Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » referate » chimie
CHIMISTI ROMANI

CHIMISTI ROMANI



CHIMISTI ROMANI

*        EUGEN ANGELESCU  -  (1896 – 1968)

            Nu toate existentele oamenilor de stiinta incep printr-o timpurie descoperire a vocatiei. Uneori aceasta vine tirziu, dupa indoieli si ezitari. Cu ani in urma, chimistul Eugen Angelescu marturisea unor bibliografi: Am sa va dezamagesc probabil, dar acesta este adevarul: Eu fac parte dintre chimistii care nu au avut laborator acasa si nici n-au aruncat locuinta parinteasca in aer. Ca sa fiu sincer, nu am stiut pina in ultimul an de liceu ca ma va pasiona chimia’. Dar mai tirziu, interesul major al celui ce va avea sa devina conducator de scoala stiintifica in chimia coloizilor (substante aflate in stare de dispersie, cu aspect de gelatina si care nu pot trece prin membrane) s-a precizat, a devenit covirsitor, incit acelasi om de stiinta avea sa declare: “Universitate si laborator.. Laborator si Universitate. Intre ele mi-am desfasurat intreaga activitate. Vi se pare monoton? Eu insa nu am simtit aceasta monotonie. Profesiunea m-a captivat in asa masura, incat, daca ar fi sa reincep viata, as opta tot pentru o asemenea viata Iar cand i s-a cerut sa dea sfaturi tinerilor ce pornesc pe cararile stiintei, Eugen Angelescu a spus:“ Debutul in cercetare se face prin munca modesta si renuntare la genialitate. Pe de alta parte - a continuat el – entuziasmul este un lucru important, dar marile idei nu vin din senin si daca unele descoperiri se fac pe un fond mai mult sau mai putin intimplator, ele au totusi la baza o munca intensa si continuaMai era convins ca un om de stiinta trebuie sa fie un om de caracter, pentru a se realiza pe deplin. Sunt idei si cuvinte pline de talc: tocmai de aceea ne-am oprit mai mult asupra lor.


       Nascut la Ramnicul Valcea, a urmat liceul la Craiova, in aceeasi scoala unde se formasera Gheorghe Titeica, Gogu Constantinescu, Nicolae Titulescu. La Universitatea din Bucuresti, s-a inscris la Sectia de Stiinte Fizico-Chimice. Dupa obtinerea licentei, in anul 1919, i se acorda o bursa pentru specializare; isi sustine doctoratul in chimie, tema abordata si tratata cu maiestrie fiind extractia uleiurilor esentiale cuprinse in diferite plante.

        Cariera didactica si-o incepuse la Bucuresti in 1919, ca asistent, inca inaintea specializarii. In 1928, devine conferentiar de chimie-fizica, creand si o baza de cercetare, apoi, din 1936 si pana in 1966, este profesor de chimie organica. Doua lucrari substantiale, Introducere in chimia fizica (1940) si Curs de chimie organica (2vol, 1955) si Probleme teoretice de chimie organica (1969), sunt rodul muncii sale. Profesor emerit.

*        ALEXANDRU T. BALABAN – (n. 1931)

            Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. Lucrari teoretice si experimentale in domeniul chimiei organice. A studiat sinteza si proprietatile unor combinatii heterociclice, aplicarea izotopilor radioacivi si stabili la cercetarea reactiilor chimice. A descoperit noi radicali liberi, stabili, cu azotul si noi aplicatii ale teoriei grafurilor in chimie. Importante contributii la teoria caracterului aromatic.

*        CORNEL I  BODEA – (n.1903)

            Chimist roman,profesor la Universitatea din Cluj, membru corespondent al Academiei Romane . Cercetari in domeniul biochimiei vegetale; a studiat chimia carotinoidelor si a elaborat matode speciale de sinteza. Principalele lucrari: Tratat de biochimie vegetala             (3 vol.,1964-1966); Fenotiazine(1968).

*        PETRE BOGDAN  -  (1873 – 1944)

            Chimist roman, profesor de chimie fizica la Universitatea din Iasi, membru al Academiei Romane. Cercetari in legatura cu determinarea numerelor de transport ale ionilor, cu asociatia moleculara a lichidelor, cu calcularea valorilor formulei lui Eotvos cu ajutorul constantelor critice. A stabilit relatii intre diferite marimi caracteristice lichidelor ca: viteza de propagare a sunetului, caldura latenta de vaporizare, precum si formule ce permit calcularea diametrului moleculelor in faza lichida. Principalele licrari: Curs de chimie fizica (4vol.,1921), Cercetari asupra numerelor de transport ale ionilor (1922).

*        EMILIAN A. BRATU  -  (n. 1904)

             Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru al Academiei Romane. Cercetari in domeniul ingineriei chimice; a studiat teoria similitudinii unor procese fizice din industria chimica si probleme ale transferului de materie. Profesor universitar emerit (1969). Principalele lucrari: Operatii si utilaje in industria chimica (vol.I - 1960; vol.II - 1961).

*        RADU CERNATESCU  -  (1894 – 1958)

             Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Iasi si din 1940, la Universitatea din Iasi, membru al Academiei Romane. A facut cercetari in domeniul chimiei fizice, studiind potentialele unor metale, influienta electrolitilor asupra solubilitatii apei in fenoli, aplicarea legii lui Dalton la solutii concentrate etc. In domeniul combinatiilor complexe a studiat sulfocianatii complecsi, aminele hidrosulfitilor  de cobalt si nichel bivalent, complecsii cu diaminele ciclice. A elaborat metode pentru dozarea argintului, cadmiului, magneziului, cobaltului si a descoperit noi reactii caracteristice pentru azotati, molibdati, vanadati sau pentru unii compusi organici. Premiul de stat in 1950.

