Creeaza.com - informatii profesionale despre
Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » referate » geografie
Comuna Helegiu

Comuna Helegiu





Partea I - TRASATURILE GENERALE ALE CADRULUI NATURAL

     Teritoriul comunei Helegiu se incadreaza in  Subcarpatii  Moldovei  respectiv in sudul subunitatii Subcarpatilor  Tazlaului.

      Din punct de vedere geomorfologic perimetrul comunei apartine Depresiunii  Tazlaului, partea vestica  si dealurilor  subcarpatice – restul  teritoriului.

      Morfologic, trasaturile principale ale reliefului sunt relativ simple. Modelarea  prin eroziune pe de o parte,  prin acumulare (terase largi)  pe de alta parte, a simplificat linia de relief,  in comparatie cu complexitatea  structurii  ( V. Tufescu  1968 ).

    - Valea Tazlaului,  in vest,  insotita de lunca cu  latimi  cuprinse intre 100 – 700m, mai bine dezvoltata in nordul teritoriului ( 150 – 700 m ) si mai ingusta in aval de  Helegiu.

    - Terasele -  sunt fragmente in  interfluvii  plane  de vaile create de afluentii pe stanga, ai Tazlaului. Lunca este incadrata de terase cu extindere mai mare,  pe stanga,  unde apar doua nivele de terasa si mai putine pe dreapta unde apar  trei nivele de terasa :  terasa de  5-7 m,  8-9 m, 13-15 m.

- Versantii - ocupa cea mai mare parte din teritoriul comunei si prezinta o expozitie diversa  predominand totusi cea  vestica  si estica.

- Evolutia reliefului versantilor se face prin procese geomorfologice intense, in care cele mai importante sunt eroziunea in suprafata si alunecarile de teren (Fig.).

      Culmile deluroase sunt bine reprezentate in teritoriu, mai ales in partea central – estica  a  comunei la nord si est prin altitudini  maxime de 550 –700 m. cuprinde prelungirile sudice ale  Culmii Pietricica cu altitudinea maxima de 694 m.  in Varful  Cires.

 1.Elemente de geologie

1.1.Evolutia  paleogeografica

     Din punct de vedere geologic,  teritoriul studiat, situat in bazinul inferior al  Tazlaului face parte din  aria neogena  subcarpatica alcatuita din formatiuni miocene cutate,  relativ  simple,  in anticlinale  si  sinclinale  normale  sau  asimetrice.

   -  El  apartine  Subcarpatilor  Tazlaului  care au ca limita in nord  inseuarea de la obarsia paraului  Racila  ce  domina spre  S  cu  140 m, de la obarsia  paraului  Nechitu,  afluent al Bistritei  si  limita  in  sud– Valea Trotusului,  iar  la  exterior  limita este data de linia pericarpatica, care la sud de Trotus  se  continua  pe  sub  depozitele  miopliocene  cu  falia  Casin

     Evolutia geologica a teritoriului trebuie privita in legatura  cu  evolutia  intregii zone neogene din care face parte, precum si cu evolutia celorlalte unitati structurale  invecinate.

   -  A functionat ca o avanfosa la exteriorul Carpatilor  inca din acvitanian si in ea s-au  depus sedimente  miocene.

   -  Cercetarile geologice recente au adus noi precizari asupra datarii principalelor evenimente tectonice si pe baza lor s-au emis noi ipoteze cu privire la evolutia zonei de  molasa  corespunzatoare Subcarpatilor.

   -  In urma unei cercetari minutioase C. Brandus deosebeste trei etape in evolutia regiunii Subcarpatilor  Tazlaului :  -   miscarile sterice si moldavice ;

-        miscarile moldavice  si valahice ;

-        postreilla- franchiana.

   -  In urma miscarilor stirice ( burdigalian inferior) s-a produs sariajul panzei de  Tarcau, care a acoperit o mare parte din flisul extern – respectiv  unitate Vrancea. Unitatea de Tarcau si Unitatea Vrancea se transforma in cea mai mare parte in uscat. Aria de sedimentare ramasa in fata lor constituie avanfosa pericarpatica, din ale carei sedimente de molosa se vor inalta ulterior  Subcarpatii.

  -  Miscarile  moldave  au dus la cutarea intensa a depozitelor din avanfosa si in acelasi timp  la sariajul molasei.

    La nord de Trotus, in volhinian si basarabian, marea ce ocupa Platforma  Moldoveneasca, venea in contact spre  vest  cu uscatul carpatic, inclusiv  cu  Subcarpatii, in  zona  de contact formandu-se delte.  In  Basarabianul superior  marea se retrage accentuat  spre  sud,  proces care se continua si in  Kersonian.

    Regiunea  Subcarpatica a  Tazlaului  era drenata de o  retea hidrografica densa, orientata de la vest la est  cu  obarsia pe flancul estic al unitatii montane si care a erodat intens.

    Pozitia  Subcarpatilor  Tazlaului fata de unitatile morfo-structurale vecine a permis organizarea unei retele hidrografice cu mare lungime. In consecinta, relieful se prezinta sub forma de interfluvii orientate  V-E ,  a caror altitudini coboara in aceeasi directie ;

    In  villafranchian  relieful de ansamblu al  Subcarpatilor  Tazlaului nu avea infatisarea actuala, reprezentata printr-o depresiune la contactul cu muntele si o culme inalta in exterior (G. Brandus,1976 ).

