Virusul patarii inelare a stejarului

Virusul patarii inelare a stejarului - Oak ringspot virus, neclasificat, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 322). A fost descris prima data la Quercus marilandica si Q. velutina (Barnett, 1971, Pl. Dis. Reptr. 55, 411) in West Arkansas, S.U.A., plantele infectate manifestand simptome persistente, formate din inele clorotice, mozaic, benzi nervuriene si desene in forma frunzei de stejar mai ales pe frunzele mai batrane. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate ale mezofilului celular, unde apar si incluziuni continand particule virale, alte schimbari celulalre constand in prezenta unor zone veziculate, corpusculi paramurali, aparat Golgi proeminent si iesirea in afara a peretelui celular. Virusul poate fi transmis prin altoire. In extractele foliare nu s-au observat virioni. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, fara o lungime modala clara, avand 13 nm in diametru si canalul central obscur.