*        ECATERINA CIORANESCU – NENITESCU  -  (n. 1909)

             Chimista romana, profesor la Institutul politehnic din Bucuresti, membru al Academiei Romane. Cercetari in domeniul chimiei organice de sinteza; a elaborat numeroase sinteze de medicamente si a studiat actiunea lor fiziologica in corelatie cu structura lor chimica. Opere principale: Medicamente de sinteza (ed.II 1966).

*        NICOLAE COSTACHESCU  -  (1876 – 1939)

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Iasi. Studii asupra combinatiilor complexe ale vanadiului, cobaltului, nichelului si cromului si a obtinerii lor in solutii. A cercetat bogatiile naturale ale tatii, in special petrolul, izoland din acesta unele hidrocarburi pure (izopentan, izohexan, secundar heptan).

*        NICOLAE DANAILA  -  (1878 – 1952)

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti. A facut cercetari asupra petrolului si carbunilor romanesti; a studiat lignitii si valorificarea lor rationala, compozitia petrolului si a unor fractiuni. A elaborat metode analitice pentru unele fractiuni petroliere si o metoda de oxidare a parafinei in vederea obtinerii de acizi grasi superiori.

*        CORIOLAN DRAGULESCU  - (n. 1907)

             Chimisrt roman, profesor la Institutul Politehnic din Timisoara si apoi, din 1962 la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru al Academiei Romane. Lucrari in domeniul chimiei anorganice si analitice. A urmarit aplicatiile analizei electrochimice la studiul combimatiilor complexe si mixte. A elaborat metodele fizico-chimice destinate studiului formari stabilitatii si solubilitatii compusilor anorganici ( cu aplicatii la compusi bismut,taliu si argint ) Opere principale: Analiza volmetrica (1947), Teoria si practica masurari pH-ului (1944).

*        LAZAR EDELEANU    (1861 – 1941)

            Chimist roman, sef de lucrari la Universitatea din Bucuresti si apoi seful laboratorului de chimie din Institutul Geologic al Romaniei. Pana in 1896 a studiat proprietatile si reactivitatea unor substante organice; ulterior s-a ocupat exclusiv de lucrari privitoare la chimia, rafinarea si chimizarea petrolului. Este cunoscut in special pentru descoperirea procedeului de rafinare (care ii poarta numele), bazat pe solubilitatea selectiva a diferitelor clase de hidrocarburi in bioxid de sulf lichid.

*        MIHAIL FLORESCU  -  (n. 1912)

              Chimist roman, membru corespondent al Academiei Romane, membru al Academiei de stiinte sociale si economice. A facut numeroase  studii legate de organizarea industriei chimice si petrochimice, de eficienta activitatii industriale se de cercetare chimica, de prog-

oza dezvoltarii industriei, de introducerea tehnologiilor noi in industrie. Contributii importante la edificarea industriei petrochimice si de ingrasaminte din Romania. Erou al Muncii Socialiste (1971). Opere principale: Industria chimica si petrochimica din Romania (1972), Chimia si valentele ei cu agricultura (1972), Eficienta economica a cercetarii stiintifice (1972), 20 de ani de dezvoltare a industriei chimice din Romania (1972).

*        CONSTANTIN V. GHEORGHIU  -  (1894 – 1956)

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Iasi, membru corespondent al Academiei Romane. Cercetari in domeniul chimioterapiei si al colorantilor; a studiat actiunea tiocianatului de fenil asupra oximelor, descoperind o clasa de semicarbazone care prezinta fototropie reversibila sau nu. A sintetizat un mare numar de compusi cu actiune antituberculoasa, aducind valoroase contributii la lamurirea relatiilor dintre structura acestor compusi si activitatea lor fiziologica. Opere principale: Coloranti organici (1947). Premiul de stat in anul 1957

*        CONSTANTIN N. IONESCU  -  (1905 – 1956)

             Chimist roman, profesor la Institutul de medicina din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. A cercetat sinteza enzimatica a zaharidelor si a elaborat studii cu privire la actiunea  catalitica a enzimelor si la mecanismul ei.

*        MIRCEA IONESCU  -  (n. 1896)

             Chimist roman, profesor la Institutul Agronomic din Bucuresti, membru corespondent al  Academiei Romane. Cercetari in domeniul chimiei aplicate la agricultura si la produse alimentare; a studiat graul si porumbul romanesc, valoarea nutritiva a fainei de grau si a elaborat metode de cercetare analitica a unor produse alimentare.

*        TUDOR D.IONESCU  -  (n. 1898)

             Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. Cercetari in domeniul schimbatorilor de ioni. A elaborat procedee industriale pentru purificarea apelor reziduale din industria chimica si alimentara; a realizat tipuri noi de floctuanti minerali. Principalele opere:Schimbatori de ioni  (ed. II 1964), Schimbul ionic in chimia si tehnologia alimentara (1966)

*        DIMITRIE ISACESCU  -  (n. 1907)

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. A efectuat lucrari in domeniul chimiei organice si biochimiei. A separat si caracterizat acizii naftenici si derivatii fenolici din fractiunea petrol lampant. A studiat chimia furfurolului si a derivatilor sai, elaborind metode de dozare a acestora si sinteze de noi produsi macromoleculari (rasini furfurol – fenolice); a stsbilit mecanismul reactiei furfurolului cu diferite amine aromatice.