    Conglomeratele cu sisturi verzi, care astazi se gasesc in axul Culmii  Pietricica, nu aparuse la zi in  villafranchian. In consecinta, nici  Tazlaul nu aparuse in acelasi timp sub forma unei retele hidrografice longitudinale, asemanatoare cu cea de astazi. El s-a  putut instala pe actuala directie numai in conditiile individualizarii  Culmii  Pietricica, ce a inceput sa functioneze ca o cumpana de ape intre Bistrita si Siret  si afluentii mai scurti care veneau din zona montana;

    Deci, din sarmatianul inferior  si pana in villafranchian relieful regiunii subcarpatice a Tazlaului si-a pastrat in ansamblu, aceeasi orientare si inclinare de la  vest la est, determinata de directia generala a retelei hidrografice, tributara mai intai marii din est, al carei tarm vestic se afla aproximativ pe aliniamentul de astazi al Culmii  Pietricica, iar in ultima   parte  ( villafranchian ) tributara Bistritei sau Siretului ( C. Brandus,  1980 )

    In etapa  postvillafranchiana  care incepe odata cu miscarile valahice s-a edificat ca uscat intreaga zona de molasa.  In aceasta etapa, Subcarpatii Tazlaului au capatat aspectul morfologic actual, prin aparitia si inaltarea Culmii Pietricica, conturarea depresiunii  Tazlau si organizarea in depresiune a  sistemului hidrografic  al  Tazlaului.

    Este subliniata -  varsta cuaternara, postvillafranchiana, a reliefului major si de amanunt din Subcarpatii Tazlaului, varsta indicata, pe langa elementele de ordin geologic, si de pronuntata tinerete a reliefului, evidentiata mai ales in  Culmea  Pietricica.

1.2.   Stratigrafia

    Rezultatele studiilor de specialitate efectuate pana in prezent scot in evidenta faptul ca formatiunile cele mai raspandite  apartin neogenului si cuaternarului.

  - Sub depozitele neogene, orogenul carpatic este alcatuit din depozite mezozoice reprezentate prin detritice si carbonatice puternic cutate. Depozitele mezozoice cutate suporta depozitele paleogene care suporta la randul lor, in continuitate de sedimentare depozitele miocene  ( fig. 3 ).

     Depozitele cele mai vechi deschise la zi, care intra in constitutia fundamentalului zonei studiate sunt reprezentate oligocen, intervalul Lattorfian-Chattian, in sud-vestul comunei, la Ciortea (fig. 4 –Harta geologica). Aici apare gresia de Kliwa, uneori conglomeratica cu intercalatii disolidice la partea superioara, sisturi disolidice si mielite superioare. Aceste iviri trebuie interpretate fie ca lame tectonice, fie ca blocuri nesedimentate, caci forajele efectuate la vest de Culmea Pietricica Bacaului din depozitele molasei inferioare au patruns direct in sarmatianul Platformei Moldovenesti care se continua sub molasa carpatica (V. Mutihac, 1990).

   - Depozitele de suprafata cele mai raspandite care intra in constitutia zonei apartin Miocenului inferior, fiind reprezentate prin burdigalian si helvetian.

   - Miocenul formeaza umplutura depresiunii marginale reprezentata prin depozite heterogene (marne, argile, evaporite, gresii,conglomerate) cu o sedimentatie haotica si cu frecvente schimbari  laterale (V. Mutihac, L. Ionesi, 1974).

   - Limita intre oligocen si miocen, pe criterii in primul rand stratigrafice, se traseaza oarecum conventional, deasupra disolidelor si menilitelor superioare. Aceasta limita se admite ca este in cuprinsul unui complex de tranzitie desemnat de C.Stoica sub numele de ,,Strate de Gura Soimului'                             

  - Burdigalianul ocupa suprafete discontinui, formand fasii inguste, aparand in est, la vest de axul anticlinalului Pietricica si cuprinzand urmatoarele complexe litologice: Conglomerate de Pietricica si Srate de Tescani.  

  - Deasupra conglomeratelor de Pietricica se dezvolta Stratele de Tescani (orizontul rosu al saliferului), care ar reprezenta echivalentul partii superioare al stratelor de Magiresti datorita inlocuirii jumatatii inferioare al acestora prin Conglomerate de Pietricica. La alcatuirea Stratelor de Tescani iau parte roci foarte variate ca granulometrie si compozitie, adica microconglomerate, gresii argiloase si calcare, marne si argile fine, cenusii si rosiatice sau verzi  (Sandulescu, 1962).

  - Badenianul ocupa suprafete restranse in lungul Vaii Tazlaului, intre Helegiu si orasul Onesti si la est de Bratila.

  - In cuprinsul depozitelor badeniene s-a separat un badenian inferior si altul superior (Dumitrescu,1952).

  - In regiunea Vaii Tazlaului, Sandulescu (1962) a stabilit doua faciesuri ale badenianului inferior. In Valea Tazlaului si la est de ea se mentine faciesul gresiei de Rachitasu cu tufuri si gresii calcaroase.

