Virusul piticirii tufoase a zmeurului

Virusul piticirii tufoase a zmeurului - Raspberry bushy dwarf virus RBDV, Idaeovirus, sinonime: Loganberry degeneration virus, Raspberry yellows virus, probabil, Raspberry line-pattern virus; tulpini: Se cunosc tulpinile scotiana tipica (S sau izolata D200) mult raspandita in Scotia, Regatul Unit si alte tari, care nu infecteaza soiurile de Rubus spp. ce contin gena Bu de rezistenta la RBSV si tulpina RB (resistance breaking) izolata de R. idaeus si R. loganobaccus in Anglia, care infecteaza soiurile si speciile de Rubus continand gena de rezistenta Bu, imun la aceasta fiind soiul american Haida, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 522). A fost descris prima data la Rubus idaeus   (Cadman, 1961, Hort. Res. 1, 47) in Scotia. Se gaseste, probabil, in toata lumea, unde se cultiva soiurile de Rubus, fiind cunoscut in regiunile euroasiatica si nord americana, Australia, Noua Zeelanda si fosta URSS. Mai recent, a fost identificat la zmeurul rosu (Rubus idaeus) si negru (R. occidentalis), dar nu si la zmeurul nativ (R. leucodermis) in statele Oregon, Washington si Columbia Britanica, in unele campuri frecventa bolii fiind redusa in altele de peste 50 %. Din 1994, virusul a fost identificat in culturile de zmeur din Cehia, in numeroase campuri, infectia fiind de 22 % În ultimele decenii, RBDV s-a dovedit important economic in toate zonele cultivatoare de zmeur din lume, fructele marunte si micsorarea productiei putand reduce valoare recoltei cu pana la 50 % (Martin s.a., 2003, Phytopathology 93, S 58 (Abstr.).

În natura, RBDV infecteaza plantele de Rubus idaeus, R. occidentalis, R. loganobaccus si R. parviflora. Plantele soiurilor de zmeur rosu (R. idaeus) Canbi, Carnival, Creton, Indian Summer, Lloyd George, Newburg, Norfolk Giant, Trent s.a. infectate cu tulpina tipica (S) nu prezinta simptome externe, dar au numeroase drupe avortate. Alte soiuri sensibile sunt Amity, Autumn Bliss, Comax, Chilliwack, Dinkum, Fallgold, Golden Harvest, Heritage, Meeker, Mammoth, Red Skeena si Tulameen. În Italia, RBDV a fost izolat de la plante soiului Oberslesia, manifestand clorozarea nervurilor principale si a tesuturilor adiacente pe unele frunze, iar pe altele o clorozare difuza cuprinzand aproape toata suprafata limbului. Soiurile Chilcotin, Glen Clova si Willamette, posedand gena Bu, sunt imune la tulpina S, dar sensibile RB aparuta in ultimii 15 ani, imun la aceasta fiind soiul american Haida. La soiurile de zmeur negru (R. occidentalis) Munger, New Logan si Plum Farmer, la R. loganobaccus si la R. ursinus simptomele sunt nesigure sau slabe, insa virusul afecteaza calitatea fructelor. RBDV a fost gasit, de asemenea, la soiurile de zmeur negru Jewel si Bristol si la zmeurul purpuriu Estate in unele culturi experimentale din Oregon. În infectii mixte cu alte virusuri, cum este Black raspberry necrosis virus, RBDV produce bolile descrise sub denumirile de "raspberry bushy dwarf" sau "raspberry symptomless decline" la soiul Lloyd George (Rubus idaeus). Aceasta se caracterizeaza prin faptul ca plantele infectate formeaza un numar foarte mic de tulpini florifere, de dimensiuni reduse si aplecate lateral, frunzele acestora fiind curbate spre fata inferioara si avand un aspect grasos. Tulpinile noi apar cu intarziere si au frunzele colorate in rosu. Plantele au tendinta de a fructifica in toamna si o proportie ridicata de bobite avortate. În conditii naturale, virusul nu a fost gasit la zmeurul nativ (R. leucodermus) iar, experimental, a fost transmis la R. henryi, care nu manifesta simptome, si la 55 de specii din 12 familii dicotiledonate majoritatea nemanifestand simptome. Ca indicator, poate fi folosit soiul de zmeur Lloyd George. Indicatorul R. henryi este usor de infectat dar nu manifesta simptome externe. Prin inoculare de suc, virusul este transmisibil la plante ierboase, producand, primavara si toamna, leziuni locale clorotice transitorii urmate de inele si desene lineare sistemice la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale necrotice inelare adancite in tesut fara infectie sistemica la C. murale, leziuni locale mici, de culoare bruna (iarna) fara infectie sistemica la Phaseolus vulgaris si infectie sistemica inaparenta la Nicotiana clevelandii.