*        CONSTANTIN ISTRATI  -  (1850 – 1918)

              Chimist si medic roman, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. Efectueaza cercetari asupra derivatilor halogenati aromatici, care l-au dus la descoperirea unei clase de coloranti ce nu contin azot in molecula, pe care i-a denumit “franceine”. A cercetat bogatiile naturale ale tarii, in special sarea si titeiul. Opere principale: Curs elementar de chimie pentru elevi ( 1891), traduceri limba franceza si spaniola., Nomenclatura in chimia organica (1913).

*        GHEORGHE G. LONGINESCU  -  (1869 – 1939)

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti. A facut cercetari in domeniul chimiei analitice si al chimiei fizice; a studiat separarea metalelor din grupa hidrogenului sulfurat si a sulfurii de amoniu, separarea halogenurilor  intre ele, indentificarea unor anioni si cationi. A stabilit o relatie matematica simpla intre temperaturile de fierbere ale lichidelor organice, densitatea lor si numarul de atomi din molecula, care permite calculul  gradului de asociere si al masei moleculare a lichidelor pure.

*        CONSTANTIN MACAROVICI  -  (n. 1902) 

             Chimist romin, profesor la Universitatea din Cluj, membru corespondent al Academiei Romane. Lucrari in domeniul chimiei anorganice si analitice; studii asupra unor combinatii complexe de tipul sulfocianaminelor, derivatilor difenilici, piridinici. A elaborat metode analitice, chimice si fizico-chimice (potentiometrice, conductometrice, titanometrice, argentometrice) de dozare a unor elemente chimice. A cercetat valorificarea unor materii  prime naturale si obtinerea unor compusi importanti pentru economia nationala. Principalele  lucrari: Chimie generala (ed. III-a, 1962).



*        EUGEN MACOVSCHI  -  (n. 1906)

             Biochimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Romane. Cercetari in domeniul chimiei organice si al biochimiei. A descoperit o noua transpozitie moleculara la sinteza stilbenilor si a difenil-butadienelor, a precizat mecanismul formarii azoxiderivatilor din nitroderivati, sub actiunea cetolilor  aromatici. A studiat permeabilitatea membranelor vii pentru diferite substante si legatura dintr stereizomeria substantelor oestrogene si activitatea lor fiziologica. A elaborat metode analitice pentru produse biochimice si metode de diagnostic biochimic, prin studiul comparativ al comportarii proteinelor din serul normal si patologic.

*        ALEXE MARIN  -  (1814 -  1895)

             Chimist si fizician roman, profesor la Universitatea din Bucuresti. A tradus in limba romana primele carti de fizica si chimie destinate invatamantului. Contributii importante la dezvoltarea invatamantului superior chimic; membru fondator al Societatii de stiinte fizice.

*        ILIE MATEI  -  (1895 – 1964)

            Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Iasi, membru corespondent al Academiei Romane. A facut cercetari in diferite domenii ale chimiei organice, studiind uleiurile eterice extrase din conifere, transpozitii in clasa nitroderivatilor, sinteze de coloranti, sinteze de elastomeri, etc.

*        STEFAN MICLE  -  (1820 – 1879)

              Chimist si fizician roman, profesor de fizica, chimie, mineralogie si istorie naturala la Liceul statului din Iasi si, apoi, la Universitatea din Iasi. A organizat la Iasi primul laborator universitar de chimie in scopuri didactice.

*        STEFAN MINOVICI  -  (1867 – 1935)

             Chimist roman, profesor la Scoala superioara de farmacie (1899) si apoi la Universitatea Bucuresti (1924). A facut studii de chimie analitica, elaborand metode de identificare si dozare a unor compusi chimici, folositi in special in medicina legala. In chimia organica a facut cercetari fundamentale in domeniul heterociclurilor si al colesterolului. Opere principale: Tratat de chimie analitica (5 vol., 1922).

*        ILIE G. MURGULESCU    (n. 1902)

            Chimist roman, profesor la Institutu Politehnic din Timisoara si apoi la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Romane, si al unor academii si societati stiintifice straine.Lucrari in domeniul chimiei analitice si al chimiei fizice. Astudiat combinatii complexe de tip cupro- si argento-tiosulfatilor de amoniu, potasiu si sodiu; a elaborat metode conductometrice si potentiometrice pentru dozarea wolframatilor, a mercurului, a acizilor liberi din sulfatul de aluminiu. A facut studii asupra folosirii combinatiilor hexaminocobaltice la do-  zarea cianurilor de fier si a acidului orto-clorbenzoic. Studiaza indicatorii de absorbtie in volumetrie si elaboreaza o teorie a peoceselor de oxido-reducere in analiza volumetrica. In domeniul chimiei fizice a cercetat mecanismul si cinetica unor reactii chimice, fizico-chimia sarurilor topite si a  unor lichide ionice, stabilindu-le proprietatile termodinamice, electrice, refractometrice etc. Profesor emerit. Om de stiinta emerit. Premiul de stat. 

*        COSTIN D. NENITESCU  -  (1902 – 1970)

             Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru al Academiei Romane si al unor academii si societati stiintifice straine. A facut cercetari cu privire la actiunea catalitica a clorurii de aluminiu in seria alcanilorsi cicloalcanilor, cu ocazia carora a descoperit o noua sinteza a sasurilor de piriliu, o noua transpozitie a fenilalcanilorsi a elaborat mecanismul reactiei de condensare a oxidului de carbon cu alcani in prezenta clorurii de aluminiu. Cercetarile din seria ciclobutanului l-au condus la sinteza ciclobutadienei, izolata sub forma de complex cu azotatul de argint. A descoperit noi metode de sinteza a carbenelor, triptaminei, serotoninei, heteroauxinei, a unor derivati ai iodului si de polimerizare a etenei. Opere principale: Tratat de chimie organica (2 vol., ed. VI-a 1966), Chimie generala (ed. III-a1972). Profesor emerit. Om de stiinta emerit. Premiul de stat.