  - Depozitele pleistocene medii superioare si holocene constituite din nisipuri, pietrisuri si depozite loessoide formeaza materialul aluvial al teraselor si al albiei majore a raului Tazlau si afluentilor sai.

  - Versantii dealurilor inalte din nordul comunei sunt acoperite de depozite cuaternare groase crutate de eroziunea afluentilor Tazlaului.

  - Se distinge o oarecare zonalitate:

·       o zona in care nu apar la zi sedimente mai vechi decat cuaternarul, zona ce cuprinde terasele Tazlaului si in care se dispune partea vestica a satului Helegiu si a satului Bratila si o zona, in care, substratul vegetal se afla sedimente de varsta miocena, zone in care sunt cuprinse restul satelor comunei, cu exceptia partii de vest a satului Bratila.

·       litologia  subsolului teritoriului comunei favorizeaza eroziunea fluviala si procesele de versant care au cel mai activ rol in modelarea reliefului. Depozitele cuaternare care ocupa suprafete mari, in special cele de terasa si de albie majora, favorizeaza formarea stratelor acvifere subterane si prezenta izvoarelor la baza fruntilor teraselor.

·       depozitele marno-argiloase, care formeaza o buna parte din materialul  parental al comunei, au dus la formarea unor soluri cu textura fina, favorizand gleizarea, iar pe depozitele mai permeabile s-au format soluri mai evoluate fata de tipurile standard de sol zonal.

  1.3.  Tectonica

  - molasa carpatica inferioara constituie panza subcarpatica (V. Mutihac 1990).

  - primele deformari ale zonei de molasa au avut loc in Burdigalian, fiind determinate de incalecarea flisului extern peste molasa carpatica, inainte ca aceasta din urma sa se fi individualizat ca unitate tectonica.

  - al doilea moment tectonogenetic definitoriu in evolutia zonei de molasa il constituie paroxismul moldavic din Sarmatianul timpuriu. Aceasta a condus la incalecarea formatiunilor molasei carpatice inferioare peste unitatile de vorland. In felul acesta s-a individualizat cea mai tanara si cea mai externa panza din Carpatii Orientali, panza subcarpatica. Incalecarea se face in lungul faliei pericarpatice. Aceasta se urmareste la zi la Nord de valea Trotusului.

  Deformarile tectonice  sunt frecvente in Subcarpatii Tazlaului. Astfel la Est de Culmea Pietricica se constata un contact tectonic, prin care conglomeratele burdigaliene vin in relatii anormale cu depozite mai tinere.

  -Tectonica de amanunt a formatiunilor miocene se caracterizeaza prin acte simple (anticlinale si sinclinale) normale sau asimetrice, cute foliate, uneori deversate spre est.

  In zona la care ne referim, tectonica formatiunilor din substrat difera de aceea a depozitelor de suprafata.

  Structurile anticlinale care apar sunt: anticlinalul Pietricica in est si anticlinalul Ciortea in sud-vest ce se continua spre sud in lungul faliei Casin. Pe aceste structuri apar in supraridicarile axiale depozite paleogene.

  - Sinclinalul cel mai coborat se dezvolta in lungul Tazlaului.

  - Nu au fost sesizate elemente de ordin morfologic care sa ateste eventualele reactivari neotectonice ale liniilor de falie cu toate ca in Depresiunea Tazlau liniile de falie sunt numeroase.

  - Tinutul Subcarpatic are o mare mobilitate orogenetica actuala fapt dovedit de mobilitatea seismica

  - Stadiul actual de evolutie a Subcarpatilor a fost apreciat ca reprezentand o faza de inaintare viguroasa a eroziunii litologice si structura impunandu-se local si partial in functie de intensitatea tectonicii recente.

                                  

2. Relieful

2.1.       Morfografia

     Relieful comunei este un relief format din actiunea agentilor denudationali in cadrul caruia raul Tazlau si-a creat un culoar larg, insotit de terase cu o mai mare desfasurare pe stanga, dominate de culmi deluroase fragmentate de afluentii Tazlaului.

     Daca tectonica a determinat trasaturile majore ale reliefului prin conturarea culmilor anticlinale majore si a ulucului subcarpatic longitudinal, reteaua hidrografica confera reliefului trasaturile de amanunt prin formarea vailor si interfluviilor secundare.

     Orientarea generala a culmilor este paralela cu directia afluentilor de ordinul I ai Tazlaului, astfel ca principalele interfluvii au directia dominanta de la NE spre SV in partea centrala a comunei. Doar in putine cazuri directia interfluviilor nu este paralela cu albiile si coincide cu directia structurii. Asa este cazul culmilor de pe versantul drept al Tazlaului inferior.

     In Culmea Pietricica (estul comunei) orientarea generala a interfluviilor este de la nord la sud, paralela cu tectonica de amanunt chiar si in acele sectoare unde interfluviul principal a fost strapuns si fragmentat de unii afluenti ai Tazlaului (paraiele Balaneasa, Turcului). In evolutia ei regresiva, atunci cand vine in contact cu roci dure (conglomerate), reteaua hidrografica se orienteza paralel cu acestea. In anumite sectoare ale Culmii Pietricica, de exemplu in zona de obarsie a paraului Dragugesti, benzi inguste de conglomerate alterneaza, de la vest la est, cu altele de facies grezos. Reteaua hidrografica s-a instalat pe contactul dintre el si a determinat aparitia unor interfluvii secundare, orientate nord-sud.

