Virusul piticirii clorotice a stelutie

Aster chlorotic stunt virus - Virusul piticirii clorotice a stelutie, posibil Carlavirus, (Pop, 2009, TVV, IV, 21). A fost raportat prima data la planta ornamentala Aster novae-angliae, in Statiunea Jordan din Ontario (Canada), de Stobbs si van Schagen (1991, Pl. Dis. 75, 421) fiind raspandit in sudul statului Ontario, Canada. La plantele de steluta (Aster spp.) infectate natural, virusul se manifesta prin simptome persistente, constand in cloroze si piticire, contorsionarea si, uneori, alungirea frunzelor apicale si prezenta unor pete necrotice alungite pe suprafata limbului. Cresterea fiind franata, plantele raman mici, frecvent,in forma de rozete, iar pe frunzele bazale se observa leziuni locale clorotice neregulate, adesea, cu centrul necrotic. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Achillea filipendulina, A. patermica, Ajuga reptans, Althaea rosea, Aurinia saxatilis compactum, Begonia x tubohybrida, Callistephus chinensis, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Chrysanthemum maximum, Coreopsis tinctoria, Gazania rigens, Gerbera jamesonii, Helenium autumnale, Helianthus maximilianii, Impatiens wallerana, Iris pumila, Liatris spicata, Myosotis scorpioides, Pelargonium x domesticum, Portulaca grandiflora, Saxifraga bergenia cordifolia si Tagetes erecta. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice urmate de picatele si pete clorotice pe nervurile frunzelor tinere la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa si cloroze, patari necrotice si piticire la Aster novae-angliae si A. novi-belgii. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura este transmis, in mod nepersistent, prin Myzus persicae si Aphis gossypii. Sucul foliar contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc la 50-60ºC, longevitatea in vitro este de 5 zile la 25ºC, iar dilutia limita  10^-6-10^-7. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime modala clara si 610-620 nm si grosimea de 13 nm, canalul axial fiind evident, iar arhitectura helicoidala obscura. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit, infectivitatea lui fiind retinuta la deproteinizarea cu proteaze, fenol sau detergent. Particulele contin o singura proteina capsidala. Se previne prin eliminarea plantelor bolnave si combaterea afidelor vectoare.