Virusul piticirii si terilitatii ovazului

Virusul piticirii si terilitatii ovazului - Oat sterile dwarf virus OSDV, Fijivirus, Reoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 80). Sinonime: Arrhenatherum blue dwarf virus (Muhle si Kempiak, 1971, Phytopath. Z. 72, 269), Lolium enation virus (Lesemann si Huth, 1975, Phytopath Z. 82, 246). A fost descris prima data la Avena sativa in fosta Cehoslovacie (Prusa, 1958, Phytopath. Z. 33, 99) si in Suedia (Lindsten, 1959, Phytopath. Z. 35, 420). Ulterior, virusul a fost identificat in Marea Britanie, Germania, Finlanda, Norvegia si Polonia, producand pagube mari la ovaz si ierburile furajere susceptibile. Poate fi prezent si in alte tari europene exceptand cele cu temperaturi ridicate, nefavorabile insectei vectoare (Boccardo si Milne, 1980, CMI/AAB Decr. Pl. Viruses No. 217, 6 pp). La ovaz (A. sativa), boala apare in camp in luna iunie, plantele atacate deosebindu-se prin inhibarea accentuata a cresterii si infratire excesiva, ceea ce le da un aspect tufos. Fratii laterali raman pitici, frunzele acestora manifesta adesea malformatii, tulpinile sunt slab dezvoltate, iar florile raman frecvent sterile. În conditii de sera, primele simptome apar la doua trei saptamani de la infectie, sub forma unor dungi fine, scurte, de culoare verde-deschis, vizibile mai ales pe fata inferioara a limbului. Partea bazala a plantelor este umflata, iar pe fata inferioara a frunzelor si pe teaca apar adesea enatiuni sub forma unor umflaturi ale nervurilor. Plantele de Arrhenatherum elatius, Hordeum vulgare, Lolium multiflorum si L. perene infectate natural sunt pitice, infratite excesiv, de culoare verde-inchis sau verde-albastruie, isi pastreaza timp mai indelungat faza de juvenilitate, inspicarea lor este slaba sau absenta, florile sterile, frunzele sunt crescute zdrentuite sau deformate, iar pe nervurile de pe fata inferioara a limbului, la noduri si pe inflorescente, apar mici enatiuni, care isi au originea in dezvoltarea mai puternica a floemului. Pe langa speciile infectate natural, virusul a fost transmis la Avena fatua, Cynosurus cristatus, Festuca pratensis, Holcus lanatus, Phalaris canariensis, Lagurus ovatus, Lolium temulentum, Poa annua, Secale cereale, Triticum aestivum si Zea mays.

În conditii de infectii experimentale, plantele de Avena sativa manifesta simptome asemanatoare cu cele infectate natural insa enatiunile sunt mai evidente, iar cele de Lolium multiflorum sunt pitice de culoare verde inchis, puternic infratite si prezentand enatiuni mici de culoare galbuie pe nervurile frunzelor. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor floemice si acompaniatoare din frunze si radacini, majoritatea fiind concentrati in enatiunile foliare sau portiunile umflate ale nervurilor, formate prin marirea si proliferarea parenchinului floemic. În celulele infectate apar incluziuni, sub forma de viroplasme, aranjamente cristaline, particule virale mature si formatiuni tubulare si in forma de suluri compuse din proteina, de regula, continand si virioni, alte transformari constand in proliferarea celulelor (Milne, 1980, Microbiologica 3, 333). Sucul obtinut din frunzele bolnave contine virioni putini, pentru microscopie electronica, materialul se va preleva din enatiuni sau nervuri ingrosate, pentru contrastare folosindu-se acetat de uranil, fara fixare cu glutaraldehida. Au fost purificate numai particulele subvirale de 50 nm in diametru prevazute cu tepi (Boccardo si Milne, 1980, l.c.). Virionii sunt izometrici, cu profil rotund, masurand 65-70 nm in diametru, prevazute cu capsida dubla, cea exterioara fiind usor de inlaturat. Particulele subvirale, lipsite de capsida exterioara, apar sub forma de sfere de 50 nm in diametru, prevazute cu excrescente in forma de tepi. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in 1-4 componente, genomul consta din 10 parti de ARN dublucatenar (S₁-S₁₀), linear, si se replica in citoplasma celulelor floemice si perifloemice ale plantelor si in citoplasma multor tipuri de celule ale insectelor vectoare si are loc independent de un virus ajutator. Boala constituie o problema importanta pentru cerealele de primavara, in special pentru ovaz care este mai sensibil. Masurile de prevenire constau in inlocuirea ovazului ca planta protectoare si in cultura pura, timp de 3-4 ani, cu orz sau secara, intoarcerea miristei dupa recoltare si efectuarea araturilor adanci de toamna pe suprafetele intelenite, pentru distrugerea nimfelor vectorului care se gaseste in diapauza (Boccardo si Milne, 1984, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 294, 7 pp).