*        IOAN V.  NICOLESCU  -  (n. 1911)

           Chimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti. Cercetari in domeniul chimiei hidrocarburilor si al catalizei eterogene. A elaborat  o metoda de obtinere a hidrocarburilor aromatice, prin piroliza termoselectiva a unor fractiuni medii din titei (lampant, motorina). A facut studii sistematice asupra unor catalizatori si procese catalitice si asupra proprietatilor fizico-chimice ale catalizatorilor. A realizat procedee noi de obtinere a catalizatorilor solizi, destinati industriei petrochimice, prin reactii mecanotopochimice. Opere principale: Tehnologie chimica generala (1960).

*        CRISTEA NICULESCU-OTIN  -  (1879 – 1954)

             Chimist roman, profesor la Universitatea si apoi la Institutul Politehnic din Iasi. A facut cercetari asupra comportarii electrochimice a unor metale, asupra petrolului si asfaltului, in domeniul tanatilor si al tabacirii mixte cu saruri de crom si tanin, in domeniul uleiurilor vegetale, etc. 

*        ANASTASIE OBREGIA  -  (1864 – 1937)

             Chimist romin, profesor la Universitatea din Iasi. A facut cercetari in domeniul chimiei organice. A studiat actiunea cianurilor alcaline asupra cetonelor halogenate si actiunea tiocianatului de fenil asupra oximelor. A cercetat petrolul romainesc si a elaborat metode de analiza a benzinelor.  

*        GEOGE OSTROGOVICH  -  (n. 1902)

              Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic Timisoara, membru corespondent al Academiei Romane. Studii in domeniul compusilor heterociclici cu azot, al chimiei biuretului si derivatilor sai si in domeniul catalizei omogene.

*        ADRIAN OSTROGOVICI  -  (1870 – 1953)

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Cluj. A facut cercetari in domeniul chimiei organice; a studiat diferiti derivati heterociclici, gasind numeroase cai de sinteza in aceasta clasa de compusi. A urmarit comportarea unor derivati organo-magnezieni asupra clorurii cianurice, condensarea guanilureii cu aldehide aromatice nesubstituite etc.

*        PETRU PONI  -  (1841 – 1925)

            Chimist si mineralog roman, profesor la Universitatea din Iasi, membru al Academiei Romane. A cercetat apele minerale din tara si a facut primele observatii meteorologice in Moldova. A studiat mineralele si rocile din Carpatii Moldovei, descoperind doua minerale: brostenita (manganit de mangan, fier si calciu) si badenita ( arseno-bismutura de cobalt, nichel si fier). A cercetat zacamintele de sare, lacurile sarate, compozitia petroluli din Romania. Are lucrari cu privire la actiunea acidului azotic de diverse concentratii asupra hidrocarburilor parafinice izolate din petrolul romanesc. Opere principale: Curs de chimie elementara (1869), retiparit sub titlul Curs de chimie elementara fundat pe teoria atomica (1885). 

*        ALEXE POPESCU  -  (1928 – 1974) 

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. Cercetari fundamentale in domeniul catalizei heterogene. A studiat relatiile dintre proprietatile electrice si magnetice ale catalizatorilor solizi si activitatea lor in procesele de oxidare a alcoolilor, de hidrogenare si dehidrogenare a hidrocarburilor. 

*        DAN RADULESCU  -  (1884 – 1968)  

              Chimist roman, profesor la Universitatea din Cluj. Lucrari fundamentale in domeniul combinatiilor spiranice; studiind stereoizomeria acestora a prevzut posibilitatea lor de a prezenta activitate optica fara carbon asimetric . A elaborat o teorie a rezonatorilor electronici de ansamblu si a demonstrat importanta acestora in aparitia culorii.  

*        EMIL RIEGLER  -  (1854 – 1929) 

             Chimist roman, profesor la Facultatea de medicina din Iasi. A efectuat cecetari in legatura cu analiza produselor biologice, elaborand metode de dozare a ureei, acidului uric, etc. A elaborat metode analitice aplicabile vinurilor si bauturilor alcoolice si a studiat diferiti compusi solubili ai iodului, ai acidului iodic, etc. 

*        RALUCA RIPAN  -  (n. 1894) 

              Chimista romana, profesor la Universitatea din Cluj, membra a Academiei Romane. Cercetari in domeniul chimiei analitice; a studiat constitutia combinatiilor complexe si aplicatiile lor in chimia analitica. A elaborat metode macro- si microchimice de dozare a unor cationi (taliu, plumb, telur) si a unor anioni (acid selenic, seleno-cianuri ). Profesor emerit. Opere principale: Chimie analitica calitativa -  Semimicroanaliza ( ed. a IV-a  1963), Chimia metalelor (1969). 

*        VICTOR EMANUEL SAHINI  -  (n. 1927)  

            Chimist roman, proferor la Universitatea din Bcuresti, membru corespondent al Academirei Romane. Cercetari in domeniul chimiei fizice, spectroscopiei moleculare si chimiei cuantice. A studiat probleme privind caracterul partial ionic al legaturii covalente coordonative si a definit un nou criteriu al caracterului aromatic la hidrocarburi. A urmarit structura electronica a unor radicali liberi, a studiat influienta solventului asupra spectrelor electronice, de vibratie si de rezonanta electronica paramagnetica, la diferiti compusi organici si minerale.