Experimental, virusul poate fi transmis prin altoire, grefare de scoarta si inoculare de suc. Transmiterea la plante test ierboase se realizeaza mai usor primavara si toamna, inoculul obtinandu-se prin mojararea frunzelor intr-o solutie de nicotina 2 % in tampon fosfat 0,03 M (pH 7), continand 2-mercaptoetanol 0,02 M. În conditii naturale, raspandirea virusului are loc prin polen si samanta, la zmeurul rosu Canby polenizat liber, proportia semintelor infectate fiind de 22 %. Date mai vechi demonstreaza transmiterea virusului prin polen si, in proportie de 30-40 %, prin samanta. Prin polen, virusul poate fi transmis, atat la viitoarea samanta cat si la planta cu flori polenizate. La zmeurul negru Munger, virusul nu a afectat germinatia polenului. Într-o cultura intercalata cu exemplare bolanve, frecventa plantelor infectate a crescut de la un an la altul cu 25 % (Converse, 1973, Phytopathology 63, 780). În Scotia, RBDV a fost gasit numai foarte rara la zmeurul salbatec. La distanta, virusul este diseminat prin seminte infectate si, deosebit de eficient, prin multiplicarea plantelor mama infectate. În suc de C. quinoa, inactivarea termica are loc la 65ºC, dilutia limita este 10^-4 iar longevitatea in vitro, la 20ºC, este de 4 zile, o izolata de la R. occidentalis pierzandu-si capacitatea de infectie dupa mentinerea sucului 2-3 ore la temperatura camerei. Infectiozitatea poate fi stabilizata cu 2-mercaptoetanol. Virionii sunt izometrici, de 33 nm in diametru, cu profil unghiular, avand aranjamentul capsomerelor neevident, ocazional, gasindu-se si particule neinfectioase de 17 nm. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa intr-o componenta majora si doua componente minore. Genomul consta din trei parti de ARN monocatenar, iar capsida este formata dintr-o singura proteina. Avand in vedere posibilitatile mari de raspandire, datorita transmiterii prin polen si samanta, combaterea virusului piticirii si indesirii zmeurului poate fi asigurata prin obtinerea si cultivarea soiurilor rezistente, mai multe soiuri de zmeur rosu fiind rezistente la tulpina tipica S, iar soiul Haida este imun si la tulpina RB. Mai recent, s-au obtinut si linii din soiul de zmeur rosu Meeker transformate genetic cu doua gene virale, care s-au dovedit rezistent la RBDV (Martin s.a., 2003,l.c.). În cazul soiurilor sensibile, este necesara producerea materialului saditor sanatos, pornind de la clone care au dat rezultate negative la testarea prin altoire cu soiul Lloyd George, prin transmiteri mecanice la C. quinoa sau cu ajutorul testului ELISA. Din soiurile total infectate, virusul a putut fi eliminat, prin mentinerea plantelor bolnave timp de minimum 38 zile la 37°C, urmata de prelevarea si inradacinarea separata a varfurilor de crestere. Data fiind transmiterea frecventa prin polen, mentinerea culturilor libere de acest virus este posibila numai prin izolarea lor in spatiu de sursele de infectie. În pepiniere si in plantatiile speciale destinate inmultirii, se recomanda distrugerea florilor inainte de deschiderea acestora.