Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » referate » botanica
Virusul patarii inelare a tomatelor

Virusul patarii inelare a tomatelor




Virusul patarii inelare a tomatelor - Tomato ringspot virus ToRV, Nepovirus, Comoviridae, sinonime: Blackberry Himalaya mosaic virus, Euonymus ringspot virus, Grapevine yellow vein virus, Peach yellow bud mosaic virus, Prune brown line virus, Prunus stem-pitting virus, Red currant mosaic virus, Tobacco ringspot virus 2 Price, Winter peach mosaic virus, Nicotiana virus 13 Smith, Annulus zonatus Holmes; tulpini: tipica "tobacco ringspot virus No.2", peach yellow bud mosaic, grapevine yellow vein si diferite izolate care produc prune brown line, prunus stem pitting si cherry leaf mottle la specii de Prunus si apple union necrosis and decline la mar, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 133). Virusul a fost descris prima data la plante de tutun (Nicotiana tabacum) crescute spontan intr-o sera din estul S.U.A. (Price, 1936, Phytopathology 26, 665). La inceput, s-a considerat ca acesta este endemic in America de Nord, aparand sub forma de vetre in jurul Marilor Lacuri, pe coasta Pacificului, din California pana in Columbia Britanica si in statele din estul S.U.A., raspandirea lui pe cale naturala fiind limitata la suprafetele cu populatii mari de nematozi din genul Xiphinema.



Ulterior, virusul a fost izolat de la plante ornamentale si arbusti fructiferi din alte parti ale lumii, dar evidente privind raspandirea lui in camp exista numai in Japonia. Astfel, virusul a fost identificat la narcissus in Japonia, pelargonium in Suedia, Regatul Unit, Olanda si Danemarca, zmeur in fosta Jugoslavie, fosta U.R.S.S. si Chile, coacaz rosu in Noua Zeelanda, probabil, vita de vie in fosta Jugoslavie, unii arbusti ornamentali in fosta R.D.G. si Buddlea davidii in S.U.A., avand importanta economica ridicata. Plantele de tomate (Lycopersicon esculentum) infectate natural in camp manifesta deformarea si necrozarea varfurilor de crestere, la baza frunzelor tinere aparand inele si linii sinuoase necrotice bine definite. Dungi necrotice pot apare, de asemenea, pe petioluri si tulpini. Fructele tinere in momentul infectarii manifesta desene inelare superficiale concentrice, de culoare gri sau bruna. Pe langa tomate, virusul infecteaza numeroase plante de cultura si specii ornamentale, producand patari inelare si cloroze la tutun (Nicotiana tabacum), distrugerea mugurilor la soia (Glycine max), patari inelare si mozaic la Pelargonium spp., Hydrangea spp., necroze la punctul de altoire si declin la Malus domestica (Rosenberger s.a., 1983), declin sever la Rubus idaeus, infectii grave la Ribes nigrum, piticire la gladiole (Gladiolus spp.), deformarea frunzelor la cires (Prunus avium), distrugerea mugurilor la piersic (Prunus persica), ciupirea lemnului la speciile de Prunus, brunificarea punctului de altoire la mar (Malus pumila), piersic (Prunus persica) si mirobolan (Prunus myrobolana), ingalbenirea nervurilor vitei de vie (Vitis lambrusca si V. vinifera) s.a., infectand, de asemenea, plantele de capsun (Fragaria vesca), afin, plop hyibrid, Geranium spp., Cymbidium spp., Cornus spp., Fraxinus spp., Rosa spp. si Sambucus spp. Dintre plantele spontane infectate natural, cea mai importanta este Taraxacum officinale, la care virusul se transmite prin samanta. Mai recent, acesta a fost identificat la plante de Buddlea davidii prezentand desene lineare galbene stralucitoare sau verzi deschis, in S.U.A. (Hughes si Scott, 2003, Plant Dis. 87, 102). Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Amaranthus retroflexus, Apium graveolens, Capsicum frutescens, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. capitatum, C. foetidum, C. hybridum, C. murale, C. quinoa, Cucumis sativus, Cucurbita pepo, Datura stramonium, Fragaria chiloensis, F. vesca, F. virginiana, Glycine max, Gomphrena globosa, Lycopersicon esculentum, L. pimpinellifolium, Malus sylvestris, Nicandra physaloides, Nicotiana benthamiana, N. bigelovii, N. clevelandii, N. debneyi, N. megalosiphon, N. occidentalis, N. rustica, N. sylvestris, N. tabacum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Prunus persica, Rubus idaeus, R. occidentalis, Solanum melongena, S. tuberosum, Stellaria media, Trifolium hybridum, T. pratense, T. repens si Vigna unguiculata. În conditii experimentale, virusul produce leziuni locale clorotice de dimensiuni reduse si necroze apicale la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale necrotice sau clorotice si marmorare la Cucumis sativus, leziuni locale necrotice/clorotice si necrozarea varfurilor la Vigna unguiculata, pete necrotice, mozaic si necroze terminale la Phaseolus vulgaris, leziuni locale necrotice urmate de cloroze si necroze sistemice la Nicotiana clevelandii, leziuni locale necrotice sau inelare necrotice si desene inelare sau lineare la N. tabacum si leziuni locale necrotice si necrozarea varfului la Petunia hybrida. La Datura stramonium, virionii se gasesc in citoplasma si plasmodesmele celulelor mezofilului, iar la Nicotiana clevelandii in plasmodesme.



