Virusul mozaicului maclurei

Virusul mozaicului maclurei - Maclura mosaic virus MacMV, Macluravirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 203). A fost descris prima data la arbustul ornamental Maclura pomifera, de Pleše si Miličič (1973, Phytopath.Z. 77, 178) in Zagreb, Croatia, unde este raspandit si in prezent. Plantele infectate natural manifesta simptome persistente, variabile cu sezonul, constand din mozaic internervurian, uneori, cu benzi verzi in lungul nervurilor si deformarea frunzelor, mai evidente primavara si toamna. Prin inoculari artificiale virusul a fost transmis la Amaranthus caudatus, Atriplex hortensis, Celosia cristata, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. ambrasioides, C. foetidum, C. foliosum, C. murale, C. quinoa, Maclura pomifera, Nicotiana clevelandii, N. megalosiphon, N. tabacum, Tetragonia expansa si Vigna unguiculata. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice si, respectiv, leziuni locale circulare necrotice fara infectii sistemice la Amaranthus caudatus, Chenopodium album si C. amaranticolor, infectie locala latenta la C. quinoa, mozaic slab la Nicotiana clevelandii, infectii latente la N. megalosiphon si leziuni locale difuze la Tetragonia expansa. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor foliare infectate unde, la Tetragonia expansa, s-au observat, cu microscopul optic, incluziuni granulare amorfe denumite corpuri -X. La examinarea cu microscopul electronis, in toate gazdele cercetate, s-au gasit incluziuni citoplasmatice cilindrice, de tip "pinwheels" sau agregate laminate, neobservandu-se insa tuburi sau suluri. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura este transmis, in mod nepersistent, prin afidul Myzus persicae. Sucul foliar contine puutini virioni. Inactivarea termica are loc la 65-67ºC, longevitatea in vitro la 20º C este de 3 zile, iar dilutia limita 10^-3-10^-4. Pariculele sunt filamentoase, de regula flexuoase, avand o lungime modala clara, de 672 nm, 13-16 nm grosime, canalul central obscur si structura helicoidala obscura. La ultracentrifugarea preparatelor purificate se separa un singur component, genomul consta din ARN monocatenar, iat in virioni s-a gasit o singura proteina. Combaterea consta in eliminarea plantelor bolnave de la inmultire.