     Dupa forma pe care o au interfluviile pe teritoriul comunei se pot deosebi: interfluviile largi, culmi inguste si creste de intersectie a versantilor.

    - In partea central - estica a comunei sunt interfluvii largi cu spinari domoale respectiv: interfluviile dintre paraiele Balaneasa si Dragugesti, Dragugesti si Borcocenilor, Borcocenilor si Valea Rea, Valea Rea si Bratila, Bratila si Belci. La aceste interfluvii trecerea spre partea superioara a vesantilor este greu sesizata cu pante reduse. Interfluviile au inclinare slaba si in vecinatatea Tazlaului sau spre punctele de confluenta ale mai multor afluenti, cauzate de minele de baza locala.

     Culmile inguste si crestele de intersectie ale versantilor sunt mai putin raspandite pe teritoriul comunei. Apar in vastul comunei si mai ales in avalul cuprins intre vaile Barsanesti si Tazlau si in extremitatea estica a comunei unde se evidentiaza interfluviul ingust din sudul Culmii Pietricica, pe conglomerate, pe care se afla si unul din varfurile mai inalte din Subcarpatii Tazlaului, Varful Ciresul 694m (cea mai mare altitudine de pe teritoriul comunei).

   -Vaile care fragmenteaza interfluviile prezinta deosebiri cu privire la profilul lor transversal si longitudinal.

   - Dupa forma profilului transversal, se deosebesc: vai cu profil asimetric (Valea Tazlaului), vai cu profil simetric larg (afluentii de ordinul I al Tazlaului) si vai cu profil simetric ingust (vaile care izvorasc din Culmea Pietricica, in cursul lor superior, exemplu Valea Dragugesti).

   - Profilul longitudinal este asemanator la majoritatea vailor afluentilor Tazlaului.

     Tazlaul, pe teritoriul comunei prezinta pante reduse. Afluentii sai, de ordinul I si II, au o panta mai mare in cursul superior, cu frecvente rupturi de talveg, care nu depasesc 1m/km, si panta mai redusa spre avale in sectoarele medii si inferioare.

   - Versantii ocupa cea mai mare parte din teritoriul comunei (circa 80%), prezentand o morfologie deosebita in functie de complexitatea factorilor care au contribuit la formarea si evolutia lor.

      Versantii cu treimea superioara convexa, treimea mijlocie aproape rectilinie sau mai usor concava si treimea inferioara pronuntat concava, cu trecere lina spre lunca raului, sunt cei mai raspanditi fiind intalniti la toate vaile afluentilor de ordinul I si II ai Tazlaului.

      Versantii, la care treimea superioara este abrupta, pana la verticala, iar treimile mijlocie si inferioara concave, sunt proprii zonelor de confluenta ale afluentilor cu Tazlaul, acolo unde terasele Tazlaului sunt larg dezvoltate.

   - In Culmea Pietricica versantii au forma aproape rectilinie, cu panta accentuata.

   - Versantul stang al vaii Tazlaului, in sectoarele cu terase bine dezvoltate , se prezinta ca o succesiune de trepte, mai mult sau mai putin plane, limitate de frunti abrupte. 

2.2.  Morfometria

   - Relieful comunei Helegiu prezinta din punct de vedere morfometric particularitati distincte.

     Din analize si interpretarea hartii hipsometrice (fig. 5) se poate observa ca relieful are in medie o altitudine de 442 m.

   - in sectorul estic altitudinea medie este de 572 m., iar in cel vestic de 293 m.

   - cota cea mai ridicata apare in Varful Ciresu – 694 m., in setul comunei. Altitudini de aproape 690 m. apar in nord- estul comunei.

   - cea mai mica altitudine se afla pe terenul fostului lac Belci de 190 m.

   - inclinarea generala a reliefului este de la est la vest, catre albia Tazlaului, observandu-se trei trepte de altitudini: 694 m.-450 m.; 450 m.-350 m.; 350 m.-225 m.

     In vestul comunei albia minora a Tazlaului se afla la 225 m. in vatra satului Helegiu si la circa 190 m. in sud.

     Conform hartii adancimii  fragmentarii reliefului (fig. 6) energia de relief inregistreaza valori mici, cuprinse intre 8-35 m /Km2  - pe terasele inferioare ale Tazlaului, intre 75-150 m /Km2   -  pe terasele inalte, iar in zona deluroasa estica atinge cele mai mari valori, intre 237-265 m /Km2  - Dealul Magura si Dealul Mare.

     Din analiza hartii densitatii fragmentarii reliefului (fig. 7), obtinuta prin metoda cartogramelor, rezulta ca cele mai mici valori se apropie de indicele 0, iar cele mai mari depaseste valoarea 5. Putem aprecia ca zona corespunzatoare teraselor Tazlaului are o densitate a retelei de vai mai redusa , cu valori intre 0-2 km/km2 . Densitatea retelei de vai creste in zona deluroasa unde valorile sunt apreciate intre 2 si 3,7  km/km2 si cu totul izolat 5,5 si 5,8 km/km2  ceea ce indica o retea hidrografica mai bogata.

     In general densitatea fragmentarii reliefului este mai ridicata, cu indici cuprinsi intre 1 si 2, in mare parte a teritoriului, element care explica, intr-o oare care masura intensitatea mare a proceselor geomorfologice actuale.

     Conform hartii inclinarii reliefului 1:50000 (fig.8), precum si a cercetarii directe pe teren, s-a observat ca exista pe teritoriul comunei o mare varietate a inclinarii formelor de relief de la valori mai mici de  5o    la peste 35o  .

    - Terenurile plane care au inclinare mai mica din lunca Tazlaului, zona teraselor de pe unele interfluvii au o pondere de 28%.

       - Terenurile cu pante intre 10O  si 20O, au cea mai mare pondere si ocupa versantii afluentilor Tazlaului, bazinele de receptie ale organismelor torentiale si unele interfluvii, detinand o pondere de 36%.

     - Pantele intre 21o  si 30o   se suprapun unor frunti abrupturi de terasa, versantilor unor afluenti ai Tazlaului, precum si unor culmi deluroase (Dealul Mare, Magura, Cires, Helegiu), detinand aproximativ 25% din teritoriul.

        In proportie mai mica, circa 11%,sunt pantele de peste 30O a caror raspandire este legata de arealele cu o densitate si adancime mai mare a fragmentarii reliefului (E).

2.3.    Categorii si tipuri de relief

        In zona Subcarpatilor Tazlaului intalnim o multitudine de tipuri si forme genetice de relief care au aparut ca rezultat al actiunii conjugate a unui complex de factori in care un rol important l-au avut actiunea de sculptare si acumulare a Tazlaului, miscarile neotectonice, alcatuirea petrografica, actiunea omului.

2.3.1. RELIEFUL STRUCTURAL

        Formatiunile geologice ale regiunii sunt dispuse in amanunt sub forma de cute mai mult sau mai putin normale, cute solzi si cute falie deversate catre est, intersectate de falii transversale cu inclinari dominante catre vest, relieful structural din zona studiata este putin raspandit.

      - Relieful structural este prezent sub forma de hogback-uri raspandite sporadic, asa cum se poate observa si din harta geomorfologica, intocmita la scara de 1:50000 (fig.10).

      - Se evidentiaza astfel hogback-uri in vestul comunei, pe versantul drept al Vaii Tazlaului, incepand din Dealul Druta (387m) si pana in sud-vestul comunei. Aceste hogback-uri apar pe gresii si se caracterizeaza printr-o creasta mai putin pronuntata flancata de o frunte abrupta spre est, in care apare la zi capete de strat, si de reversul ei spre vest, cu pante ceva mai redusa, care coincide cu suprafata stratului (foto).

      - In estul comunei hagback-urile sunt mai putin raspandite, se deosebesc de cele din vest prin inaltime, masivitate si prin faptul ca cele doua flancuri sunt aproape simetrice.

      - Alte forme structurale sunt vaile de sinclinal care se suprapun cu sectorul superior al Vaii Dragugesti.

      - Se considera a fi structurale si suprafetele de glacis acumulativ, de timpul dealurilor din dreptul localitatii Dragugesti si Bratila situate la poalele vestice ale Culmii Pietricica.

      Inclinarea slaba a acestor suprafete catre depresiune coincide cu inclinarea depozitelor acumulative ale glacisului.

      Suprafete asemanatoare se gasesc si in alte sectoare ale contactului depresiunii cu unitatile mai inalte de la E, dar nicaieri caracterul lor structural nu mai este asa evident ca in Dragugesti si Bratila. (C.Brandus, 1980)

2.3.2. RELIEFUL PETROGRAFIC

      In alcatuirea regiunii studiate intra depozite paleogene si neogene, cele din urma avand o raspandire  mai larga, cu facies petrografic variat, caracteristic formatiunilor de molasa.

      Alternanta frecventa, uneori pe grosimi de ordinul centimetrilor a rocilor cu constitutii diferite, sau extinderea pe areale reduse a acelorasi roci nu au fost favorabile crearii, decat in putine cazuri, a unui relief petrografic propriu-zis.

      Formatiunile oligocene cele mai vechi care apar la zi in depresiune, in zona localitatii Bratila, se remarca doar prin contactul cu depozite helvetiene, ce se manifesta printr-o succesiune de mici „bazinete” depresionare, coluvionate, care schiteaza un „uluc” suspendat.

    - Acvitanianul, reprezentat prin sedimente cu caracter lagunar (brecii argiloase, argile pe gips, sare gema) cu un rol morfogenetic si mai putin important, sarea din aceste depozite nefiind scoasa la zi si neexprimandu-se in relief.

      Orizontul verde conglomeratic, atribuit burdigalianului apare in estul comunei, desi nu are duritate prea mare, liantul fiind grezos, a determinat aparitia de interfluvii cu varfuri izolate.

