Virusul pseudo-incretiorii varfului tomatelor

Virusul pseudo-incretiorii varfului tomatelor - Tomato pseudo-curly top virus, TPCTV, Topocuvirus, Geminiviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 148). A fost descris prima data, la tomate (Lycopersicon esculentum), in S.U.A (Giddings s.a., 1951, Phytopathology 41, 415), fiind radpandit in Florida, plantele infectate natural manifestand cloroze cuprinzand mai ales marginea frunzelor, clarifierea nervurilor, incretirea si cuparea frunzelor, proliferearea lastarilor, piticire si formarea unui numar redus de fructe. La Ambrosia spp. si Solanum nigrum infectiile se manifesta prin clarifierea nervurilor si rasucirea frunzelor. Experimental, virusul a fost transmis la Ambrosia spp., Lactuca sativa, Lycopersicon esculentum, Nicotiana x edwardsonii, N. glutinosa, Solanum melongena si S. nigrum, iar nesusceptibile sunt Beta vulgaris, Capsicum annum, Catharanthus roseus, Chenoppodium ambrosioides, Cucumis sativus, Cucurbita pepo, Gomphrena globosa, Nicotiana tabacum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Physalis floridana si Zinnia elegans, plantele de Ambrosia spp., Datura stramonium, Lactuca sativa, Lycopersicon esculentum, Nicotiana glutinosa, Nicotiana x edvardsonii, Solanum melongena si S. nigrum reactionand prin clorozarea nervurilor, cloroze, rasucirea si cuparea frunzelor si piticire. Virionii se gasesc in nucleii celulelor foliare infectate, unde apar incluziuni, sub forma de viroplasme si inele fibrilare, ambele tipuri continand virioni. Virusul nu a putut fi transmis prin inoculare de suc. În natura, este transmis, in mod semi-persistent, de cicada pomilor Micrutalis malleifera (Membracidae), fiind retinut de vector la naparlire. Particulele prezinta doua capside unite carateristice geminiviridelor, iar genomul consta din ADN monocatenar circular. Principala masura de prevenire consta in ecitarea si combaterea insectei vectoare.