*        TEODOR SEIDEL  -  (1874 – 1967) 

            Chimist roman, profesor la Institutul Agronomic Bucuresti. Cercetari de chimie agricola, de pedologie si de chimia solului. A elaborat metode chimice de caracterizare a tipurilor de sol si a gradului de fertilitate si de dozare a fosforului si potasiului accesibili plantelor din sol.   

*        CRISTOFOR SIMIONESCU  -  (n. 1920) 



             Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Iasi, membru al Academiei Romane. Cercetari fundamentale in domeniul chimiei macromoleculelor. Studii in domeniul structurii, proprietatilor si tehnologiei celulozei, al chimiei lemnului. A cercetat unii polimeri naturali si sintetici si copolimeri, elaborand metode originale de grefare a celulozei si a altor produsi macromoleculeri. A adus numeroase imbunatatiri proceselor de fabricare industriala a celulozei, hartiei si fibrelor artificiale. Opere principale: Chimia lemnului in R.P.R.        

(1964) si Chimia stufului (1966), Mecanochimia compusilor macromoleculeri (1967), Fractionarea compusilor macromoleculeri (1969), Tratat de chimia compusilor macromoleculeri (1973). Premiul de stat.    

*        SERBAN SOLACOLU  -  (n. 1905)    

             Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. Studii teoretice in domeniul fizico-chimiei silicatilor cu aplicatii in productia materialelor refractare si a cimenturilor speciale. Opere principale: Chimia fizica a silicatilor ( ed. II, 1968). Premiul de stat in 1963.

*        GHEORGHE SPACU  -  (1883 – 1955) 

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Cluj (1919 – 1940) si apoi la Universitatea din Bucuresti (1940 – 1955), membru al Academiei Romane. Cercetari asupra obtinerii de noi combinatii complexe si asupra stabilirii constitutiei lor. A studiat feraminele, aminele complexe ale magneziului, metalaminele cu benzidina, amoniacatii, complecsii cu pirocatechina, cu orto-oxichinolina, amine ale sulfocianurilor complexe, oxalatii complecsi, cupri- si cobaltosalicilatii metalaminelor, halogen-metalaminele duble, combinatiile cu mercapto-benztiazolul etc. A elaborat numeroase metode analitice pentru identificarea sau dozarea elementelor metalice, a radicalilor acizi, precum si a unor substante  organice. Premiul de stat (1950 si 1954).

*        PETRU SPACU  -  (n. 1906)

             Chimist roman, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti si apoi la Universitatea din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane si al Academiei de stiinte din Gottingen.Cercetari in domeniul chimiei anorganice si analitice. A studiat formarea in solutie a unor amine omogene si eterogene, spectrele Raman ale unor complecsi stereoizomeri ai platinei si cobaltului si ale unor molecule liniare triatomice. A cercetat amoniacatii sarurilor simple si complexe, carbonili metalici si a descoperit o noua clasa de combinatii complexe (di- si tetracloroiodatoaminele). A efectuat cercetari in domeniul chimiei elementelor rare si a elaborat numeroase metode analitice, chimice si fizico-chimice pentru dozarea unor elemente chimice, a compusilor organici si a unor produse farmaceutice. 

*        GHEORGHE V. SUCIU  -  (n. 1905)   

              Chimist roman, profesor la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Romane. Cercetari in domeniul proceselor termice si de transfer de masa cu aplicatii in prelucrarea titeiului. Contributii insemnate la proiectarea rafinariei de la Grupul petrochimic Ploiesti si a instalatiei de reformare a benzinei de la Grupul industrial petrochimic Borzesti. Opere principale: Procese si aparate calorice si mecanice (1962).  

*        ION TANASESCU  -  (1892 – 1959)    

               Chimist roman, profesor la Universitatea din Cluj, membru al Academiei Romane. A facut cercetari in domeniul chimiei spiranilor, al sterolilor, heterociclurilor, acridonelor. A descoperit importante reactii fotochimice insotite de transpozittt moleculare. A studiat bazele Schiff, calconele si unii derivati ai trifenilmetanului etc.

*        NICOLAE TECLU  -  (1839 – 1916)  

             Chimist roman, profesor de chimie generala si analitica al Academiei de Comert din Viena, membru al Academiei Romane. A efectuat cercetari originale legate de combustia gazelor si de studiul flacarii. Este inventatorul becului cu gaz “ Teclu”. A elaborat metode de analiza a unor substante minerale, a hartiei si fibrelor lemnoase, a uleiurilor si a pigmentilor folositi in pictura. A descoperit si realizat diferite aparate si dispozitive experimentale in laborator, destinate fie incercarilor tehnologice, fie scopurilor didactice-stiintifice. A intre-         

prins studii teoretice legate de posibilitatea zborului cu motor, fiind un precursor roman al aeronautici.   

*        HARALAMB VASILIU  -  (1881 – 1954)  

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Iasi. Cercetari in domeniul chimiei agricole. A studiat metabolismul substantelor proteice si valoarea bioenergetica a unor alimente si furaje, structura proteinelor, a polizaharidelor s. a. Opere  principale: Tratat de chimie agricola (2 vol. 1937 – 1939).    

*        RADU VLADESCU  -  (1886 – 1964)   

             Biochimist roman, profesor la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti, membru al Academiei Romane. A facut cercetari asupra fierului in organismul animal, asupra repartizarii  grasimilor in organism si a instituit numeroase metode pentru analiza produselor biologice.  

*        IULIUS VOICU  -  (1886 .- 1964) 

            Biochimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti si la Institutul de Industrii Alimentare din Galati. A studiat biochimia borului, fixarea azotului in sol, biochimia unor enzime, fermentatia alcoolica si lactica cu aplicatii la industria alimentara si in agricultura.  

*        ALEXANDRU ZAHARIA  -  (1866 – 1938)  

             Chimist roman, profesor la Universitatea din Bucuresti. Cercetari in domeniul chimiei agricole; a studiat cerealele si, in special graul romanesc. A elaborat harta agricola a tarii si a perfectionat unele procese tehnologice din industria alimentara.   

*        IOAN ZUGRAVESCU  -  (n. 1910)  

            Chimist roman, profesor de chimie organica la Universitatea din Iasi, membru corespondent al Academiei Romane. Cercetari in domeniul chimiei organice; a studiat derivati ai acidului furilacrilic, unii compusi organo-magnezieni si actiunea lor asupra diferitelor tipuri de substante organice. A descoperit numeroase sinteze in chimia heterociclurilor, obtinand polimeri heterociclici termostabili si ilide derivate de la N-heterocicli. A sintetizat si bnrevetat numerosi produsi cu activitate foziologica. Opere principale: Polimeri heterociclici (1971), Chimia N-ilidelor (1973).  

ATOMUL

          Formatiune complexa alcatuita dintr-un nucleu incarcat pozitiv si din electroni care se deplaseaza in jurul nucleului. Deoarece numarul electronilor este egal cu numarul sarcinilor pozitive, in ansamblu, atomul prezinta un sistem neutru din punct de vedere electric. Pana la sfarsitul  secolului 19 a fost considerat ca cea mai mica parte dintr-un corp simplu ( element ) care mai pastreaza proprietatile acestuia si care nu mai poate fi divizat in parti mai mici. Etapele principale care au contribuit la elucidarea structurii atomului si la precizarea continu- tului actual al notiuni de atom sunt: descoperirea complexitatii atomului, descoperirea naturii discontinue a schimbului de energie cu exteriorul si explicarea acestei comportari prin cuan- tificarea edificiului atomic, recunoasterea naturii duble de particula si de unda a particulelor elementare. Indicatii asupra structurii complexe a atomului au fost obtinute prin: studiul razelor care iau nastere in urma descarcarilor electrice in gaze rarefiate, in special a razelor catodice, descoperirea radioactivitatii, descoperirea razelor Rontgen. Pe baza lucrarilor lui E. Rutherford asupra dispersiei particulelor alfa prin materi, s-a stabilit ca nucleul contine aproape toata masa atomului si toata sarcina pozitiva dintr-un volum foarte mic. Pe baza acestor date s-a dezvoltat teoria structurii atomului si s-au elaborat modele atomice. Dupa modelul atomic planetar emis de Rutherford, in centrul atomului se gaseste nucleul, in jurul caruia se rotesc electronii. Forta centrifuga care ia nastere prin rotirea electronilor in jurul nucleului este echilibrata de atractia lor de catre nucleu, astfel incat electronii raman la anumite distante de nucleu. A doua etapa importanta in precizarea continutului notiunii de atom este aceea care se refera la aplicarea teoriei cuantelor. Necesitatea de a introduce cuantificarea edificiului atomic a fost determinata de descoperirea discontinuitatii schimburilor energetice. Discontinuitatea spectrelor date de atomi impune existenta unor nivele energetice ( discontinuitatea energiei ) in interiorul atomu- lui . Se ajunge astfel la concluzia ca absorbtia si emisia de energie radiata nu sunt fenomene contiue cum se considera inainte, ci se produc in mod discontinuu; atomul nu poate absorbi sau emite decat cuante de energie. Pe baza teoriei cuantelor , N. Bohr a dezvoltat un nou model atomic, cu ajutorul caruia a explicat pentru intaia data, in mod satisfacator, spectrele de lumini ale atomilor. Etapa care completeaza continutul actual al notiunii de atom este aceea care recunoaste dualitatea de comportare a particulelor elementare, de particula si de unda. Natura ondulatorie a electronilor a fost  pusa in evidenta printr-o serie de experiente. Astfel s-a observat ca in anumite conditii electronii pot suferi fenomenul de interferenta sau de difractie, proprietati caracteristice miscarii odulatorii. Aceasta inseamna ca, cel putin in anumite conditii, este posibil de a descrie astfel de particule elementare cu ajutorul unor ecuatii asemanatoare acelora care descriu alte moduri de miscare ondulatorie. Pe baza proprietatilor ondulatorii ale electronilor devine posibila intelegerea naturii interactiilor de tip covalente dintre atomi, interactii total diferite de orice alt tip de forte cunoscute din fizica clasica.

ISTORIA CHIMIEI

          CHIMIA este stiinta care studiaza  compozitia, structura si diferitele transformari ale substantelor. Ea elaboreaza metode de obtinere a diferitelor substante simple sau compuse si cerceteaza proprietatile lor fizice, chimice si fiziologice. 

            Pe plan experimental, chimia foloseste ca metode de lucru analiza si sinteza; pe plan teoretic, bazandu-se pe legi generale ale naturii, chimia  elaboreaza notiuni, categorii, ipoteze, teorii si legi, menite sa explice diversitatea aspectelor legate de fenomenele chimice . Datorita diversitatii formelor concrete de existenta ale materiei si multitudinii legaturilor dintre acestea, chimia isi realizeaza studiul prin intermediul diverselor sale ramuri de baza (chimia anorgani- ca, organica, fizica, analitica, tehnologica), care, la randul lor, au generat o diversitate de ramuri inrudite ( mineralogia, biochimia, electrochimia, chimia coloidala, etc.).  

