Virusul patarii galbene a pastarnacului

Virusul patarii galbene a pastarnacului - Parsnip yellow fleck virus PYFV, Sequivirus, Sequiviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 74). A fost descris prima data la Pastinaca sativum, in Regatul Unit (Murant si Goold, 1968, Ann. appl. Biol. 62, 123), ulterior fiind identificat in Olanda si fosta R.D. Germana. În Marea Britanie, este cel mai comun virus in culturile de pastarnac, gasindu-se adesea in infectii mixte cu Parsnip mosaic Potyvirus. În natura, virusul infecteaza mai multe specii de umbelifere, la care produce simptome persistente, de patare galbena, mozaic si necroze, sau infectii inaparente. Astfel, izolatele apartinand serotipului P121 produc, la pastarnac (Pastinaca sativum) si crucea pamantului (Heracleum spondylium), simptome persistente, constand din benzi clorotice in lungul nervurilor, pete galbene si mozaic foliar, iar la telina (Aspium graveolens) si hasmaciuca (Anthriscus sylvestris) infectii sistemice fara simptome externe evidente.

Boala este foarte caracteristica la pastarnac, plantele infectate manifestand, la inceput, o ingalbenire evidenta a retelei nervurilor. Mai tarziu, pe suprafata frunzelor apar pete mici galbene, sau mozaic cu pete galbene bine delimitate, cresterea plantelor infectate fiind mai redusa decat normal. Izolatele serotipului A 421 de la Anthriscus, produc ingalbenirea nervurilor, necroze si moartea plantelor infectate, la Aethusa cynapium, Anethum graveolans, Anthriscus cerefolium, Chaerophylum temulum, Coriandrum sativum, Daucus carota, Oenanthe aqunatica si Torilis japonica. Prin inoculari experimentale virusul a fost transmis la Anthriscus cerefolium, Beta vulgaris, Chenopodium amaranticolor, C. ambrosioides, C. capitatum, C. murale, C. quinoa, Coriandrum sativum, Cucumis sativus, Datura stramonium, Daucus carota, Gomphrena globosa, Hyoscyanus niger, Lycopersicon esculentum, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. glutinosa, N. rustica, N. tabacum, Pastinaca sativa, Petroselinum crispum, Petunia hybrida, Spinacia oleracea si Tetragonia expansa. Virusul produce leziuni locale sub forma de puncte necrotice, fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor, leziuni locale necrotice de 2-3 mm in diametru uneori urmate de necroze si distorsiuni la C. quinoa, puncte necrotice locale necroze sistemice si distrugerea plantelor la Anthriscus carafolium si Coriandrum sativum si puncte clorotice locale urmate de infectie sistemica la Spinacea oleracea (Murant, 1974, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 137, 4 pp).

La Nicotiana benthamiana, serotipul Anthriscus produce leziuni locale clorotice urmate de simptome sistemice, constand in ingalbenirea nervurilor, cloroze si necrozarea varfului. În experimentari, se folosesc, mai ales Chenopodium quinoa cu reactie locala si Anthriscus cerefolium cu reactie sistemica, iar pentru mentinerea si multiplicarea virusului Spinacea oleracea si,pentru unele izolate, Anthriscus cerefolium. Virionii se gasesc in mezofil, iar in celulele infectate se formeaza incluziuni sub forma unor corpuri membranoase care contin virioni. Izolatele de la pastarnac (P. sativa.), apartinand serotipului P 121, sunt asemanatoare cu cele de la Heracleum, insa difera de izolatele de la Anthriscus cerefolium, apartinand serotipului A 421. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc. În natura este diseminat prin afidele Cavariella aegopodii si C. pastinacae, dar nu si prin C. thaeobaldii. Relatia dintre virus si vectori de tip semi-persistent, acesta fiind pierdut la naparlirea afidelor. Pentru transmiterea prin afide, necesita prezenta unui virus ajutator, virusul ingalbenirii asmatuiului (Anthriscus yellows Waikavirus). De aceea, insectele vectoare pot achizitiona PYFV numai din plante infectate si cu Anthriscus yellows Waikavirus, exceptand cazul cand vectorii sunt deja contaminati cu acest virus. Sucul extras din frunze contine putini virioni. Inactivarea termica are loc intre 57 si 65ºC, longevitate in vitro este de 4-7 zile la temperatura camerei, iar dilutia limita 10^-3-10^-4. Virionii sunt izometrici de cca. 31 nm in diametru, se dezintegreaza in prezenta acidului fosfotungstic, dar se conserva bine la contrastarea cu acetat de uranil 2. La ultracentrifugarea preparatelor purificate, apar doua componente, genomul consta din ARN monocatenar, unipartit, iar virionii contin trei proteine. Masurile de prevenire constau in amplasarea culturilor de umbelifere din primul an de vegetatie, izolat de cele semincere si de suprafetele intelenite si aplicarea tratamentelor chimice contra vectorilor.