Virusul piticirii rugoase a porumbului

Virusul piticirii rugoase a porumbului - Maize rough dwarf virus MRDV, Fijivirus, Reoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 185). Sin. Virus del nanisimo ruvido del mais   Rauhverzwergung des Maises. Se cunosc: tulpina tipica (TS), Cereal tillering disease strain (CTD) si Mal del Rio Cuarto (MR4). Boala a fost descrisa prima data la Zea mays in Israel, de Harpaz (1959, Nature, Lond. 184, 77), ulterior fiind identificata in Argentina, fosta Cehoslovacie, Franta, Israel, Italia (Milne s.a., 1973, Virology 53, 130), Iugoslavia, Norvegia, Suedia. Prezenta virusului a fost anuntata si in China, unde a fost, probabil, gresit identificat, aparent, fiind vorba de Rice black-streaked dwarf fijivirus, care este frecvent in regiune. În unele zone, virusul produce pierderi insemnate de productie. Infectii naturale s-au gasit la Zea mays (soiuri dinte de cal), Triticum aestivum (tulpina CTD), Hordeum vulgare (tulpina CTD), Avena sativa (tulpina CTD), Cynodon dactylon, Digitaria sanguinalis, Echinochloa cruss-gali, Lolium perenne si Setaria verticillata, la care produce simptome persistente de piticire, colorare in verde inchis a frunzelor, enatiuni pe nervurile frunzelor si tecilor, craparea longitudinala a radacinilor si suprimarea infloririi. La porumb (Zea mays), plantele infectate natural in faza tanara au talia redusa, internodiile scurte, tulpinile neobisnuit de subtiri spre varf si ingrosate la baza. Pe nervurile de pe fata inferioara a limbului, uneori, pe teaca frunzelor si pe panusi, se observa umflaturi longitudinale caracteristice, dand acestora un aspect rugos. Radacinile adventive sunt scurte, ingrosate, cu crapaturi longitudinale si ramificatii secundare putine. Stiuletii care se formeaza au dimensiuni reduse si partea apicala atrofiata. Plantele infectate in faza mai inaintata au talia putin redusa, uneori singurele simptome fiind enatiunile de pe fata inferioara a limbului. Plantele de grau (Triticum aestivum), infectate natural cu tulpina CTD in faza avansata, manifesta simptome slabe, constand in reducerea taliei si a inspicarii la unii frati. Culturile de orz (Hordeum vulgare) si de ovaz (Avena sativa) sunt frecvent atacate de tulpina CTD. Plantele bolnave sunt puternic infratite, pitice, de culoare verde-inchis, unele prezentand umflaturi (enatiuni) in lungul nervurilor frunzelor si ale tecilor.

În conditii de infectii experimentale, virusul produce piticire si colorare in verde inchis la Hordeum vulgare soiul Delesa, enatiuni galbene pal pe fata inferioara a frunzelor si pe teaca la hibrizii americani de porumb (Zea mays) galbeni din tipul "dinte de cal", cum este Wisconsin 641 AA. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Avena sativa, Cynodon dactylon, Echinochloa crus-galli, Hordeum vulgare, Lolium perenne, Oryza sativa, Secale cereale, Setaria italica, Triticum aestivum si Zea mays, iar nesusceptibile s-au dovedit Saccharum spp., Sorghum halepense (susceptibile la virusul chinezesc), Stipa bromoides. La infectarea in faza tanara, prin insecta vectoare, plantele de porumb (Zea mays) din soiurile Laguna Elite, New Year 22 si Wisconsin GYI AA, manifesta inchiderea la culoare a frunzelor, enatiuni mici, galbui, pe fata inferioara a limbului si piticire, iar cele de orz (Hordeum vulgare soiul Delesa), grau (Triticum aestivum) si ovaz (Avena sativa) piticire si infratire accentuata. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor enatiunilor floemice, sau a celulelor mezofilului din apropierea floemului. În citoplasma, se observa incluziuni, constand din agregate cristaline formate din particule virale, viroplasme cu virioni imaturi si structuri tubulare de 100 nm in diametru care contin virioni. Virusul este transmis de adultii si nimfele cicadei Laodelphax striatellus Delphacidae), perioadele de hranire minime pentru achizitionare, de latenta si de inoculare, fiind de 1 zi, 10-15 zile si respectiv 5 ore. Virusul se mentine la naparlire, se multiplica in vector si are un efect patogen asupra insectelor, majoritatea urmasilor femelelor infectate fiind distrusi in faza  embrionara. Agentul patogen ierneaza in nimfele tinere in diapauza si in plantele culturilor de toamna infectate, fiind raspandit in cursul verii la restul speciilor susceptibile (Conti si Milne, 1977, Ann. Phytopathol. 9, 255). Sucul extras din frunzele intregi contine putini virioni, insa cel obtinut numai din enatiuni este bogat in particule virale. Virionii sunt fara anvelopa, au capsida dubla, forma izometrica, 70 nm in diametru, profil rotund sau unghiular si aranjamentul capsomerelor evident, particulele fara capsida exterioara (subvirioni, neinfectiosi) masurand 50-60 nm in diametru. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in doua componente, reprezentand virioni intregi si subvirioni neinfectiosi. Genomul consta din ARN dublucatenar, linear, format din 10 parti. Virionii contin sase proteine, iar genomul se replica in viroplasmele citoplasmatice. Incidenta anuala a bolii in lanurile de porumb depinde, mai ales, de masura in care rasarirea porumbului si a altor cereale coincide cu perioada de migrare a cicadei vectoare de la locurile de iernare pe culturile respective. De aceea, la porumb, masurile de prevenire constau in evitarea insamantarilor prea timpurii, combaterea insectelor vectoare de pe terenurile intelenite din jur inainte de insamantarea porumbului, scoaterea din cultura a hibrizilor sensibili si inlocuirea lor cu hibrizi rezistenti. La orzul si graul de toamna, boala poate fi prevenita prin distrugerea samulastrei si evitarea insamantarilor prea timpurii, in timp ce ovazul de primavara se va insamanta imediat ce se poate lucra in camp. Soiurile vechi de porumb din Europa sunt mai putin sensbile decat hibrizii noi americani de tipul "dinte de cal".