Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » referate » geografie
Carpatii Meridionali - grupa Bucegi

Carpatii Meridionali - grupa Bucegi



UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE – GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA – TURISMULUI

 

CARPATII MERIDIONALI – GRUPA BUCEGI

CARPATII MERIDIONALI - aceasta regiune turistica este reprezentata de sectorul Carpatic cu cele mai mari altitudini din Carpatii Romanesti, ceea ce si explica prezenta exclusiva a unor varfuri de peste 2500 m (Moldoveanu, Negoiu, Parangul Mare, Peleaga, Omul). Predominanta sisturilor cristaline este un argument pentru altitudinile de exceptie si pentru masivitatea acestor munti, iar calcarele si conglomeratele, majoritare in Bucegi, Piatra Craiului, Mehedinti si Cernei sporesc pitorescul regiunii prin favorizarea fenomenelor carstice.


Caracteristicile geografico-fizice si geografico-umane, in cadrul acestora evidentiindu-se, in primul rand, prezenta marilor defilee si culoare, dau posibilitatea separarii, in Carpatii Meridionali, a patru unitati montane majore: Bucegi, Fagaras, Parang si Retezat-Godeanu, la care se alatura depresiunile si culoarele corespunzatoare: Valea Prahovei, Culoarul-Bran-Rucar, Tara Lovistei si Defileul Oltului, Depresiunea Petrosani si Defileul Jiului, Depresiunea Hateg si Culoarul Orastiei, Culoarul Timis-Cerna si Culoarul Bistra-Strei, ultimile doua separand Carpatii Meridionali de Carpatii Occidentali, ele apartinand ambelor unitati, situatie valabila si pentru Valea Prahovei.

GRUPA BUCEGILOR cuprinde masivele montane: Bucegi, Piatra Craiului, Leaota si culoarele depresionare Bran-Rucar si Prahova, reprezentand o unitate geografica clar definita in capatul estic al Carpatilor Meridionali, in nord evidentiindu-se denivelari de cca 1000 m intre Piatra Craiului si depresiunea Barsei si intre Bucegi si Muntii Clabucetelor, iar in est intre Bucegi si Muntii Garbovei, in sud limita se realizeaza, in cea mai mare parte, cu Subcarpatii Getici.

In Culoarul Bran-Rucar sunt foarte bine conservate structurile gospodariilor, portul popular si arhitectura specifica locurilor, in prezent cu un turism rural destul de intens.

Activitatea turistica s-a dezvoltat datorita potentialului ridicat oferit de Valea Prahovei, abruptul Bucegilor si stancile “Babele” si “Sfinxul”, carstul de pe Valea Ialomitei, Culoarul Rucar-Bran, masivul Piatra Craiului cu pestera si cheile Dambovicioarei si statiunile climaterice: Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Predeal.

1. Muntii Bucegi, cu o suprafata de cca 300 kmp, se afla la extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, desfasurandu-se intre Valea Prahovei la est si Culoarul Branului la vest.

Unitatea se caracterizeaza prin existenta unui nod orohidrografic in jurul Vf. Omu (2500 m), cu creste clare spre nord ce dau un abrupt de 1200-1400 m (frragmentat de vai galciare) spre Culoarul Rasnoavele, situat la aproximativ 1000 m altitudine si drenat de cele doua Rasnoave (de Barsa si de Prahova), apoi cu denivelari de aceeasi dimensiune spre Valea Prahovei si mult mai reduse in sud (in jur de 200-400 m), iar in vest Bucegii sunt separati de Leaota prin Valea Brateiului.

Aspectul general al Muntilor Bucegi este foarte bine pus in evidenta de structura si litologie, din nodul orografic amintit – format din conglomerate ce au in masa lor blocuri de roci cristaline si calcare – desfasurandu-se doua culmi intre care patrunde adanc Valea Ialomitei. Aliniamentul estic prezinta altitudinile cele mai ridicate: Costila – 2498 m, Caraiman – 2284 m, Jepii Mici si Jepii Mari – 2143 m si 2072 m, Piatra Arsa – 2001 m, Furnica – 2103 m si Vanturis – 1943 m, toate aceste varfuri dominand semet Culoarul Prahovei. La vest de Ialomita este prezent aliniamentul branean, cu varfuri ce coboara repede sub 2000 m (Doamnele, Batrana, Tataru, Deleanu etc.).

Formatiunile calcaroase, pe care este axata Valea Ialomitei, au permis dezvoltatrea unui interesant relief carstic, in cadrul acestuia evidentiindu-se cheile: Ursilor, Tatarul Mic, Tatarul Mare, Zanoaga Mica, Zanoaga Mare si Orzei, intre acestea, in formatiuni marnoase si argiloase, sculptandu-se mici bazinete depresionare si pesteri, mai semnificativa fiind cea a Ialomitei, situata pe dreapta Vaii Ialomitei, la 1600 m altitudine.

Sub actiunea factorilor climatici si ai diferentierilor in structura geologica, pe Platoul Bucegilor s-au format “Babele”, “Sfinxul”, “Ciupercile” etc., in conglomerate si gresii, mai intai prin aparitia unor mici santuri in perioadele cu ploi bogate, apoi prin inghet-dezghet repetat si prin actiunea vantului. Reliful glaciar se pastreaza numai local si in special pe fata nordica, respectiv pe vaile Tiganesti si Malaiesti.

Altitudinea si pozitia geografica a Muntilor Bucegi impune anumite particularitati climatice, media anuala fiind de -2,4°C la Omu, 3,7°C la cota 1500 (Sinai) si 4,9°C la Predeal (1093 m), in aceste conditii de temperatura inghetul si dezghetul inregistrand perioade egale la altitudini de peste 1800 m, cu consecintele corespunzatoare in actiunea de dezagregare. La Vf. Omu in cursul unui an, 220 zile au temperaturi sub 0°C, iar inghetul este posibil tot timpul anului. In Valea Prahovei, la altitudini mai coborate (1000-750 m) inghetul este posibil 95 zile/an. La Vf. Omu au fost inregistrate in medie 200 zile/an zapada, iar grosimea ei pe vaile sau pe pantele adapostite depaseste 3 m. Durata invelisului de zapada in Bucegi este foarte inegala.

Reteaua hidrografica este formata din Ialomita si afluentul sau Bratei iar Prahova culege apele (scurte) de pe versantul estic, in timp ce in nord sunt cele doua Rasnoave, acestea primind cantitati destul de importante de apa din precipitatiile ce sunt in jur de 900 mm spre periferie si 1100 mm in partea inalta.

