Virusul necrozei aureolate a lalelelor

Virusul necrozei aureolate a lalelelor - Tulip halo necrotic virus, virus neclasificat, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 306). Virusul a fost identificat prima data la Tulipa spp. (Mowat, 1971, Ann. appl. Biol. 69, 147; Acta Hort. 23, 283.) in Scotia, in prezent, fiind raspandit si in Regatul Unit. Frunzele plantelor de Tulipa spp., infectate natural sunt puternic deformate, iar pe suprafata limbului apar pete necrotice alungite inconjurate de un halou transparent. Zone necrotice se pot forma, de asemenea, pe unele portiuni ale tulpinilor florifere. Spre deosebire de boala Augusta a lalelelor, petele necrotice de pe frunze prezinta mai frecvent halou transparent iar cele de pe tulpina nu sunt adancite in tesut. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la diferite plante, producand leziuni locale necrotice la Chenopodium quinoa, leziuni locale mici necrotice sau verzi-deschis la Beta vulgaris, leziuni locale brune de regula inelare fara infectie sistemica la Phaseolus vulgaris cv. Prince, leziuni locale necrotice adesea cu inele multiple verzi uneori sistemice la Datura stramonium, leziuni locale clorotice apoi necrotice urmate de marmorare si necroze sistemice la Nicotiana benthamiana si N. clevelandii, leziuni locale necrotice cu marginea clorotica urmata de infectie sistemica la N. debneyi, leziuni locale necrotice uneori urmate de mozaic slab sistemic la N. glutinosa, leziuni locale necrotice si apoi leziuni necrotice sistemice pe frunzele mai batrane si benzi nervuriene si marmorare pe cele tinere la N. tabacum cv, White Burley, leziuni locale necrotice de regula urmate de pete si inele necrotice sistemice la N. tabacum- nc si leziuni locale necrotice sau clorotice si infectie ocazionala sistemica la Petunia hybrida. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste prin multiplicarea bulbilor infectati. Virusul este extrem de labil, inactivarea termica avand loc la 45-50ºC, dilutia limita in suc stabilizat fiind 1/16-1/32, iar longevitatea in vitro in tampon fosfat timp de 10 minute la 20ºC (Mowat, 1971, l.c.). Infectivitatea nu este schimbata prin tratare cu eter etilic. În cultura, virusul poate fi mentinut la 14-18ºC, dar este pierdut la 21ºC. Principalele masuri de prevenire constau in eliminarea plantelor infectate din cultura si producerea materialului saditor liber de virus.