Virusul piticirii marmorate a
vinetelor - Eggplant mottled dwarf virus, EMDV,
Nucleorhabdovirus, Rhabdoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 213). Sinonime:
Tomato vein chlorosis virus, Tomato yellow vein virus, Tomato vein yellowing
virus, Tomato clearing virus. Virusul a fost descris prima data, la Solanum melongena, in sudul
Italiei, ulterior fiind identificat la diferite plante in Algeria,
Grecia, Italia, Maroc, Portugalia, Tunisia, Turcia si Insulele Canare (Brunt, 1989, In: Viruses of Plants p.
561. Eds A.A. Brunt s.a., 1997. Univ. Press Cambridge,
UK). La
vinete (Solanum melongena) in
lungul nervurilor frunzelor plantelor infectate apar decolorari
galbene-verzui evidente, uneori insotite de o marmorare slaba a
tesuturilor intercostale. Caracteristica este, de asemenea,
franarea accentuata a cresterii, talia plantelor infecatate
fiind redusa, iar frunzele mici, deformate, incretite, cu semne
de ofilire, rasucite spre fata inferioara si aglomerate
in rozete la varfurile lastarilor. Fructele care se
formeaza sunt fara valoare, fiind mici, puternic deformate,
crapate si acoperite de numeroase pete
necrotice. Virusul infecteaza natural si alte plante, producand
benzi galbene in lungul nervurilor la Lycopersicon
esculentum si Solanum nigrum,
ingalbeniri nervuriene si deformarea frunzelor la Hibiscus rosa-sinensis, cloroze foliare
severe la Solanum sodomaeum si
benzi galbene in lungul nervurilor la Lonicera
spp. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Capsicum annuum, Chenopodium amaranticolor,
C. quinoa, Datura metel, Gomphrena globosa, Lycopersicon esculentum, Nicandra
physaloides, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, Nicotiana x edwardsonii, N.
debneyi, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. rustica, N. sylvestris, N. tabacum,
Petunia hybrida, Physalis floridana, Solanum melongena (unele izolate)
si S. nigrum, alte plante
dovedindu-se nesusceptibile. Inoculat artificial, virusul produce leziuni
locale clorotice urmate de cloroze sistemice la Solanum melongena, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N.
langsdorffi, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. rustica si N. tabacum si leziuni locale
fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor, C. quinoa si Gomphrena globosa.
Particulele virusului au fost puse in evidenta in
parenchimul foliar, in celulele parenchimului floemic, in toate partile
florale, cu exceptia staminelor, precum si in pericarpul
fructelor, acumulandu-se in spatiul perinuclear si
in citoplasma, in interiorul unor cisterne membranoase,
conectate cu membrana nucleara. Virusul determina,
de asemenea, transformarea in formatiuni granulare uniforme a
nucleoplasmei, lipsa cromatinei si alterarea cloroplastelor si a
mitocondriilor. Experimental, virusul este
transmisibil prin inoculare de suc si altoire. Raspandirea
in natura are loc, probabil, printr-un
vector aerian, care nu a fost inca identificat. În Maroc,
principala sursa de infectie este, probabil,
specia spontana perena Solanum
sodemaeum. În suc de Nicotiana,
punctul de inactivare termica este in jur de 54°C, dilutia
limita intre 10-3-10-4, iar longevitatea
in suc 30-44 zile la 4°C. Virusul nu rezista la uscare sau
inghetare in frunze, este sensibil la
solventii organici si isi pierde capacitatea de
infectie in primele etape de purificare. În preparate
partial purificate, particulele fixate cu glutaraldehida apar baciliforme,
masurand cca 220-230 x 90 nm, iar in cele obtinute prin
metoda cufundarii si colorate cu acid fosfotungstic, mai ales sub
forma de cartus, avand dimensiuni de 60-190 nm. În
tesuturi, particulele complet formate sunt baciliforme, avand 220 x
60 nm, iar cele "imature", se prezinta sub forma de cartus. La
exterior, particulele au o anvelopa a carei suprafata este prevazuta cu excrescente. Desi
boala boala este raspandita in unele state mediteraniene nu
s-au elaborat masuri de prevenire datorita vectorului necunoscut, o
masura care poate fi recomandata constand in
distrugerea speciilor gazda spontane, cum sunt Solanum nigrum si S. sodomaeum.
.com