Virusul
piticirii necrotice a salatei - Lettuce necrotic stunt virus, tombusvirus inca neclasificat,
(Ref. Pop, 2009, TVV, III, 10). Tombusvirusuri au fost izolate prima data de la Lactuca sativa in fosta
Cehoslovacie si Turcia (Novak
s.a., 1981, Sb. UVTIZ Ochr. Rostl. 17, 241; Yilmaz,
1981, Phytopathol. Metiterr. În anii 1920, a fost descrisa sub numele de "brown
blight", o boala necrotica a salatei in California
si Arizona (S.U.A.), fara ca agentul patogen al acesteia sa
fi fost identificat. La sfarsitul anilor 1980 inceputul anilor
1990, in Valea Salinas si in alte regiuni de
cultura din california si Arizona (S.U.A.) a fost descrisa, sub
denumirea de "lettuce diebak disease" o boala a salatei transmisibila
prin sol, asemanatoare cu boala "brown blight", iar, in
Colorado, New Mexico si Texas (S.U.A.), un tombusvirus asociat cu o
boala necrotica la tomatele din sere. Virusurile izolate de la
salata si tomate dovedindu-se identice in privinta
secventelor nucleotidelor acizilor nucleici genomici, si diferite, in
proportie de 12,2-17 %, de genoamele altor tombusvirusuri, constituie
Lettuce necrotic stunt virus, care impreuna cu alte tombusvirusuri
izolate de la salata si tomate, formeaza un nou grup (LNSV) de
tombusvirusuri. În
conditii de infectii naturale, la salata (Lactuca sativa) soiul New York), boala se manifesta prin
clorozarea, marmorarea si necrozarea frunzelor, piticire generala
si distrugerea totala a plantelor atacate, iar la tomate (Lycopersicon esculentum) prin cloroze
si picatele foliare necrotice, incarlombarea
frunzelor, clorozarea si necrozarea inflorescentelor, avortarea
florilor, aparitia de necroze internervuriene si prezenta de
brunificari si necroze in interiorul fructelor, ambele boli
avand importanta economica ridicata.
Boala "dieback" a salatei se
caracterizeaza prin piticirea accentuata a plantelor, aparitia
de necroze extinse si ingalbenirea frunzelor, la unele soiuri,
formandu-se desene inelare necrotice pe suprafata frunzelor,
iar, in unele campuri, plantele manifestand necroze pe
frunzele batrane si in sistemul radicular, iar vinetele
(Solanum melongena) gasite
infectate in Fresno (California) prezentau deformari foliare
accentuate. Prin inoculari experimentale, virusul a fost
transmis la diferite specii de plante ierboase, producand reactii
similare cu ale altor tombusvirusuri. Plantele de Chenopodium
quinoa inoculate cu suc extras din frunzele plantelor de salata cu
simptome de "dieback" au reactionat prin leziuni locale necrotice,
aparute la 5-7 zile de la infectie. De asemenea, toate izolatele
tombusvirusului de la salata, transmise si multiplicate initial
in plante de Nicotiana clevelandii,
au produs pe frunzele plantelor de salata inoculate mecanic leziuni locale
necrotice fara simptome tipice de "dieback". Experimental, virusul a fost transmis prin inoculare de suc
si prin sol steril la care s-a adaugat suc
extras din plante infectate cu izolatele acestuia de la salata. Este
posibil ca, in natura, virusul sa fie
raspandit si prin apa de irigatie sau apele
curgatoare. Virionii sunt izometrici,
masurand 30 nm in diamteru. Masurile de prevenire constau in amplasarea speciilor
de legume sensibile pe terenuri necontaminate, adoptarea unei rotatii a
culturilor prin care sa se evite instalarea si acumularea virusului
in sol si cultivarea soiurilor neatacate, soiul Imperial
dovedindu-se rezistent, iar New York si Darkland sensibila. Încercarile de combatere prin fumigarea solului cu
methyl bromide sau methyl bromide si chloropicrin au dat rezultate
negative.
.com