             Originea cuvantului chimie este neclara: dupa unele pareri, termenul ar proveni de la numele autohton al Egiptului antic, care s-ar fi numit Chemia (Plutarh), dupa alte pareri ar proveni din cuvantul grecesc chyma, care inseamna arta de a turna metale. Sursa care consem- neaza prima data cuvantul chimie o constituie un decret din anul 296 e.n. al imparatului roman Diocletian.



               Ca stiinta, chimia nu s-a format dintr-o data, ci treptat, in etape (vezi tabelul).

               Chimeotica incepe, probabil, odata cu descoperirea focului si a efectelor sale (acum 40 000 – 100 000 de ani). Ea are un pronuntat caracter empiric, ridicand practicile chimice la nivelul unor adevarate arte. Printre cuceririle mai deosebite ale acestei epoci trebuie enumerate: metalurgia (aur, argint, cupru, bronz, fier), ceramica ( olarie, portelanuri, emailuri), prelucrarea sticlei, tesaturi (stofe, panzeturi), extragerea, prelucrarea si aplicarea colorantilor naturali si a unor leacuri din plante, obtinerea sapunurilor, a varului, vinului, otetului, mierei, uleiurilor etc.

   PERIOADA               

       EPOCA

        ETAPA

Durata in timp

     (secolul)    

                  1

             2

           3

           4

  GENEZA CHIMIEI

Chimeotica

Alchimica

Flogistica

 Primitiva

Antica

Alexandrina

Araba

Europeana

  4 i.e.n.

4 i.e.n.-1 e.n.

      1 – 4

      8 – 12

    11 – 15

  CONSTITUIREA CA STIINTA  AUTONOMA

Iatrochimica

        ------

        ------

     16-17

     17-18

  FORMAREA BAZELOR TEORETICE

Atomista

        ------

         19

  DIFERENTIEREA IN RAMURI

Moderna

        ------

         20

          Pe plan teoretic, desi putin fecunda, chimeotica a dat, in a doua etapa a sa, doua conceptii pe care de fapt s-au intemeiat doua din epocile istorice ulterioare ale chimiei: prima este conceptia atomista a lui Leucip, Democrit, Epicur, Caro, pe care se sprijina chimia moderna; cealalta conceptie, atribuita mai tarziu lui Aristotel, se referea la “ nasterea si perfectionarea metalelor in sanul pamantului”  si pe ea se va sprijini alchimia.

            Intinsa pe o perioada de aproape cincisprezece secole, alchimia nu a adaugat decat foarte putin la mostenirea epocii anterioare, arta chimeotica degenerand intr-o cautare sterila si irealizabila. Scopul suprem al activitatii orcarui alchimist era “ Marea sau Mica opera”, adica obtinerea aurului sau a argintului prin “purificarea” metalelor comune sau impure. Marii initiati cautau in plus piatra filozofica si elixirul vietii, alcatuiri foarte imprecise, dar care trebuiau sa confere posesorului lor aur, virtute, fericire, intelepciune, belsug, viata lunga etc. Cu toate acestea, perioada alchimiei este ilustrata si de minti patrunzatoare, care dovedesc zadarnicia unor astfel de cautari si isi indruma discipolii catre un studiu sistematic si experimental al naturii. Nume ca: Geber (Djabir ibn-Hayyan al Sufi, 721 – 776), Rhazes (al Razi, 850 – 923), Avicenna (ibn Sina, 980 – 1037), Albertus Magnus (Albert von Millstadt, 1192 sau 1206 -  1280), Roger Bacon (1214 – 1294) sunt legate de aspiratii stiintifice inalte, care depasesc conditiile epocii lor. Cu tot scopul sau utopic, alchimia a lasat posteritatii o seama de tehnici (distilarea, calcinarea, sublimarea, cristalizarea) si utilaje de laborator (alambicul, retorta, mojarul), care sunt si astazi utilizate curent. S-au descoperit saruri, acizi, diverse extracte naturale, care vor imbogati bagajul experimental al viitoarei stiinte.

           Iatrochimia constituie  prima reforma a alchimiei si reprezinta epoca in care scopul chimiei este acela de a gasi medicamentele utile (grecescul iatros – “medic”). Initiata de Paracelsus (Theophratus Bombastus von Hohenheim), introchimia a dus la imultirea lucrarilor experimentale si la inchegarea unui sistem de cunostinte autonom. Reprezentanti de seama ai acestei epoci sunt:G. Agricola (1494 – 1555), B. Palissy (1499 – 1589), J. B. Von Helmont (1577 – 1644),  R. Glauber (1604 – 1668) si mai ales R. Boyle, a carui lucrare The sceptical Chemist, aparuta la Oxford in 1661, contureaza orizontul viitoarei stiinte, vorbind pentru prima data intr-un limbaj clar despre adevaretul scop al stiintei chimice: cercetarea si explicarea fenomenelor naturii.  

            Flogistica reprezinta a doua reforma a alchimiei, deoarece constituie epoca primelor incercari de elaborare a unei teorii generale.Propunindu-si sa explice fenomenul arderii, G.E. Stahl (1660 – 1734), parintele teoriei flogisticului, ajunge la concluzia ca prin ardere corpuri-              

le ( care ard)  pierd principiul inflamabil, numit flogiston, sub forma unui fluid nedecelabil. Pentru a explica cresterea masei cenusii (corpului deflogisticat) se admite ca flogistonul are masa negativa. Prin tratarea cenusii cu corpuri bogate in flogiston (cum era considerat car-              

bunele) sau cu flogiston pur (cum a fost mai tarziu considerat hidrogenul) se putea reface corpul initial. De fapt teoria explica procesul arderii ( oxidarea si reducerea ) exact invers decat in realitate. Totusi ea a avut meritul de a fi generat un numar foarte mare de experiente si de descoperiri, al caror rezultat a fost insasi eliminarea sa. Perioada este ilustrata de figuri proeminente ca: J. Black (1728 – 1799), H. Cavendish, J. Priestley, C. W. Scheele, care au dat chimiei un solid fond experimental. 