In concordanta cu orografia si clima se inregistreaza o etajare corespunzatoare a vegetatiei: alpina si subalpina, la altitudini diferite in raport de expozitie, constituita din ochiul gainii (Primula minima), clopotei alpini (Campanula lapina), salcii pitice (Salix reticulata), argintica (Dryasoctopetala), asociatii de coarna (Carex curvula). Pe Platforma Bucegilor apar, in primul rand, pajistile de teposica (Nardus stricta) si parusca (Festuca ovina). Mai jos se dezvolta tufarisurile de smirdar (Rhododendron kotschyi), merisor (Vitis vitis idaea), afin (Vaccinium myrtillus), ienupar si jneapan (Pinus montana). In raport cu expozitia, etajul forestier este mai coborat pe versantele nordice si la altitudini mai ridicate pe cele sudice, pe partea superioara fiind format din: molid (Picea abies), in unele locuri chiar cu exemplare de zada (Larix decidua) si tisa (Taxus baccata), brad (Abies alba), dupa care urmeaza padurile de fag (Fagus silvatica).

Grohotisurile mobile au o flora variata in functie de dimensiunile materialelor constituante, de expozitie, de altitudine si de grad de stabilitate (clopotelul de stanca, ferigi, specii de muschi, pelinul de stanca, galbinele de munte etc.)

In Bucegi se intalneste o fauna bogata reprezentata prin: lup (Canis lupus), urs (Ursus arctos), ras (Felix lynx), veverita (Scirius vulgaris), mistret (Sus scrofa), cerb (Cervus elaphus), caprioara, vulpe, capra neagra (Rupicapra rupicapra).  

Pasarile sunt reprezentate prin: cocosul de munte (Tetrao urogallus) aproximativ 200 exemplare, vulturul plesuv sur (Gyps fulvus fulvus), vulturul plesuv brun (Aegypius monachus), acvila incaltata (Aquila heliaca heliaca), sorecar comun (Buteo buteo), fluterele de piatra (Trichodroma muraria), mierla gulerata alpina (Turdus torquatus alpestris), corbul (Corvus corax) etc.

Ihtiofauna este reprezentata de pastrav (Salmo trutta fario) si alte specii de munte. Din cele opt specii de amfibieni, semnalate in Bucegi si reprezentative pentru intreg lantul carpatic, se intalnesc: salamandra (Salamandra salamandra), tritonul cu creasta (Triturus cristatus), tritonul carpatic (Triturus montandoni). Reptilele sunt reprezentate de soparle, dar si de specii, precum: sarpele de alun (Coronella austriaca) si vipera comuna (Vipera berus).

Varietatea potentialului turistic natural, la care s-a adaugat cel antropic, aseaza Muntii Bucegi intre zonele turistice de prima marime ale Romaniei, in acest spatiu montan fiind prezenta una dintre cele mai vechi cabane din Carpati, apoi cabana situata la cea mai mare altitudine (Omu, 2504 m), cele mai numeroase cabane (20), un complex de antrenament pentru diferite discipline sportive (Piatra Arsa), dotatrea cea mai buna in privinta transportului pe cablu, soseaua alpina ce urca pana pe Platoul Bucegilor, numeroase poteci marcate etc.                        

Platoul Bucegilor  reprezinta, din punct de vedere al tratamentului si odihnei, un imens teritoriu de locuri climaterice (in acest masiv s-au construit cele mai multe cabane raportate la suprafata de teritoriu turistic) situate in climatul alpin de mare inaltime. Caracteristice acestui climat ii sunt: presiunea atmosferica scazuta, temperatura scazuta vara si foarte scazuta iarna, umiditatea redusa, radiatia solara (in special ultravioleta) foarte intensa, aerul ozonat si de o mare puritate, lipsit de microbi si factori alergeni.

PESTERI DIN MUNTII BUCEGI

(1) Pestera Ratei este reprezentanta endocarstului din Muntii Bucegi, unul dintre masivele cunoscute prin intensitatea activitatilor de tip turistic la nivel national. Ea este amplasata in versantul stang al paraului cu acelasi nume ce se uneste cu Ialomita amonte de localitatea Dobresti.

Spre deosebire de alte cavitati de mari dimensiuni, Pestera Ratei (7 km lungime) are un cavernament relativ modest. Doar Sala Mare ajunge la 30 m lungime si 10 m inaltime, iar majoritatea culoarelor, cu latimi de 2-5 m, sunt orientate pe falii si diaclaze. Frecventa sectiunilor inguste sau cu tavanul extrem de coborat este mare.

O atractivitate deosebita  caracterizeaza Culoarul Meandrelor, unde adancirea pe verticala a raului a dat nastere la o succesiune geometrica de polite si niveluri de eroziune, remarcabila prin regularitatea ei. Un peisaj asemanator, desfasurat insa la o alta scara, se intalneste doar in cea mai lunga pestera a tarii. Daca in Pestera Vantului fenomenul meandrarii atinge cotele cele mai inalte, in Pestera Ratei dimensiunile complexului meandrat, par mai accesibile, mai usor de cucerit. O dovedeste si continuitatea sa la nivel superior, unde Galeria Marianei este frumos impodobita cu stalactite si stalagmite policrome.

Galeria cu Gururi are o multime de “baraje”, serpuind intre un perete si altul, unind proeminentele planseului sau formatiunile calcitice apropiate. Apa de picurare si prelingere le umple adesea realizand imaginea unor fantani etajate, tacute si pline de nemiscatoare unde cristaline. Raportate la desfasurarea golului subteran, speleotemele sunt putin. Peisajul este dominat de elementele morfologiei corozivo-erozive si tectono-gravitationale ce dau, impreuna, acea nota de salbaticie proprie pesterilor.

(2) Pestera Ialomitei s-a format prin subteranizarea apelor Horoabei, afluent al Ialomitei, care a patruns in interiorul calacrelor ce alcatuiesc versantul SE al Muntelui Batrana. Lungimea cavitatii (1128 m) o include  intre pesterile mari ale tarii noastre.

Fara a se remarca printr-un anumit gen de atractii turistice, Pestera Ialomitei are cateceva din toate: sali gigantice (Sala Mare, de 75 m lungime, 40 m latime), concretiuni (in sectorul terminal numit sugestiv La Altar), vestigii paleontologice (numeroase schelete de Ursus Spaeleus) si peisajul haotic al zonelor de prabusire. Pacat ca, intr-un incendiu din anul 1962, a cazut prada focului schitul ridicat sub bolta imensa a intrarii in sec. al XVIII-lea de calugarii manastirii Sinaia, fiind cel de-al doilea edificiu de acest gen, alaturi de schitul din Cheile Bistritei.

