Virusul piticirii dungate negre a orezului

Virusul piticirii dungate negre a orezului - Rice black streaked dwarf virus, RBSDV, Fijivirus, Reoviridae, sinonim: Rice streak virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 99). A fost descris prima data la Oryza sativa var. Japonica, in Japonia (Kuribayashi si Shinkai, 1952, An. Phytopath. Soc. Japan 16, 41), fiind raspandit in China, Japonia si Insula Coreana (Shikata, 1974, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 135, 4 pp). Plantele de Oryza sativa, Zea mays, Triticum aestivum, Avena sativa si Hordeum vulgare, infectate natural raman pitice, au frunzele deformate si cu "umflaturi" alungite, ceroase, albe sau negre, in lungul nervurilor de pe fata inferioara a frunzelor. Inoculat artificial cu insecte, virusul produce piticire, inchiderea la culoare a frunzelor, contorsionarea varfurilor frunzelor tinere, umflaturi alburii ceroase in lungul nervurilor de pe fata inferioara a limbului, mai tarziu devenind brune, formand striuri de tumori negre la Oryza sativa var. japonica, piticire, inchiderea la culoare a frunzelor, dungi alburii in lungul nervurilor si nervuri alburii umflate pe fata inferioara a frunzelor la Zea mays si piticire severa, contorsionarea frunzelor, uneori cu nervuri umflate ceroase pe fata inferioara a limbului si pe tulpini la Triticum aestivum, Avena sativa si Hordeum vulgare. Umflaturile foliare apar datorita hiperplaziei si hipertrofiei celulelor floemului. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor floemice. În nucleii celulelor infectate virusul produce incluziuni sub forma de viroplasme sau cristale care contin virioni. Experimental, virusul poate fi transmis inoculand sucul infectios, prin microinjectii, in insectele vectoare. În natura, se transmite, in mod persistent, prin cicadele delphacide Laodelphax striatellus, Unkanodes sapparona si U. albifacia. Virusul este retinut la naparlire, se multiplica in vectori, dar nu se transmite congenital la urmasi. Sucul extras din frunze contine numerosi virioni. Inactivarea termica are loc la 60ºC, longevitatea in vitro, in suc de orez la 4°C, este 7 zile si in extrac de insecte 6 zile, dilutia limita 10^-5 in suc de orez si 10^-6 in extract de insecte, iar in frunze inghetate virusul a rezistat peste 232 zile. Virionii sunt izometrici, fara anvelopa, cu profil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident, masurand 75-80 nm in diametru in celulele plantelor si ale insectelor, 70 nm in diametru virionii intacti si 55 nm in diametru sub virionii - B cu tepi. Genomul consta din 10 parti (S₁-S₁₀) de ARN dublucatenar. Masurile de prevenire constau in infiintarea culturilor de orez la date care sa evite expunerea lor la atacul masiv al insectelor virulifere, combaterea vectorilor prin tratamente chimice aplicate inainte si dupa transplantare si utilizarea soiurilor timpurii, la care se instaleaza mai devreme rezistenta de maturitate la acest virus.