Virusul sfeclei transmisibil prin sol

Beet soil-borne virus, BSBV - Virusul sfeclei transmisibil prin sol, Pomovirus, sinonime Norfolok virus, Barney Patch virus, Beet soil-borne virus Ahlum, (Pop, 2009, TVV, II, 560). Virusuri similare cu BSBV au fost gasite in diferite tari dar nu este sigur daca acestea reprezinta tulpini ale acestuia (Henry, 1991, In: Viruses of Plants p. 218. Eds A.A. Brunt s.a., 1997. Univ. Press, Cambridge, U.K.). Nu este inrudit serologic cu virusurile beet necrotic yellow vein, potato mop-top, wheat soil-borne mosaic si hypochoeris mosaic si nici nu are homologie secventiala cu Beet necrotic yellow vein benyvirus si Potato mop top pomovirus (Henry, 1991, l.c.). Poate fi identificat usor, avand particule in forma de bastonase, un numar mic de virioni in suc, cercul plantelor gazda limitat la Chenopodiaceae, neinfectand tutunul si leguminoasele si nereactionand cu antiserul virusului beet necrotic yellow vein (Henry, 1991, l.c.). A fost descris prima data la Beta vulgaris in Barney Patch, Norfolk (Anglia) de Ivanović si Macfarlane (1982), Belgia, (Verhoen s.a., 1987), Germania (Lesemann s.a., 1989; Kastirr s.a., 1990), Suedia, Cehia (Kudlackova s.a., 2002) si, probabil, in S.U.A. În natura, virusul a fost identificat numai la Beta vulgaris. Experimental, a fost transmis si la Beta macrocarpa, Chenopodium album, C. amaranticolor, C. capitatum, C. foetidum, C. filosum, C. murale, C. quinoa si Spinacia oleracea (Henry s.a., 1986). Inoculat artificial, virusul produce inele clorotice la Beta vulgaris soiul Monoire, inele clorotice sau necrotice la Chenopodium quinoa si C. amaranticolor si, uneori, pete clorotice la Spinacia oleracea. Virusul poate fi transmis prin inoculare de suc si, cu dificultate, prin contactul dintre plante. În natura, se raspandeste prin sol, fiind, probabil, transmis de ciuperca Polymixa betae (Plasmodiophorales). Virionii au fost gasiti in radacinile plantelor infectate. Sucul foliar contine un numar mic de particule virale. Inactivarea termica are loc la 65ºC, longevitatea in vitro este de 2 zile, iar dilutia limita 10^-2. Virionii sunt in foma de bastonase, de regula, drepte, groase de 19 nm si cu trei lungimi modale clare, de 65, 150 si 300 nm. Canalul axial este evident, avand 4 nm in diametru, iar structura helicoidala obscura. Genomul consta din ARN monocatenar, iar in celulele infectate s-au identificat trei ARNdc specifici virusului. Pana in prezent nu se cunosc gene de rezistenta la acest virus, o masura de prevenire constand in respectarea asolamentului recomandat pentru sfecla de zahar.