Pentru facilitarea vizitarii s-a amenajat o poteca prevazuta cu trotuare, scari, podete si s-a electrificat o parte a traseului, pestera functionand ca obiectiv speoturistic integrat valorificarii.

REZERVATII NATURALE DIN MUNTII BUCEGI

a) Rezervatia Bucegi

Din suprafata totala de mai bine de 300 ha cat ocupa, acest masiv montan, 4400 ha reprezinta suprafata rezervatiei propriu-zisa, din care cca 200 ha revine rezervatiei stiintifice, perimetru unde pasunatul este interzis.

Rezervatia principala a Muntilor Bucegi se intinde in partea exterioara a versantilor, pe o fasie cuprinsa intre Sinaia si Saua Strungii, impreuna cu pasurile situate la poalele acestor munti si crestele nordice ale acestui masiv. Sunt incluse si jnepenisurile situate pe inaltul platou al Masivului Piatra Arsa si pe vaile Jepii Mari si Jepii Mici. Limita inferioara a Rezervatiei (pe versantul Prahovean al Bucegilor) se situeaza la 1000-1100 m altitudine, iar cea superioara la 2505 m in Vf. Omu.

Rezervatia stiintifica cuprinde; abruptul sudic al Muntelui Caraiman si Valea Jepilor. In muntii Cocora si Batrana sunt situate rezervatiile: Pestera Ialomicioara, Cheile Ursilor, a Pesterii din Valea Horoabei s.a.

Peisajul ei morfologic cuprinde: abrupturi spectaculoase, poduri interfluviale vaste, custuri, circuri si vai glaciare, chei etc. si numeroase forme de relief fluviatile (rezultate din actiunea apelor curgatoare). Din punct de vedere al vegetatiei, Rezervatia Bucegi cuprinde speci remarcabile. Important este arboretul secular de brad de la Sinaia (zona Peles), unde exista arbori monumentali cu inaltimei pana la 50 m si cu diametre considerabile. Tot aici se remarca prezenta unei specii cu o raspandire sporadica in Carpati, si anume Tisa (Taxus boccata), prezenta pe stancile de la Sfanta Ana, pe Valea Pelesului, pe stancile de sub Poiana Stanii. Pozitia adapostita si prezenta calcarelor au favorizat, in zona stancilor Sfanta Ana, mentinerea unor elemente termofile mai rare: liliacul, iedera alba etc.Tot sub ocrotire este pus si cel mai important reprezentant al florei lemnoase din acest etaj: zambrul (Pinus cembra), relict glaciar, prezent sub Brana Mare a Jepilor sau in Valea Gaura si pe Muntele Gutanu.



b) Rezervatia Pestera Ialomitei are o suprafata de 225 ha si ocupa zona forestiera de pe muntii Cocora si Batrana si include padurea Cocora, Pestera Ialomitei cu imprejurimile, Cheile Pesterii si Ursilor, Valea Horoabei si zona subalpina a muntelui Batrana. Aici sunt ocrotite atat formele carstice, specifice acestei parti a Bucegilor, cat si molidisuri tufarisuri de jneapan, palcuri de larice (Larix decidua) si zambru (Pinus cembra). Pe stancile de pe calcarele inierbate apare, sporadic, secara de munte (Secala montanum), element mediteraneean – balcanic, alaturi de stanjenelul dacic. Langa cabana Pestera, la 1590 m altitudine, se afla faneata alpina Poiana Crucii, unde se intalnesc specii ca paiusul (Festuca rubra) si ghintura galbena (Gentiana lutea).

c) Rezervatia Zanoaga

Rezervatia floristica cu o suprafata de 983,30 ha cuprinde versantul sudic si estic ai muntelui Zanoaga si versantul drept al Cheilor Zanoaga Mare, conserva unele specii termofile submediteraneene sau balcanice extrem de rare in tara noastra, dezvoltate pe branele si grohotisurile puternic insorite: stanjenelul endemic (Iris dacica), secara de munte (Secale montanum), scorusul (Sorbus cretica), element sud european spoaradic in Carpatii Meridionali si Occidentali, aflat in singura staitune din Bucegi, etc. Mai sunt ocrotite: arboretul de molid (Picea abies) din muntele Zanoaga, exemplarele din Pinus cembra si buruienisurile din Cheile Zanoagei, unde se intalnesc specii rare.

d) Rezevatia Babele include pe langa formele de relief interesante (Babele, Sfinxul, Ciupercile etc.) si asociatii vegetale alpine cum sunt: argintica (Dryasdrias octopetala), iarba rosie, micsunea de munte etc. 

            “Sfinxul” si “Babele”, considerate cele mai spectaculoase forme de eroziuni sunt rezultatul actiunii ploilor, a vantului si a multor alte fenomene ale naturii, care de-a lungul timpului au modelat forme incredibile. Privindu-le, Babele iti creaza impresia, ca sunt ciuperci pietrificate. Sfinxul, cel mai cunoscut monument de piatra din Carpatii Romanesti, este comparat cu Zamolxis, marele zeu al poporului dac.

            Spectaculoasele stanci ale Sfinxului si Babelor din Bucegi, sunt obiectivele principale, poate cele mai frecvent vizitate din intregul lant al Muntilor Carpati. In toate anotimpurile anului, Bucegii atrag un numar tot mai mare de turisti, schiori si alpinisti.    

e) Rezervatia Turbaria se afla la poalele muntilor Laptici.Aici se intalnesc specii de plante lemnoase ca: molidul (Picea abies), mesteacanul (Betula pubescens, Betula pendula), pinul (Pinus montana), ienuparul pitic (Juniperus siberica). Aceasta mlastina adaposteste relictul glaciar Salix myrtilloides, care numai in Coreea si Manciuria se gaseste in statiuni mai sudice decat aici; specii de muschi caprofili: Tayloria tenuis si T. acuminata.   

            f) Rezervatia Botanica Varful Omu, situata la 2500 m altitudine, cuprinde o serie de asociatii de tundra alpina cu o specie endemica pentru Carpatii Meridionali – Poa contracta si specii de paius de munte; mai sunt ocrotite de lege si alte plante: tisa (Taxus boccata), papucul doameni, iedera alba, firuta (Argostis tenuis), sangele voinicului (Nigritella nigra si Nigritella rubra) de pe pantele muntilor Blana si Laptici, ghintura galbena (Gentiana lutea) de pe Valea Hodoroabei, floarea de colt (Leontopodium alpinum), specii de clopotei si garofite rosii si pitice etc. Dintre animale sunt ocrotite: capra neagra ( Rupicapra rupicapra), rasul (Lynx lynx), vulturul plesuv sur (Gyps fulvus fulvus) , cocosul de munte (Tetrao urogallus).    