              Generalizand stiintific datele contemporanilor si inaintasilor sai, completandu-le cu descoperiri proprii, A. L. Lavoisier este ultimul precursor si cel dintai savant al chimiei ca stiinta.      

                Epoca atomista debuteaza prin descoperirea legilor generale al chimiei si prin reluarea in forma naturalista a unei conceptii filozofice elaborate cu doua milenii in urma – atomismul – ( J. Dalton). Completat cu conceptia despre molecula (A. Avogadro), atomismul constituie fundamentul teoretic al chimiei moderne. Chimia, in plin avant al dezvoltarii sale, se desavarseste ca stiinta: elaborarea teoriei structurii chimice (A. M. Butlerov), se descopera sinteza organica ( F. Wohler), se descopera majoritatea elementelor care sunt clasificate in sistemul periodic ( D. I. Mendeleev), grupa gazelor rare si redioactivitatea naturala. Se poate vorbi de o veritabila industrie chimica sprijinita pe rigurozitatea cercetarilor stiintifice.

                  Chimia moderna debuteaza cu descoperiri legate de structura atomului, cu realizarea unei game foarte vaste de materiale si continua cu sinteza elementelor transuraniene. Se descopera radioactivitatea artificiala si, prin intermediul izotopilor, transmutatia elemen-                

telor ( fapt care i-a adus epocii denumirea de alchimie moderna).

               In tara noastra indeletniciri de natura chimica dateaza din cele mai vechi timpuri. Sapaturile arheologice au aratat ca vechii daci cunosteau arta prelucrarii metalelor, olaritul si chiar fabricarea sticlei. In sec. 14 – 15 apar unele mestesuguri cu aspect chimic, inchegate in bresle: lumanarari, tabacari, postavari, piuari, boiangii, olari, fierari etc., desfasurandu-si activitatea in boiangerii, postavarii, mori de hartie, glajarii. Primele notiuni de chimie teoretica in tara noastra le datoram lui Dimitrie Cantemir (1673 – 1732) care expune doctrina alchimis    lui olandez Van Helmont in lucrerea Physices universalis doctrina et cristianae. In 1834 ia fiinta la Iasi prima societate stiintifica romana, “ Societatea de medici si naturalisti”, in cadrul careia s-au realizat cele dintai studii legate de bogatiile naturale ale Moldovei. Infiintarea in 1835 a Academiei Mihailene din Iasi, in 1860 a Universitatii  din Iasi si in 1864  a Universitatii din Bucuresti constituie evenimente de mare importanta stiintifica si incheie perioada de pi-                

onierat in chimia romaneasca. In acest timp si-au desfasurat activitatea personalitati ca: Gh. Asachi, V. Varnav, Th. Stamati, C. Davila, T. Mehedinteanu, N. Teclu, L. Edeleanu. In cadrul celor doua universitati romane, din Iasi si din Bucuresti, s-au organizat si dezvoltat primele cercetari stiintifice sistematice in domeniul chimiei. Doua personalitati proeminente in cultura si stiinta romaneasca pun bazele adevaratelor scoli nationale de chimie: P. Poni la Iasi si C. Istrati la Bucuresti. In 1919 ia fiinta la Cluj universitatea romaneasca, unde se creeaza a treia scoala nationala de chimie in frunte cu A. Ostrogivici, G. Spacu si D. Radulescu. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, chimia a fost ilustrata de personalitati ca: P. Bogdan, G.G. Longinescu, N. Costachescu, A. Obregia s.a. In ultimele trei decenii conditiile social-istorice din tara noastra au permis o ampla si multilaterala dezvoltare a cercetarii chimice. Paralel cu dezvoltarea rapida a industriei chimice, cercetarea stiintifica fundamentala si aplicata din chimie s-a extins, aparand necesitatea unor forme organizatorice, care sa mareasca eficienta rezultatelor obtinute in cercetare, a unei legaturi mai stranse intre cercetare si proiectarea tehnologica. Prin activitatea lor, savantii romani E. Angelescu, R. Cernatescu, C.V. Gheorghiu, C.D. Nenitescu, Gh. Spacu, I. Tanasescu, E. Bratu, Ecaterina Cioranescu-Nenitescu, C. Dragulescu, I.G. Murgulescu, Raluca Ripan, Cr. Simionescu etc. au contribuit la rezolvarea unor probleme de mare interes teoretic in chimie, cat si la elaborarea de noi tehnologii menite sa valorifice superior bogatiile naturale ale tarii noastre. Prin realizarile sale teoretice si prectice, chimia moderna constituie un factor de importanta deosebita in dezvoltarea economica a oricarei tari. 








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




PROCESE DE OXIDARE (AFINARE)
CHIMISTI ROMANI
PROPRIETATILE STRATURILOR SUBTIRI DE TiC
ARMA CHIMICA
Influenta mediului asupra pierderii de energie prin ionizare
Trecerea electronilor prin materie
Termodinamica disocierii termice a carbonatilor
Analiza apei minerale naturala necarbogazoasa (plata) DORNA


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu