Virusul rugozitatii frunzelor ciresului

Virusul rugozitatii frunzelor ciresului - Cherry rasp leaf virus, CRLV, Cheravirus. Sinonime: Flat apple virus, Flat apple disease-associated virus, (Pop, 2009, TVV, III, 383). CRLV si Flat apple disease-associated virus reprezinta doua virusuri strans inrudite sau izolate ale aceluiasi virus (James s.a., 2001, Plant Disease 85, 4), producand simptome similare la cires (Prunus avium) si mar (Malus domestica), au acelasi cerc de plante ierboase, sunt inrudite serologic si au o identitate de 95 % in unele sectoare ale genoamelor (James s.a., 2001, l.c.). Enatiunea frunzelor caracteristica bolii "cherry rasp leaf" este, de asemenea, simptomul de baza al mai multor boli europene ale ciresului (Pfeffingerkrankkheit, Ecckelrader virusziekte, European rasp leaf, produse de infectii mixte cu Arabis mosaic virus si Raspberry ringspot virus, singure sau in asociatie cu Cherry leaf roll virus, sau ale visinului, din Europa (Stecklenbergerkrankhheit, Chlorotic-necrotic ringspot) si din America de Nord (Cherry rugose mosaic, Cherry Eola rasp leaf), produse de infectii cu Prunus necrotic ringspot virus sau Tomato ring spot virus. CRLV poate fi detectat prin transmiteri pe plante test ierboase si la indicatori lemnosi si utilizarea testelor PCR (James s.a., 2001, l.c.). Boala a fost descrisa prima data in Colorado (SUA) in 1936, insa natura ei virala a fost stabilita de Bodine si Newton (1942, Phytopathology 32, 333). În prezent, este rapandita in unele state nord-americane, de regula, afectand numai cativa pomi intr-un anumit loc. A fost descrisa, de asemenea, in Australia, Africa de Sud, Canada, China, Noua Zeelanda si Regatul Unit (vezi Pop, 2009, TVV, III, 383). Virusul infecteaza in natura plantele de Prunus avium, P. mahaleb si visinul (P. cerasus) Montmorency, la care produce enatiuni foliare si piticire, iar ramurile atacate sunt foarte sensibile la ger, Prunus persica, la care se manifesta prin enatiuni, piticire si declin si Malus sylvestris la care produce enatiuni si aplatizarea fructelor. Dintre speciile ierboase, infectate natural, fara a manifesta simptome, sunt Balsamorhiza sagittata, Taraxacum officinalis si Plantago major. Prin inocuari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Cucumis sativus, Cyamopsis tetragonoloba, Physalis floridana, Sesbania exaltata, Vigna unguiculata si Gomphrena globosa.

În Scotia, CRLV a fost izolat de la plante de zmeur rosu (Rubus), fara simptome, originare din Canada, izolata respectiva infectand si plantele de Spinacia oleracea. Simptomul cel mai caracteristic aparut la soiurile de cires (Prunus avium) infectate consta in aparitia unor excrescente denumite "enatiuni" intre nervurile laterale si in lungul nervurii principale pe fata inferioara a limbului. Frunzele sunt mai mult sau mai putin deformate, majoritatea foarte mici, pliate si deformate. Fata superioara a frunzelor este rugoasa, cu textura grauntoasa, prezentand depresiuni corespunzatoare enatiunilor de pe fata inferioara a limbului. Sunt afectate toate, sau numai unele, din frunzele unei ramuri sau ale unui lastar. La pomii recent infectati, primele simptome apar pe frunzele bazale ale ramurilor, difuzarea infectiei fiind inceata pana la atingerea varfului de crestere, dupa care devine mult mai rapida. Boala duce la moartea unor ramuri si lastari de la baza pomilor, coroana devenind rara, cu efcte negative asupra fructificarii, pomii infectati in faza tanara fiind complet distrusi. Simptome similare cu cele de la cires apar la visin (P. ceresus). Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice si marmorare sistemica la Cucumis sativus, leziuni locale necrotice fara infectie sistemica la Cyamopsis tetragonoloba, marmorare si clarifierea nervurilor la Chenopodium quinoa, marmorare sistemica la C. amaranticolor si leziuni locale nesigure la Vigna unguiculata, Physalis floridana si Sesbania exaltata. Ca indicatori pot fi utilizate diferite soiuri de cires (Napoleon, Bing) si puieti de ciresi, simptomele aparand dupa 8-9 luni la 2-3 ani. Virionii sunt inclusi in formatiuni tubulare in citoplasma celulelor parenchimatice infectate si, frecvent, in plasmodesme. Virusul se transmite prin inoculare de suc, altoire, in proportie de 10-20 % prin samanta, nematodul Xiphinema americanum si multiplicarea clonelor infectate. Inactivarea termica are loc la 58 °C, longevitatea in vitro la 4°C, este de 7 zile, iar dilutia limita 10^-4. Virusul a fost purificat de Stace-Smith si Hansen (1976, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 159). Segmentele genomice sunt incapsidate in doua tipuri de particule izometrice, avand 30 nm in diametru, profil unghiular si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare se sedimenteaza sub forma de trei componente, punctul izoelectric este sub pH 4 , genomul este format din doua molecule de ARN monocatenar, iar capsida contine doua proteine. Boala poate fi prevenita prin utilizarea de material saditor liber de virusuri si plantarea acestuia pe terenuri libere de nematodul vector.