2. Muntii Piatra Craiului se caracterizeaza printr-o infatisare cu totul particulara, cu elemente pe alocuri unice in geografia Carpatilor nostri. Este aproape in intregime un masiv calcaros, alcatuit dintr-o masa de calcare recifale de varsta jurasica. Conglomeratele calcaroase, de varsta cretacica intra doar partial in alcatuirea geologica a Pietrei Craiului si anume in zona munceilor sau galmelor de pe latura estica a masivului, la contactul cu culoarul depresionar Bran-Rucar.

Clima

Pozitia geografica, orientarea generala a masivului, configuratia reliefului s-au axat pe o creasta inalta si izolata, imprima topo-climatului Pietrei Craiului anumite particularitati, desi in general datele climatice se inscriu in limitele admise pentru toate celelalte zone de altitudine invecinate, din Carpatii Meridionali (Bucegi, Iezer, Fagaras).

Temperatura anuala se metine in jur de 0°C, in timp ce, in zonele inalte ea coboara pana la -2°C. Precipitatiile sunt deosebit de abundente in Piatra Craiului, media anuala a acestora inscriindu-se intre limitele 1000-1200 mm; precipitatiile sub forma de lapovita si ninsoare ajung la pana la 50% din totalul precipitatiilor anuale. Ploile cele mai abundente se inregistreaza in lunile mai si iunie, iar cele mai reduse in lunile de toamna sau in februarie-martie (in ceea ce priveste precipitatiile sub forma de zapada).

Reteaua Hidrografica                             

Foarte putine vai cu apa strabat teritoriul Pietrei Craiului; vaile acestuia au, printre alte caracteristici, si pe aceea de a nu putea retine apele pe cursul lor, ele fiiind in mare majoritate vai de abupt, lipsite in apa dar bogate in grohotis.

Putinele vai cu apa se gasesc numai la periferia masivului si a zonei de calcare, reprezentand in parte chiar limitele acestora, atat la extremitatea nordica a crestei, prin cele doua fire de vale: Barsa Mare si Raul Mare al Zarnestilor (Prapastii), cat si la extremitatea sudica, prin vaile Dambovitei si Dambovicioarei.

Vegetatia

Piatra Craiului adaposteste o flora mai putin bogata in specii, dar bogata in exemplare din aceeasi specie si mai ales in elemente specifice (endemisme), cele mai multe dintre ele prezentand o importanta naturalistica atat de mare incat au fost declarate monumente ale naturii de multa vreme si puse sub ocrotire potrivit legii, in cuprinsul unei vaste rezervatii naturale.

In zona alpina a vegetatiei, la altitudini de peste 1900 m se intalneste o flora calcicola in alcatuirea careia se identifica, mai ales in cuprinsul abruptului NV, ca si pe creasta, florile albe ale arbustului pitic, ramas aici din perioada glaciara: argintica (Dryasdrias octopetala), muscata de munte, denumita si “priboi” sau “ciocul berzei” (Geranium coerulatum), iarba osului (Helianthemum alpestre), garofita de munte (Dianthus spiculifolius), merisorul (Vaccinium vitis-idaea), smirdarul sau bujorul de munte (Rhododendron  kotschyi), afinul (Vaccinium myrtillus) si multe altele.

In zonele mai coborate si mai umede, se intalnesc nenumarate exemplare de soparlite (Parnassia palustris), clopotei (Campanula abietina), nu-ma-uita (Myosotis alpestris), ciubotica cucului (Prmula longiflora), martisor (Geum montanum), viorele (Viola biflora) si multe altele.                                                                          

Grohotisurile, care ocupa spatii considerabile la picioarele abruptului (in special cel apusean), dar a caror altitudine nu depaseste 1600-1700 m, adapostesc o flora deosebita, in cadrul careia se intalnesc numeroase exemplare de: linarite (Linaria alpina), macris (Rumex scutatus), firute (Poa nemoralis), maci galbeni (Papaver pyrenaicum), muscate zise si “napraznic” (Geranium robertianum), numeroase soiuri de saxifrage sau ochii soricelului, ferigi (Dryopteris robertiana), garofite albe (Dianthus spiculifolius).

Padurile ocupa poalele ambilor versanti ai crestei Pietrei Craiului pana la 1600-1700 m altitudine, dar predominant in jurul limitei superioare de 1500 m, fiind alcatuite din molidisuri compacte (Picea excelsa: molidul), si din pinete sau jnepenisuri (Pinus montana: jneapanul) care, in zona imediat inferioara (1200-1400 m altitudine), fac loc bradului alb (Abies alba) si unor palcuri izolate de tisa (Taxus baccata).

Fauna

In etajul alpin al Pietrei Craiului sunt numeroase exemplare de capre negre (Rupicapra rupicapra), element faunistic de prim ordin, declarat monument al naturii si ocrotit prin masuri aplicate cu o deosebita strictete, ceea ce a facut ca in ultimele decenii, efectivul acestora sa sporeasca. Capra rosie sau capriorul, mistretul (Sus scrofa), ursul ( Ursus arctos), rasul (Felix lynx), vulpea, lupul (Canis lupus), veveritele (Scirius vulgaris) populeaza bungetele de padure, mai ales la poalele abruptului apusean, iar pastravii (Salmo trutta fario), apele repezi de la periferia masivului. Dintre zburatoare se intalnesc: cocosul de munte ( Tetrao urogallus) in aceleasi bungete de padure, mierla de stanca (Monticola saxatillis) in zona de abrupt, putine exemplare de acvile, in peretii mai izolati.

Rezervatia Naturala Piatra Craiului cuprinde intreg versantul de rasarit al masivului, incepand de la Coltii Gainii pana in dreptul Curmaturii, apoi Valea Crapaturii si Turnu, si intreg abruptul NV (creasta nordica) de la Valea Crapaturii pana la Zaplaz si Lanturi, ocupand cca 1400 ha. Prioritate in lista  plantelor ocrotite din Piatra Craiului o are  specia rara de garofita de munte, denumita “Grofita Pitrei Craiului”(Dianthus callizonus), care nu se mai gaseste in nici o alta parte a lumii, in afara spatiului pe care il ocupa intr-o anumita zona a abruptului NV; din categoria monumentelor naturii, mai fac parte: floarea de colt (Leontopodium alpinum), ghintura galbena (Gentiana lutea), sangele voinicului (Nigritella nigra), arborele de tisa (Taxus baccata), smirdarul (Rhododendron kotschyi), drobusorul (Isatis transsilvanica) si bulbucii (Trollius europaeus). Au fost declarate “monumente ale naturii” alaturi de caprele negre si: rasul (Lynx lynx), cocosul de munte (Tetrao urogallus) si putine exemplare de acvile.

Varietatea potentialului natural, drumurile modernizate de la periferie si inzestrarile cu cabane, fac din Muntii Piatra Craiului un important spatiu de atractie turistica sub toate aspectele: drumetii de vara, alpinism, sporturi de iarna (in partea inferioara) etc.

CARSTUL PIETREI CRAIULUI. PESTERI, CHEI, DEFILEE

Elementele geologice iesite din comun au facut din peisajul Pietrei Craiului una din zonele cele mai tipice din tara noastra, datorita preponderentei rocilor calcaroase care au favorizat aparitia celor mai diferite fenomene din lumea de basm a carstului romanesc: pesteri, izbucuri, chei si defileuri, avene, grohotisuri, arcade, pereti, etc.

Cheile Dambovicioarei si Pestera Dambovicioara sunt cele mai cunoscute si mai intens vizitate dintre elementele de peisaj. Intinse pe cca 5 km si strabatute de o sosea, Cheile Dambovicioarei, prelungite cu Cheile Brusturetului (3 km lungime) sunt un veritabil defileu, unul din cele mai impresionante din tara noastra prin lungimea sa apreciabila si prin inaltimea si salbaticia peretilor (200-300 m). Aproape de mijlocul acestor chei, pe peretele dinspre est, se afla Pestera Dambovicioara (870 m altitudine), cu galerii in lungime de cca 300 m, cateva sali despartite prin culoare inguste si putine concretiuni care apar sub forma scurgerilor de montmilch sau a interesantelor piei de leopard din sectorul median. Pestera este situata la mica distanta (cca 1 km) de satul cu acelasi nume. Lipsa obstacolelor morfologice si electrificarea galeriei permit vizitarea in conditii optime a pesterii.   

La capatul sudic al Masivului Piatra Craiului se afla Cheile Dambovitei de la Plaiul Mare, sapate in calcare titonice si jurasice, astazi usor de strabatut datorita soselei forestiere care insoteste cursul Dambovitei pana la izvoare.

In peretele de pe dreapta Dambovitei al Cheilor de la Plaiul Mare se afla un alt important element de origine carstica: Pestera Ursilor de la Coltul Surpat (rezervatie stiintifica), in galeriile careia au fost descoperite schelete de urs de caverna (Ursus spelaeus), foarte bine conservate; pestera se afla la 850 m altitudine. Aceasta cavitate se desfasoara pe 370 m lungime, fiind descoperita in 1951, de catre un taietor de lemne, al carui nume s-a pierdut undeva in negura timpului. Peretii si tavanul conserva speleoteme masive si scurgeri parietale, iar Galeria Larga impresioneaza prin amploarea spatiului sau. 

La capatul dinspre NE al Pietrei Craiului se gasesc: Prapastiile Zarnestilor, un defileu lung de 3-4 km, cu pereti inalti de 100-200 m, deosebit de salbatic si un grup de izvoare vaucluziene (izbucuri) numite Fantanile Domnilor.



Principala atractie a abruptului apusean al Pietrei Craiului o reprezinta Marele Grohotis, o panza de bolovanisuri instabile, lata de cca 4 km si alcatuita dintr-o succesiune de 7-8 limbi de grohotisuri aliniate la picioarele abruptului, la altitudinea medie de 1600 m apoi Zaplazul, o suita de arcade suprapuse pe cca 20 m inaltime, sapate in peretele de la Lanturi si Ceardacul                                                            Stanciului, o alta arcada de proportii mult mai mari, ramasa in urma prabusirii unui aven aflat in imediata vecinatate a altui fenomen carstic, Pestera Stanciului, o grota de dimensiuni reduse, legata de fostul aven printr-un horn vertical. Alte elemente sunt Moara Dracului, o grota suspendata la capatul unui fir de vale seaca, tot din abruptul apusean, din interiorul careia se scurge in permanenta un macinis calcaros foarte fin si Peretii Marelui Grohotis. Cateva doline si avene in zona Vladusca de pe versantul de rasarit, Pestera Liliecilor, din mijlocul satului Pestera, grota numita Gaura Sbarcioarei, de la poalele munceilor din apropierea aceluiasi sat, pe Valea Sbarcioarei, completeaza bogatul tezaur de elemente de origine carstica din perimetrul Pietrei Craiului sau din imediata sa invecinatate.

3. Muntii Leaota pot fi definiti ca un nucleu de formatiuni cristaline in masa rocilor sedimentare din Grupa Bucegi.

Se caracterizeaza printr-o masivitate accentuata, urmare a sisturilor cristaline dure, cea mai mare parte a masivului avand altitudini de peste 1500 m, in Vf. Leaota ajungand la 2133 m. Raurile au patruns in spatiul montan din toate directiile, cele de pe versantul vestic Cheia, Ghimbav, Badeni), fiind afluenti de stanga ai Dambovitei, cele din est ajung in Ialomita (Bratei, Ratei, Ialomicioara – o alta Ialomicioara, care se varsa in Ialomita, pe dreapata, la Fieni, in timp ce cealalta ajunge in Ialomita, pe stanga, in amonte de Moroeni), iar in nord sunt colectate de Valea Turcu (Depresiunea Barsei).

Vestul Leotei corespunde cu prezenta unor calcare sub forma martorilor de eroziune, cu altitudine de 1200-1400 m, acest areal inscriindu-se in general in nivelul Bran.

Spatiul montan este bine impadurit, pasunile fiind mai extinse numai pe fetele sudice sau spre Valea Turcului, unde trecerea este mai domoala.

4. Culoarul Rucar-Bran este situat la o altitudine cu valori cuprinse intre 50-1500 m, strajuit de muntii Leaota si Bucegi, in est, Iezer-Papusa si Piatra Craiului, in vest, si se desfasoara pe directia principala NE-SV.

Acest spatiu carpatic are o suprafata de cca 775 kmp. Se desfasoara pe o lungime de 45 km intre localitatile Stoenesti si Sohodol, avand latimea maxima de 14 km in dreptul comunei Moeciu. El pare “suspendat” fata de Depresiunea Brasov, in partea de nord, si Subcarpati, in partea de sud.

Fundamentul culoarului este alcatuit din formatiuni petrografice dure, cristaline, asemanatoare celor din muntii Fagaras si Leaota.

Clima Culoarului depresionar Rucar-Bran se incadreaza prin particularitatile sale in climatul montan moderat, fiind influentat de masivele inalte ale Carpatilor Meridionali. Climatul, reconfortant si tonic pentru activitatile umane, se caracterizeaza prin ierni mai moderate decat pe culmile montane din jur, cu veri relativ calduroase si toamne lungi, calde si uscate.

Regimul termic se caracterizeaza prin valori medii anuale de 4-8°C, temperatura scazand evident cu inaltimea: 7,2°C la Rucar (700 m altitudine), 4,4°C la Fundata (1370 m) si -2,8°C la vf. Omul (2505 m) din Muntii Bucegi.

Specific este fenomenul de ceata ce se lasa pe Valea Dambovitei, in special in timpul serii si diminetii. Precipitatiile medii anuale inregistrate la Rucar sunt de 810,9 mm iar la Fundata ajung la 1020,9 mm. Important pentru fluxul turistic este durata medie a stratului de zapada, in special pentru practicarea sporturilor de iarna. In timp ce la statiile meteorologice din afara culoarului, la Campulung si Brasov se inregistreaza 121 si, resprectiv, 144 zile cu strat de zapada, la Fundata rezista 200 zile, astfel rezulta posibilitatea practicarii sporturilor de iarna, in special pe partii. La Fundata stratul de zapada se mentine de la mijlocul lunii noiembrie pana in prima decada a lunii aprilie.

Local sunt cunoscute vanturi pe care locuitorii de aici, dupa o experienta multiseculara, le-au denumit “Pietrarul”, care bate dinspre Piatra Craiului, topind zapezile cu pericol de avalanse, “Baltaretul”, care se resimte dinspre culmile Bucegilor si Leaotei, determinand incalzirea vremii.

 

 

Reteaua hidrografica

In Culoarul Rucar-Bran apele curgatoare alcatuiesc un veritabil paienjenis, care, cu o tenacitate de invidiat, au ferastruit muntii, generand bazinete depresionare cu lunci si terase, dar si chei impunatoare de rara spectaculozitate.

Apele curagatoare sunt reprezentate de raul Dambovita, care dreneaza partea centrala si sudica a culoarului si de Raul Turcului, care se scurge intr-o directie opusa, spre Depresiunea Brasov. Aceste rauri apartin de sisteme hidrografice diferite, Dambovita sistemului Arges, iar Valea Turcului sistemului Olt. Se remarca Bazinetul Damvovicioarei, sculptat in gresii si conglomerate, Bazinul Podul Dambovitei, reprezentand un graben umplut cu formatiuni cretacice, unde Dambovita s-a adancit mult si Bazinetul Rucar.

Vegetatia

Varietatea reliefului, desfasurarea acestuia pe inaltime intre 500-1500 m, conditiile climatice, sub stratul calcaros sau conglomeratic imprima vegetatiei dispunerea etajata si bogatia speciilor. Vegetatia forestiera ocupa primul loc intre ecosistemele Culoarului Rucar-Bran.

In reapartitia altitudinala a padurilor se distinge un prim etaj al padurilor de foioase, in special fagete, situat intre 500-1000 m si un etaj al padurilor de amestec pana la 1400-1500 m.

Padurile de foioase sunt raspandite in bazinetele depresionare din partea de sud a Culoarului Dambovitei si pe valea Moeciu, in partea de nord. Alaturi de fag (Fagus silvatica), cel mai raspandit arbore al acestor paduri, care poate atinge pe versantii lini si insoriti o talie impresionanta, se mai afla carpenul (Capinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior) si mesteacanul (Betula verucosa). Izolat apar exemplare de ulm de munte (Ulmus montana), plop (Populus tremula) si artar (Acer platanoides).

Padurile de amestec, in care alaturi de fagete coniferele devin o data cu inaltimea predominante, ocupa versantii  mai inalti, pana la 1400-1500 m sau mai intunecosi, cu expozitie nordica. Cele mai raspandite specii de conifere sunt: molidul (Picea abies), bradul (Abies alba) si laricea (Larix decidua).

Pajistile secundare reprezinta o asociatie care ocupa, datorita dezvoltarii unui pastorit intens si stravechi, mari suprafete in Platforma Bran. Covorul pajistilor monatane este format din numeroase specii reprezentative prin: paius (Festuca rubra), firuta (Agrostis tenuis), teposica (Nardus stricta), paiusul de livada (Festuca pratens) si trifoiul alb (Trifolium repens).

Dintre  florile  de munte, mai raspandite sunt : Viorelele (Viola odorata), cicoarea (Cichorium intybus), sanzienele (Galium verum), lumanarica (Verbascum thapsus) sau gura leului (Antirrhinum majus). Un peisaj original il constituie vegetatia zonelor carstice, in care alaturi de ovasciorul auriu (Trisetum flavescens) sau specii de paius, isi fac simtita prezenta garofita (Dianthus spiculifolius) si rogozul (Carex rupestris), care invioreaza tabloul dolinelor.

Fauna

Cadrul natural specific Culoarului Ruca-Bran este deosebit de favorabil pentru o fauna bogata si diversificata care populeaza padurile, fanetele si pasunile montane, apele involburate si tainicile pesteri si crestele inalte. In umbra padurilor de fagete si conifere isi gasesc un adapost ideal numeroase specii: lupul (Canis lupus), rasul (Felix lynx), jderul de padure (Martes martes), veverita (Scirius vulgaris) sau parsul de alun (Muxardinus avelanorius). Unele mamifere prezinta un interes cinegetic, cum sunt: exempare de urs (Ursus arctos) si mistreti (Sus scrofa), cerb (Cervus elaphus), atent la cel mai mic zgomot. Pe culmile mai inalte ale muntilor, pe branele salbatice ale Pietrei Craiului, singuratica sau in grupuri, traieste o podoaba a naturii carpatice, capra neagra (Rupicapra rupicapra), specie ocrotita de lege.

Numeroase specii de pasari incanta prin coloritul penajului sau prin cantecele tainice si tulburatoare; sunt specii de pitigoi (Paris montana), mucarul mic (Ficedula parva), pitulicea sfaraietoare (Philoscopera dibilatrix) sau ciocanitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leucotos).

In undele repezi ale Dambovitei si in apele afluentilor mai mari traiesc impreuna cu pastravul (Salmo trutta fario) - cel mai valoros peste din apele de munte, zglavoaca (Cottus gobio), lipanul ( Thymallus thymallus) si moioaga (Barbus meridionalis petnyi), reprezentand o reala tentatie pentru pescarii sportivi si amatori, dar si pentru turistul venit sa se deconecteze aici, in fascinantul univers al Carpatilor.

Bogatia faunistica este completata in mod original de bogate specii cavernicole, care populeaza lumea tainica a pesterilor si golurilor subterane.

Posibilitatile de practicare a vanatului si pescuitului constituie o premisa favorabila in amplificarea turismului de sejur, o invitatie tentanta pentru cunoastere si drumetie.

Zona Rucar – localitatea Rucar este renumita datorita produselor lactate fabricate aici, dar si ca punct al transhumantei din sectoarele trecute. Aici se poate vizita Muzeul Rucarului, in casa Prof. Dr. Parnuta.

Zona Bran – satul Bran este o statiune climaterica, situata la o altitudine de 752-800 m,  ce functioneaza in tot cursul anului, situata la intrarea din Tara Barsei in trecatoarea Branului dintre masivul Bucegi (2507m) si masivul Piatra Craiului (2244m).

Statiunea este indicata in: astenii, stari de oboseala fizica si intelectuala, covalescente cu stare generala buna, debilitate, anemii si afectiuni ale cailor respiratorii (forme neevolutive).

Punctul de maxim interes in satul Bran este Castelul Bran, adevarat monument istoric si arhitectural.

Castelul Bran, fortificat, a fost construit in 1377-1382, in urma unui act scris la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d’Anjou, care acorda brasovenilor “dreptul de a ridica la Bran o cetate de piatra cu propriile cheltuieli si osteneli. Castelul este situat pe varful unei stanci, greu de escaladat, inalta de 60 m, accesul facandu-se pe un drum special construit, ce domina localitatea Bran si vechiul drum comercial ce leaga orasele Bran si Campulung. Acest castel a indeplinit o perioada indelungata functiile militara si punct de vama. Castelul a suferit modificari renascentiste in sec. XVII, dupa incendiul din 1619, iar la inceputul sec. XX, a fost adaptat functiilor de resedinta regala. Astazi este amenajat aici un Muzeu de Istorie si Arta Medievala ce pastreaza in 27 de sali arme si armuri, mobilier de epoca, unelte si alte obiecte vechi. Interioarele prezinta piese deosebite de arta feudala romaneasca si straina din sec. XV-XIX. Se poate admira frumoasa sala cu mobilier in stilurile renastere si baroc, o sala cu piese orientale, o alta sala cu mobilier in stil rococo, sala palatului cu baldachin de la sfarsitul Renasterii Italiene, diferite sculpturi din lemn din sec. XV si altele. Alaturi de castel se afla sectia de etnografie si folclor in aer liber.

In zona Branului se pot organiza itinerare etnografice pentru descoperirea mestesugurilor traditionale, prelucrarea lemnului, prelucrarea laptelui la stana, spalarea lanii la piua, tesutul la razboi. A fost si ramane o atractie pentru turisti participarea la sarbatori traditionale: primavara –Impartitul laptelui, vara – Targul lui Pantelimon, toamna – Ravasitul oilor care coboara de la munte.

De pe netedul ses al Barsei se zaresc de departe ruinele masive ale Cetatii Rasnov, construita pe un deal stancos. Ridicata cam in acelasi timp cu cetatea Prejmer, ea este amintita prima oara in documnetele anului 1355. In secolele urmatoare este refacuta si consolidata in mai multe randuri. Intre zidurile cetatii si-au gasit adapost si trupele lui Mihai Viteazul, care s-a oprit aici dupa infrangerea de la Miraslau (1600). Domnul a asteptat sa-i soseasca din Tara Romaneasca intaririle necesare refacerii armatei sale.



Situata pe drumul de veche traditie Brasov-Rucar-Campulung-Muscel, ce lega Transilvania de Tara Romaneasca, cetatea  a facut fata multor asedii; o singura data luptatorii ei au trebuit sa deschida portile, in anul 1612, din cauza lipsei de apa.

Acest eveniment revine in memorie si datorita fantanei aflate in mijlocul cetatii ruinate sapata in stanca dura, adanca de peste 150 m.

5. Culoarul Prahovei reprezinta un aliniament cu sectoare de ingustare si largire, in functie de formatiunile strabatute, resprectiv stratele de Sinaia si Azuga (marno-calcare, gresii sisturi marnoase si argiloase etc.), dominat de spatiile montane alaturate: Bucegi, Postavaru, Piatra Mare si Garbova (Baiului), in sud ajungand pana la depresiunea subcarpatica Comarnic. Reteaua de vai, cu debit e destul de bogate, este tributara Prahovei, care se caracterizeaza prin agresivitate.

SINAIA este o statiune balneoclimaterica situata in Valea Prahovei, pe malul drept, la poalele Muntelui Furnica din masivul Bucegi, la o altitudine de 790-970 m; functioneaza in tot cursul anului. Sinaia este numita “Perla Bucegilor”.

Statiunea este indicata in: astenie, surmenaj fizic si intelectual, hipertiroidism, anemie, covalescente cu stare generala buna, insomnie si afectiuni cronice ale cailor respiratorii.                              

Cel mai atractiv punct turistic al orasului il constituie grupul de castele Peles, Foisor si Pelisor.

Constructia castelului Peles, azi muzeu, a inceput in anul 1873 sub conducerea arhitectului vienez Wilhelm Doderer si a fost continuata in 1876 de Johann Schulz din Lemberg. Inaugurat in 1883, castelului i s-au facut transformari si adaugiri intre 1896-1914, de catre arhitectul ceh Karel Liman. Castelul are peste 160 camere si reprezinta o constructie din piatra, lemn, caramida si marmura, in care predomina stilul renasterii germane, avand si elemente de renastere italiana, baroc german, rococo francez si stil hispan-maur. In exterior se afla terase in stilul renasterii italiene, dispuse in amfiteatru, cu statui si fantani. Incaperile castelului au decoratii in lemn, pe pereti si pe plafoane. Sala mare de arme este inzestrata cu armuri germane din sec. XV-XVI, iar sala mica de arme cu panoplii de arme din India, Persia, Turcia, Arabia si cu piese valoroase incrustate cu aur si pietre pretioase. Mai sunt apoi salile de receptie dintre care: sala florentina (cu lemn de abanos), sala coloanelor (in lemn de nuc), sufrageria (in piele de Cordova), sala maura (cu arabescuri din stuc aurit si policromat si mobilier arab cu incrustatii de sidef), salonul francez (cu mobilier stil Ludovic al XIV-lea) si salonul turcesc cu vase mici orientale pentru ars mirodenii si tapetat cu broderii turcesti din matase.

Castelul are si alte incaperi interesante (sala de concerte, apartamentele pentru oaspeti, sala de teatru, biblioteca etc.), in care se afla obiecte de valoare (statui, mobilier, covoare, tapiserii, ceasornice, vitralii, orfevrarie, arme si altele). Astazi, castelul Peles, organizat ca muzeu de arta, este vizitat in fiecare an de sute de mii de turisti. 

Terenuri bune de schi se gasesc in jurul cabanelor Poiana Stanii si Valea cu Brazi (“Cota 1500”) . Din fata castelului Peles pe o distanta de 15 km spre Poiana Tapului, pornesc patru partii de fond. Se mai poate schia in Plaiul Casariei. Locuri indicate pentru schiat sunt in jurul cabanei Varful cu Dor si al cabana Pestera. Pe Valea lui Carp (din saua Furnicii pana in Valea cu Brazi) se afla partia de concursuri.

BUSTENI este o statiune balneoclimaterica, situata pe Valea Prahovei, la poalele muntilor Jepii Mici si Caraiman (din masivul Bucegi), la o altitudine de 830-900 m; functioneaza permanent. Orasul Busteni este denumit “Poarta Bucegilor”, datorita marilor si incantatoarele sale cai de acces spre acest masiv si nenumaratelor posibilitati de turism.

Statiunea este indicata in: astenie, surmenaj fizic si intelectual, insomnii, convalescente cu stare generala buna, anemii si hipertiroidism.               

Unul din puncetele de interes turistic il constituie coltul zoologic, cu fauna din masivul Bucegi si din alti munti ai Carpatilor. Aici se gasesc cativa ursi, vulpi, rasi, pasari mari de prada s.a.

Din Busteni se vede versantul prahovean al Bucegilor. Spre nord, dinspre locurile din care a coborat Prahova, se vede Culmea Morarului, cu varfuri de piatra. Alaturi, despartit de Culmea Morarului, prin Valea Cerbului, se afla unul dintre cei mai frumosi munti din masivul Bucegi – Costila (2490 m). Larga, abrupta si intunecoasa, cu zapezi pana in cele mai calduroase luni de vara, Valea Alba desparte muntele Costila de muntele Caraiman, inaltat deasupra orasului ca un maret si impresionant monument natural. Valea Jepilor, ingusta, apropie Caraimanul de muntele Jepii Mici.

Pentru invatat schiul si pentru fondisti pantele mai indicate sunt la poalele muntelui Zamora. Pentru probele alpine de schi s-a amenajat o partie in masivul Caraiman. Pe Platoul Bucegilor se poate schia in jurul cabanelor Babelor si Caraiman, iar de la cabana Omul pe Valea Ialomitei si pe Valea Malaiesti. Pe Valea Alba, intre Costila si Caraiman se afla o partie de slalom, cu zapada in tot timpul anului, dar pe care nu se pot organiza concursuri decat vara. O partie buna de coborare este cea de pe Valea Cerbului.

AZUGA este o statiune climaterica situata pe Valea Prahovei, intre muntii Bucegi si Baiului, la 4 km de amonte de Busteni, la o altitudine de 930-950 m; functioneaza in tot timpul anului; sezonul de schi dureaza din decembrie pana in martie.

Statiunea are aceleasi indicatii terapeutice cu localitatea Busteni.

Statiunea ofera singura partie de schi omologata de FIS.  In partea de SE a orasului Azuga a fost amenajat si dat in exploatare un perimetru schiabil. Aici exista doua partii de schi (partia de schi alpin – coborare – si partia de schi fond) dotate cu telescaun, teleschi si masini pentru amenajarea partiilor de schi.  

PREDEAL este o statiune balneoclimaterica de interes national, situata la izvorul Prahovei, la cumpana apelor intre Prahova si Timis, la poalele muntilor Postavarul, Piatra Mare si Garbova la o altitudine de 1040 m (in  statia C.F.R. Predeal) – 1110 m (la restaurantul Cioplea); functioneaza permanent.

Statiunea este indicata pentru toate starile compatibile altitudinii. Indicatiile sunt aceleasi cu a statiunilor amintite mai sus. Cautat cu mult interes, Predealul – cea mai inalta asezare urbana din tara – ofera posibilitatea unei odihne placute, unui concendiu recreator, intr-o pitoreasca vecinatate alpina, si practicarii sporturilor de iarna.                           

Sunt cunoscute partiile de schi din jurul Predealului. Pentru concursuri sunt folosite terenurile si partiile de la cabana Cioplea si marea partie de pe muntele Clabucetul Taurului, lunga de 220 m si cu o diferenta de nivel de 500 m. Pe Cioplea a fost construita o trambulina de sarituri. Alte locuri de schii sunt la cabanele Trei Brazi, Susai pe Valea Rasnoavei, pe Postavarul, urcand pe Timis pe Valea Lambei si in masivul Piatra Mare in jurul cabanelor Bunloc si Piatra Mare.

BIBLIOGRAFIE:

1)                  Simion, P.,Teodor, O poarta in Carpati. Culoarul Ruca-Bran, Ed. Sport – Turism, Bucuresti, 1990

2)                  Pop, P.,Grigor, Carpatii si Subcarpatii Romaniei, Ed. Presa Universitara Clujana, Cluj-Napoca, 2000

3)                  Cocean, P., Pesterile Romaniei. Potential turistic, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995

4)                  Cocean, P., Vlasceanu, Gh., Negoescu Bebe, Geografia generala a turismului, Ed. Meteor Press, Bucuresti, 2002

5)                  Dr. Mohan, Gh., Dr. Ardelean, A., Prof. Georgescu, M., Rezervatii si monumente ale naturii din Romania, Casa de Editura si Comert “SCAIUL”, 1993

6)                  Revista “Romania turistica”, 181-183, Decembri, 2003, pag. 6

7)                  Internet: - http://www.google.ro/

                       -http://www.carpati.org/ghid/ghid_munte.php?cat=acces&munte=Bucegi

                       - http://www.ici.ro/romania/ro/turism_rasnov.html

                       - http://www.karpatenwilli.com/images/ro11.jpg

                       - http://www.nfo.sk/gallery-2005/%20piatra-craiului-marel

                       - http://www.travelguide-romania.ro/locality.php?id=64

                       - http://www.hoinari.ro.cauta.php?c=Azuga

                       - www.totalturism.ro//pozeprahova/bucegi16.jpg

                    

                    








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




IndicaȚiile geografice
Teoriile morfologice cu aplicatii in structura si dinamica sistemelor teritoriale
Harti sinfitosociologice (fitosociologice integrate)
STELELE si galaxiile - Distante si dimensiuni stelare. Compozitia chimica si temperatura stelelor
Georgrafia populatiei si a asezarilor umane
Dinamica sistemelor teritoriale
Muntii retezatului - trasee turistice
Geopolitica, geostrategia si geoeconomia petrolului si gazelor naturale


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu