Conditiile de baza ale deparafinarii cu solventi

Conditiile de baza ale deparafinarii cu solventi

Fata de celelalte produse petroliere, viscozitatea uleiurilor este mare, iar racirea solutiei conduce la cresterea accentuata a acesteia. Pentru a se reduce viscozitatea solutiei se impune folosirea unui solvent de dilutie care este necesar sa aiba viscozitatea cat mai mica. Acesta poate fi un solvent polar (metil-izobutil-cetona), un solvent nepolar (propan) sau, in cele mai multe cazuri, un amestec de solventi.

In prezent, cei mai folositi solventi sunt:

metil-etil-cetona (MEC)+toluen (T);

metil-izobutil-cetona (MiBC);

propilena+acetona (Ac);

dicloretan+clorura de metilen (Di-Me).

Solventul de dilutie, utilizat in scopul reducerii viscozitatii solutiei din care se realizeaza cristalizarea parafinei, nu trebuie sa influenteze calitatea uleiului daparafinat si randamentul acestuia. In consecinta, este necesar ca acesta sa asigure precipitarea parafinei intr-o anumita proportie si sa dizolve in totalitate uleiul deparafinat [2,3].

In timpul racirii se stabileste un echilibru lichid-solid si, in anumite conditii, poate sa apara suplimentar un echilibru lichid-lichid. Rezultatele finale ale deparafinarii cu solventi depind de mentinerea unui anumit echilibru lichid-solid si de evitarea unui echilibru lichid-lichid.

Conditiile de baza ale deparafinarii impun temperatura de deparafinare (t_D) la care se obtine calitatea uleiului deparafinat si un randament maxim de produs.

Se considera ca prin deparafinarea unei materii prime (F) cu un solvent (S) se urmareste sa se obtina un ulei deparafinat (UD) cu o temperatura de curgere (t_CUD) impusa.

Filtratul, care contine uleiul deparafinat si majoritatea solventului, are o anumita temperatura de tulburare [t_t(UD+S)S/F].

Pentru mentinerea echilibrului lichid-solid necesar si, deci a calitatii uleiului deparafinat, trebuie sa fie respectata urmatoarea conditie, numita conditia calitatii uleiului deparafinat:

t_D=t_t(UD+S)S/F 

daca t_D>t_t(UD+S)S/F, solventul dizolva mai multa parafina si temperatura de curgere a uleiului deparafinat este necorespunzatoare;

daca t_D<t_t(UD+S)S/F, din uleiul deparafinat cristalizeaza suplimentar parafina, calitatea uleiului este asigurata, dar in conditii neeconomice.

In cazul in care amestecul de solventi contine si un solvent polar, este posibil ca solventii sa nu dizolve in totalitate uleiul deparafinat si sa apara doua faze lichide.

Faza bogata in solvent are viscozitatea redusa si trece cu viteza mare prin mediul de filtrare, in timp ce faza bogata in ulei are viscozitatea mult mai mare si ramane in turta de parafina, randamentul de ulei deparafinat micsorandu-se.

Rezultatele obtinute la deparafinarea unui ulei parafinos cu un amestec de solventi sunt prezentate in tabelul 1.2.

Prin urmare, randamentul maxim de ulei deparafinat se obtine daca este respectata urmatoarea conditie, numita conditia randamentului de ulei deparafinat:

t_D ≥ (TS)_S/F , unde: (1.3.)

TS)_S/F este temperatura de solubilitate pentru amestecul ulei-solvent, la ratia de solvent data.

Conditiile de baza ale deparafinarii, date de relatiile (1.2.) si (1.3.), trebuie indeplinite simultan.

Tabelul 1.2 Rezultatele obtinute la deparafinarea unui ulei parafinos cu solventi,

t_D=-12˚C, S/F=3/1 [2]