, in citoplasma celulelor infectate din toate tesuturile plantelor, inclusiv in elementele xilemului, se observa concentratii mari de particule virale sferice, de 24-28 nm in diametru. Virusul nu a putut fi transmis experimental prin inoculare de suc, insa este transmisibil mecanic la boabele de porumb prin intepaturi vasculare cu ace entomologice inmuiate in inocul (Louie, 1995, Phytopathology 85, 139). În natura, se raspandeste prin sol, probabil, prin ciuperci apartinand genului Olpidium. Sucul extras din frunzele infectate contine numerosi virioni, iar particulele prezinta o buna stabilitate in vitro. Virionii sunt izometrici, fara anvelopa, avand 35 nm in diametru in suspensii si 24-28 nm in sectiuni ultrafine. Particulele au profil unghiular sau rotund si  aranjamentul capsomerelor evident, uneori, in preparate gasindu-se si particulelele virusului satelit de 17 nm in diametru. La ultracentrifugare, preparatele purificate libere de virusul satelit se sedimenteaza ca o singura componenta, genomul este ARN monocatenar, probabil, linear, unipartit, iar virionii contin o singura proteina capsidala, particulele virusului satelit continand, de asemenea, o proteina capsidala. Boala poate fi prevenita prin evitarea amplasarii culturilor de porumb pe terenuri infestate si cultivarea hibrizilor toleranti sau rezistenti.