În celulele infectate se gasesc incluziuni sub forma de vacuole mari in citoplasma, sau cristale formate din nucleoproteina, iar la zmeur s-au observat reducerea drupelor si avortarea polenului. Virusul este usor de transmis prin inoculare de suc. În natura, se transmite prin nematodul Xiphinema americanum sensu lato, speciile X. americanum si X. riversi fiind considerate principalii vectori in estul, iar X. californicum in vestul S.U.A. (Hoy s.a., 1984, Phytopathology 74, 332). Virusul este transmis atat de aldulti cat si de stadiile larvale de X. americanum, timpii de achizitionare si de inoculare fiind de c. 1 h, iar in plantatiile de zmeur viteza de raspandire este de aproximativ 2 m/an. Virusul se raspandeste, de asemenea, prin samanta de soia, capsun, zmeur, pelargonium si papadie, in ultimul caz, rata medie de transmitere fiind de 24 %, iar la pelargonium s-a demonstrat si transmiterea prin polen la samanta. Diseminarea la distante mari si de la un an la altul se realizeaza si prin organele speciilor susceptibile inmultite vegetativ. Virionii sunt izometrici, cu contur poliedric, avand 25 nm in diametru si aranjamentul capsomererelor neevident, in preparate gasindu-se capside goale fara ARN si particule infectioase cu ARN. La ultracentrifugarea in gradiente de densitate, preparatele purificate se separa in trei componente genomul este format din doua parti de ARN monocatenar, iar virionii contin o proteina capsidala. În cazul semnalarii atacului la culturile de tomate din sere si solarii, se recomanda eliminarea exemplarelor atacate si dezinfectarea solului prin tratament termic sau prin tratare cu nematocide corespunzatoare. Virusul nefiind raspandit in toate tarile, se vor lua masuri de carantina externa pentru evitarea introducerii lui odata cu importul de seminte sau organe de inmultire pe cale vegetativa a unor specii susceptibile. Combaterea virusului in plantatiile deja infiintate este dificila, iar tratamentele contra vectorului sunt eficace numai daca actioneaza pana la o adancime de 90 cm. De aceea, replantarea suprafetelor infestate cu soiuri rezistente, disponibile deja la prun si vita de vie, constituie cea mai buna masura de prevenire. În zonele unde nu are loc raspandirea virusului prin nematozii vectori, masura de prevenire consta in utilizarea de seminte si clone de material saditor libere de virus la infiintarea culturilor.







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.