Virusul patarii inelare a tutunului

Virusul patarii inelare a tutunului - Tobacco ringspot virus TRSV, Nepovirus, Comoviridae; sinonime: Ringspot of tobaco, Tobacco ringspot virus 1, Annulus tabaci Holmes, Nicotiana virus 12 Fromme, Anemone necrosis virus, Blueberry necrotic ringspot virus; tulpini: Virusul este foarte variabil, prezentand numeroase tulpini, mai cunoscute fiind: tobacco green ringspot si tobacoo yellow ringspot, tobacco ringspot virus 1, Eucharis mottle, anemone necrosis, gladiolus, nordamericane WS, ST, NC-39, care contin ARN satelit, si Ash ringspot virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, ). A fost descris prima data la Nicotiana tabacum, in S.U.A. (Fromme s.a., 1927, Phytopathology 17, 321) si apoi in Canada, raspandirea lui in camp fiind initial limitata la zonele in care predomina nematodul Xiphinema americanum. De pe continentul nord anerican, virusul a fost diseminat ulterior, probabil cu unele plante ornamentale, si in alte parti ale globului, in prezent fiind cunoscut in Australia, China, Franta, Germania, Marea Britanie, Bulgaria si alte tari. În zonele in care virusul se raspandeste pe cale naturala, produce boli cu importanta economica la diferite culturi, la soia putand cauza pierderi de productie de pana la 60 % (Schmitthenner si Gordon, 1970, Phytopathology 60, 1312).

În conditii naturale, virusul infecteaza numeroase plante cultivate, la care produce boli caracteristice, ale caror simptome sunt evidente in prima faza dupa infectie, ulterior boala fiind mai mult sau mai putin mascata. Pe frunzele plantelor de tutun (Nicotiana tabacum) infectate natural, apar, la inceput, inele linii sau benzi, simple sau zonate, de culoare verde deschis sau galbuie, uneori insotite de necroze, boala fiind denumita patarea inelara a tutunului. În evolutia acesteia, petele raman vizibile pe frunzele de la baza plantelor, cele formate ulterior fiind lipsite de simptome. Virusul infecteaza plantele de Solanum tuberosum, in S.U.A. si in Europa, producand virozele "Buchet" si "Pseudo aucuba" ale cartofului, provoaca arsura mugurilor ("bud blight") la soia (Glycine max), cea mai frecventa si pagubitoare viroza a acestei plante, cunoscuta in statul Indiana (S.U.A.) din 1941, raspandita in toata zona de cultura a soiei din vestul mijlociu al S.U.A., precum si in Ontario, Canada, a fost izolat de la plante de fasole cu simptome de patare inelara in Germania, S.U.A. si America Latina; produce ingalbenirea vinetelor (Solanum melongena) in S.U.A., boala "calico" a salatei (Lettuce sativa) in California si apare sporadic in unele campuri de castraveti din statele New York si Ohio, S.U.A. Produce boala "necrotic ringspot" a afinului in America de Nord , "Eda rasp leaf" a ciresului si a fost izolat de la piersic in S.U.A. Virusul infecteaza frecvent plantele de vita de vie (Vitis vinifera), producand simptome de declin, manifestate prin stoparea cresterii, micsorarea organelor vegetative, lipsa fructificarii si distrugerea totala a butucilor, in Canada si statele New York si Michigan din S.U.A. A fost izolat, de asemenea, recent, de la plante de Rubus spp. Cu simptome de mozaic sever, in Arkansds, S.U.A. Apare frecvent la plantele ornamentale Dahlia pinnata, Clerodendrum thomsoniae, Colchicum, Gladiolus, Hyacinthus, Iris, Pelargonium, Narcisus, Tulipa s.a., precum si la arbustii ornamentali Cornus florida, Daphne spp., Forsythia ovata, Fraxinus americana, Hydrangea, Ilex, Jasminum, Rosa, Sambucus, Skimmia s.a., iar o tulpina virusului a fost izolata de la plante de Eucharis cu simptome de marmorare. Infectii naturale cu acest virus s-au mai gasit la Abutilon spp., Ajuga reptans, Anemone spp., Amaranthus spp., Asparagus spp., Carica papaya, Chenopodium spp., Citrullus lanatus, Cucumis melo, Cucurbita pepo, Cyamopsis tetragonoloba, Datura metel, D. stramonium, Dianthus caryophyllus, Hibiscus esculentus, Humulus lupulus, Hydrangea macrophylla, Iasominum spp., Ipomoea batatus, Iris spp., Jasminum spp., Lilium longiflorum, Lycopersicom esculentum, Melilotus alba, Mentha spp., Nicotiana spp., Pelargonium spp., Petunia violacea, Phaseolus vulgaris, Physalis floridana, Portulaca oleracea, Rosa spp., Rubus spp., Rumex spp., Sambucus canadensis, Solanum nigrum, Spinacia oleracea, Taraxacum oficinale, Trifolium spp., Tulipe spp., Urtica dioica Vaccinium corymbosum, Vigna spp. si Zinnia elegans. Susceptibile la inocularile artificiale sunt Ageratum conyzoides, Amaranthus caudatus, Antirrhinum majus, Apium graveolens, Atriplex hortensis, Bellis perennis, Beta vulgaris cv. Wong Bok, Brassica campestris ssp. pekinensis, Calendula officinalis, Capsella bursa-pastoris, Capsicum frutescens, Cataranthus rosens, Celosia argentata, Cheiranthus cheiri, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. quinoa, Cichorium endiva, Clarkia amoena, Crotalaria spectabilis, Cucurbita maxima, C. moschata, Dianthus barbatus (latent), Fagopyrum esculentum, Gomphrena globosa, Gypsophila elegans, Hyoscyamus niger, Lablab purpureus, Lathirus adoratus, Macroptilium lathyroides, Medicago sativa, Myosotis sylvatica, Nicandra physalvides, Pastinaca sativa, Petunia hybrida, Phaseolus lunatus, Phlox drumondii, Physalis peruviana, Phytolacca americana, Pisum sativum, Ricinus communis (Cook, 1956), Salvia splendens, Senecio vulgaris, Sesamum indicum, Solanum nodiflorum, Sonchus oleraceus, Stellaria media, Tetragonia expansa, Torenia fournieri, Tropaeolum majus, Urtica dioica (Schmidt, 1969), Vicia faba, V. sativa, Vigna angularis, V. radiata, V. unguiculata ssp. cylindrica, V. unguiculata ssp. sesquipedalis, Viola cornuta si Zea mays.

În general, virusul infecteaza un numar mare de specii apartinand la 38 de genuri din 17 familii. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice sau clorotice la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale clorotice urmate de patare inelara clorotica si deformarea frunzelor la Cucumis sativus, leziuni locale necrotice si patare inelara sistemica la Nicotiana glutinosa, N. tabacum si Phaseolus vulgaris, leziuni locale necrotice si deformari foliare la Nicotiana clevelandii si Vigna unguiculata, reactie locala prezentand Cassia occidentalis, locala si sistemica A6 si leziuni locale necrotice gri cu marginea mai inchisa si infectie sistemica manifestata prin micsorarea frunzelor, necrozarea marginilor si rasucirea foliolelor. Virionii se gasesc in toate partile plantelor gazda, fiind localizati in vacuolele celulare, tubuli si plasmodesme. În varfurile radacinilor plantelor de Phaseolus vulgaris si mugurii axilari ai plantelor de N. rustica, N. clevelandyi, C. amaranticolor si Spinacia oleracea infectate cu TRSV s-au observat incluziuni tubulare continand un singur rand de virioni. În celulele infectate se gasesc, de asemenea, incluziuni cristaline neregulate, vacuolate, care contin virioni. Alte schimbari celulare constau in dezvoltarea exagerata a aparatului Golgi si a reticulului endoplasmatic. În primele stadii ale infectiei, s-au observat incluziuni citoplasmatice situate in vecinatatea nucleului, vizibile cu microscoapele optice si electronice, continand elemente ale reticulului endoplasmatic, vezicule membranoase si ribozomi. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. Pe cale naturala, a fost transmis prin nematodul Xiphinema americanum la tutun, soia, fasole, afin si vita de vie, rezultatete fiind insa negative cu tulpina Eucharis mottle din Peru. Relatia dintre virus si vector este de tip persistent, particulele virale fiind adsorbite specific pe cuticula care captuseste odontoforul si esofagul, iar in nematozii flamanziti mentinuti la 10°C virusul ramanand activ timp de 49 saptamani. Acesta este pierdut la naparlirea nematodului, nu se multiplica in vector si nu se transmite congenital la urmasi. Unele experiente arata ca TRSV este transmisibil la soia prin Trips tabaci si la tomate, in proportie redusa, prin acarienii Tetranychus telarius si T. desertorum. Transmiterea are loc, de asemenea, prin samanta, in proportie ridicata la soia, Gomphrena globosa, Senecio vulgaris, Teraxacum officinale si Petunia violacea si mai redusa la Cucumis sativus, Lactuca sativa, Nicotiana tabacum si Zinnia elegans (Murant, 1983, Seed Sci, and Technol. 11, 973). Sucul extras din frunze contine multi virioni. Inactivarea termica are loc la 55-65°C, dilutia limita este 10^-4, iar longevitatea in suc 6-10 zile la temperatura camerei, 21 zile la 18°C si mai multe luni la 2°C, liofilizat virusul ramanand activ timp de mai multi ani. Virionii sunt izometrici, de 25-29 nm in diametru, avand profil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident. Desi uniforme morfologic, particulele difera intre ele in ceea ce priveste greutatile lor, datorita compozitiei chimice diferite. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in trei componente, genomul consta din doua parti de ARN, ARN-1 si ARN-2, monocatenar, linear, iar virionii contin o proteina capsidala. La tutun, masurile de combatere constau in folosirea unui sol neinfestat cu nematozi in rasadnite, evitarea plantarii tutunului pe terenuri infestate cu nematozi, distrugerea buruienilor gazda si eliminarea plantelor atacate din cultura. La restul speciilor susceptibile, bolile sunt prevenite prin producerea de samanta si material saditor liber de virus si evitarea amplasarii culturilor pe terenurile infestate cu nematozi.