    - Celelalte formatiuni geologice care apar la zi in zona studiata, cum sunt monoargilele grezoese helvetiene, sau depozitele argiloase, grezoase si nisipoase , meotiene, cuaternare au influentat procesele morfogenetice locale fara a crea insa reliefuri distincte.

          - In nord-estul comunei, de la N-E de satul Dragugesti apare insa relieful ruiniform, reprezentat de fapt prin microforme cu altitudini de ordinul decimetrilor sau al catorva metri avand aspect de creste dintate, coloane si fragmente de suprafete plane marginite de pereti verticali. Relieful ruiniform de aici s-a format prin depozitele psefito-psamitice, slab cimentate ale glacisului acumulativ de la poalele vestice ale Culmii Pietricica.

              

 

                                     

 

  

2.3.3.  RELIEFUL SCULPTURAL

     Din observatiile facute in teren ca si datele bibliografice rezulta ca relieful sculptural are cea mai mare raspandire si da note dominante in morfologie de amanunt a acestei unitati subcarpatice.

    Tazlaul cu afluentii sai de pe o parte, prin eroziunea fluviala, iar pe de alta parte procesele de deplasare in masa sunt raspunzatoare pentru formele de relief sculptural existente pe teritoriul comunei. Acest tip genetic de relief este reprezentat prin interfluvii sculpturale, versanti. (daca este tipul de relief cu cele mai multe forme de ce nu ai trecut la descrierea lor, sa prezinti fotografii, repere bibliografice?).   

    

                                                 

2.3.4.  INTERFLUVIILE

   Interfluviile din regiunea subcarpatica a Tazlaului au, in marea lor majoritate, origine sculpturala, erozivo-denudationala.

 - Asupra modului si timpului cand au luat nastere sunt diferite pareri.

   M. David (1931) a considerat ca toate interfluviile ce depasesc in altitudine terasa superioara (de 80-110 m, dupa autor) au luat nastere in trei cicluri de eroziune. Astfel in platforma superioara, formata in timpul sarmatianului superior si meotianului, autorul incadreaza toate interfluviile din Culmea Pietricica a caror altitudine trece de 550 m.

 - Platformei medii - formata in pontian ii atribuie in jumatatea sudica a depresiunii Tazlau cativa martori de eroziune ce au 500 m. sau putin peste aceasta altitudine, precum si cateva dealuri din Culmea Pietricica a caror altitudine nu depaseste 550 m.

 - Platforma superioara - care are extindere mare in sudul depresiunii, autorii incluzand la aceasta si terasele superioare ale Tazlaului (de 120-125 m. si 130-140 m.) si fragmentele de glacis acumulativ pleistocen din partea de est si vest a depresiunii.

   In urma cercetarilor efectuate in 1965 de C. Brandus, I. Ilius si Al. Ungureanu s-a apreciat ca toate suprafetele interfluviale care marginesc de o parte si de alta valea Tazlaului se pot incadra, intr-o singura suprafata de nivelare.

 - De asemenea s-a ajuns la concluzia ca in cadrul depresiunii Tazlaului si mai ales in Culmea Pietricica nu se poate vorbi de platforme de eroziune (M. David –1931), neexistand nici un argument geologic sau morfologic care sa justifice impartirea interfluviilor din Subcarpatii Tazlaului in trei categorii de varste.

 -Luandu-se in consideratie paralelismul care exista intre directia afluentilor de ordinul I, II, si III ai Tazlaului au interfluvii principale orientate aproximativ perpendicular fata de directia Tazlaului, a caror altitudine scade treptat catre valea acestuia si culmi secundare orientate in aceeasi directie cu a afluentilor de ordinul II.

  Un rol important pentru altitudinea interfluviilor l-a avut faciesul petrografic.

 - Forma interfluviilor este variata, pana la creste de intersectie in nord-vestul comunei. In estul reliefului modelat pe conglomerate este reprezentat de interfluvii inguste (Dealul Mare, Dealul Ciungilor)

   Interfluvii inguste apar si in vestul comunei, Dl.Helegiu, Dl.Ciortea, de cele mai multe ori sub forma de hogback-uri dezvoltate pe gresii, altitudinile medii fiind 350-400 m.

   Cele mai raspandite sunt interfluviile largi cu suprafete convexe in profil transversal si cu inclinare slaba catre directia de orientare a retelei hidrografice care le flancheaza. Astfel, in partea central-estica a comunei interfluvii sculpturale largi apar intre afluentii de ordinul I ai Tazlaului si anume: -intre paraiele Balaneasa si Dragugesti, in Dl. Stejar, Dl Magura;

         - intre paraiele Dragugesti si Borcocenilor  Dl. Deleni;

         - intre paraiele Borcenilor si Valea Rea, in Dl. Borcoceni;

         - intre paraiele Valea Rea si Bratila, in Dl. Valea Rea.

 Latimea acestor interfluvii variaza intre 400-600 m., si ocupa suprafete mai mici – Dealul Magura si Valea Rea.

    - Interfluviile sculpturale au in cea mai mare parte altitudini mai mari decat terasele, insa diferenta dintre ele este uneori redusa, trecerea spre fereastra fiind putin vizibila, facandu-se prin suprafete uniform inclinate (ex. Dealul Belci).

 - Suprafata interfluviilor, in special a celei largi, slab inclinate, este afectata de eroziune areolara slaba si moderata provocata de scurgerea laminara a  apei din precipitatii. Pe suprafetele cu pante mai mari, in zona de trecere la versanti, este frecventa si eroziunea torentiala de tipul ogaselor, ravenelor,  favorizata de grosimea apreciabila a rocilor friabile predominant.

    Interfluviile sculpturale cu diferite utilizari agricole, sunt destinate pasunilor si fanetelor, culturilor pomicole, si partial terenurilor arabile.

                                                    

2.3.5. VERSANTII

- Au aparut si s-au dezvoltat in cadrul regiunii ca o consecinta in special a eroziunii si a proceselor deluviale care au modelat un teritoriu alcatuit dintr-un complex de roci argilo-marnoase, nisipoase, leossoide.

- Evolutia versantilor se face prin procese geomorfologice intense, in care cele mai importante sunt eroziunea areolara(superficiala) si liniara, surpari si alunecari.

- Versantii ocupa cea mai mare parte din teritoriul comunei (cca 80%). In functie de gradul de intensitate al proceselor geomorfologice actuale deosebindu-se mai multe categorii de versanti:

            - versanti neafectati de eroziune si fara pericol de eroziune, sunt cei cu inclinare redusa si cei cu utilizare agricola adecvata.

 -versantii afectati de procese geomorfologice actuale latente ,cuprind teritorii mai intinse care au evaluat timp indelungat sub paduri si sunt in prezent tot sub paduri. Pe aceste suprafete, deluviile de alunecare sunt vechi, stabilizate, eroziunea areolara este aproape nula, manifestandu-se doar eroziunea liniara in timpul ploilor abundente si de lunga durata.

- suprafete afectate de procese geomorfologice latente intalnim in estul comunei, in majoritatea versantilor din bazinul superior al paraielor Borcocenilor, Carligatu, Bratila, Dogarului si in vestul comunei pe versantii estici ai Dealul Helegiu, Dealul Druta. Acesti versanti detin cca 20% din teritoriul comunei, dupa datele oficiului judetean pentru studii pedologice si agrochimice Bacau.

- uneori si pe acesti versanti, pe areale reduse, sunt surpari si alunecari active recente ce au fost declansate de factori antropici prin amenajarea unor drumuri forestiere, parti pentru transportul bustenilor.

- versantii afectati de procese geomorfologice slabe si moderate – eroziunea areolara cu intensitate slaba si moderata; eroziunea liniara de tipul ogaselor, ravenelor si organismelor torentiale care duc la inlaturarea treptata, uneori pana la roca, a orizontului fertil de sol.

2.4. Procese geomorfologice actuale

Suprafete cu acest tip de modelare se gasesc la partea superioara a versantilor ce limiteaza interfluviile sculpturale largi, pe fruntile teraselor medii si inalte ale Tazlaului cu pante de  peste 20 , lipsite de vegetatie arborescenta. Asemenea procese sunt mai evidente in partea nordica si central-estica a comunei.

Sub aspect evolutiv unele ravene si organisme torentiale sunt pe cale de restrangere in mod natural sau prin interventia omului, asa cum se poate observa pe versantul stang al paraului Deleni.

Acolo unde omul a defrisat vegetatia arborescenta sau a incendiat arbusti pe versanti sau a trecerii terenurilor respective la arabil, el a favorizat evolutia rapida a organismelor torentiale care pe anumite suprafete au degradat intens terenul asa cum se poate vedea pe versantii vestici ai Dealului Magura (fig .11).

Eroziunea areolara se manifesta acolo unde apele efectueaza o spalare a particulelor de sol pana la indepartarea orizonturilor superioare.

Panta accentuata a determinat o concentrare rapida a scurgerii in timpul averselor, soldata apoi cu adancirea continua a rapelor. Pe alocuri, valcele coluvionate si inierbate sunt sectionate de ravene si rapi care atesta intensificarea recenta a eroziunii lineare, asa cum se poate urmarii pe Dl. Magura.

O reactivare a acestor procese este sesizata in special dupa ploi cand in bazinele organismelor torentiale se produc surpari care accentueaza eroziunea areolara si liniara, asa cum se poate vedea pe fruntea terasei de 55-60 m., de la Bratila, unde omul a intervenit pentru a opri evolutia organismului torential.

- Versanti afectati de procese geomorfologice actuale cu predominarea alunecarilor de teren: la aceasta categorie de versant factorul declansator al alunecarilor il constituie inclinarea accentuata a versantilor cu pante de peste 30o, la care se adauga lipsa vegetatiei. Tipul si deplasarea lor mai depinde de expozitia diferita a versantilor, de alcatuirea petrografica. Astfel, in est unde predomina un complex grezos, conglomeratic permeabil, alunecarile sunt mai putin raspandite.

   - In centru extinderea mai mare a alunecarilor a fost favorizata de dominarea complexului argilo-marno-grezos helvetian, de alternanta rocilor cu grade diferite de permeabilitate.

   - Din observatiile in teren rezulta ca cele mai multe alunecari de teren se produc imediat dupa ploile torentiale de scurta durata sau dupa ploi indelungate dar de intensitate mica ce asigura umezire intensa a materialului deluvial. Astfel, pe versantii Dealului Valea Rea, alunecarile sunt slabe, moderate, uneori puternice fiind favorizate de depozitele lutoase si argilo-marnoase care imbibate puternic cu apa creaza conditii de alunecare.

  - Defrisarea accentuata a vegetatiei arborescente in bazinul paraului Carligatu a accentuat eroziunea de suprafata, a deschis acviferul freatic si drept urmare versantii Dealului Dragugesti sunt impanziti de izvoare ce creaza conditii favorabile mentinerii proceselor de reactivare a alunecarii. Pe versantul de vest al Dealului Stejaru intensitatea alunecarilor active in trepte, a fost mult diminuate prin plantarea terenurilor cu livezi de pomi fructiferi, plantatie distrusa in ultimii 4 ani.

  - In anii 1970-1975 ploile puternice si de durata au provocat alunecari de teren pe suprafete mari care au afectat si gospodariile oamenilor din satul Bratila. Zona nu a fost scoasa din vatra satului dar s-a interzis amplasarea unor constructii noi. Astfel de alunecari s-au produs la sfarsitul anului 1970 pe drumul dintre Helegiu si Dragugesti, la iesirea din satul Helegiu, pe dreapta paraului Dragugesti. Initial aici, din initiativa autoritatilor locale, s-a executat un zid de sprijin din beton fara insa a se asigura drenarea apelor de infiltratie. Ulterior s-a trecut la executarea unui dren de evacuare a apelor si captarea izvoarelor care apar in zona. Terenul a fost apoi restabilizat prin plantatii de salcam.

   - Eroziunea in suprafata slaba si moderata in cadrul versantilor deluviali, apare pe suprafete restranse, fie la poalele sectorului deluros, fie la trecerea spre terasa inferioara pe pante slab inclinate, unde pe deluvii vechi de alunecare, inierbate, cu grosimi de 2-3m, sunt frecvente alunecarile superficiale care scot versantul din starea de echilibru dupa cum se poate observa la Dragugesti.

    In sectorul deluros inalt, desi varsantii sunt abrupti eroziunea de suprafata este redusa deoarece solul este aparat de covorul vegetal permanent – padurea si pajistile. Aici sunt frecvente procesele de eroziune in adancime si de acumulare locala.

   Surparile - fac parte din categoria deplasarilor in masa si afecteaza mai ales versantii cu declivitate mare, malurile albiilor minore ale raului Tazlau si ale afluientilor sai, versantii  ravenelor, corniselor de desprindere si fruntile alunecarilor.

   In cea mai mare parte a lor surparile se produc datorita eroziunii laterale care submineaza baza versantului sau ca urmare a supraumezirii depozitelor de la contactul cu albia minora.

   Surpari frecvente apar pe malul drept al Tazlaului unde raul roade malul concav si depune pe malul opus, accentuandu-se meandrarea.

In concluzie, procesele geomorfologice actuale cauzate de un complex de factori au produs

modificari negative in peisaj, la care in decursul timpului a contribuit si omul.

Pe cursul Tazlaului si al afluentilor sai, pareiele Borcocenilor si Bratila, s-au executat lucrari de consolidare a malurilor, indiguirea si consolidarea lor la traversarea vetrelor de sat si a terenurilor agricole, pentru a inlatura pericolul inundatiilor si degradarii terenurilor.

In scopul restabilirii echilibrului natural trebuie evitat pe cat posibil pasunatul pe suprafetele cu alunecari active, trebuie evitate si lucrarile care necesita taluzari artificiale sau care supraincarca masa deluviului. Taluzarile artificiale, insuficient consolidate, pot deveni in scurta vreme cornise active generatoare de alunecari.

Interventia omului in peisajul local trebuie sa conduca la crearea in mediul natural a unor conditii optime de valorificare a acestuia in interesul sau si al societatii.

2.5.  Relieful fluviatil

2.5.1. TERASELE

Terasele sunt cele mai importante forme de relief acumulativ-sculptural. Formarea lor este atribuita alternantei de perioade de echilibru in evolutia sistemului fluviatil,care formeaza acumularea, si de dezechilibru care favorizeaza sectionarea acumularilor ce raman suspendate fata de talveg.

Cercetari si aprecieri asupra teraselor Tazlaului au fost efectuate atat de geografi cat si de geologi ca D.M.Preda-1917, H.Grozescu-1918, M.David-1931, V.Mihailescu-1966, C.Brandus, I.Petreus, Al.Ungureanu-1965,1971, C.Brandus-1981.

Lipsa de elemente paleontologice conducatoare a marit mult dificultatea stabilirii varstei teraselor Tazlaului.Totusi prezenta sisturilor verzi in depozitele psefitice ale teraselor,incepand cu cele mai inalte,de130-140m si120-125m,demonstreaza varsta pleistocena,postvillafrnchiana a acestora,deci varsta mai recenta a Tazlaului in comparatie cu a altor rauri din estul tarii(C.Brandus,1981).

Din datele bibliografice culese, observatiile din teren, corelate cu analiza hartii geologice si hartii geomorfologice pe teritoriul comunei se individualizeaza urmatoarele nivele de terase:

-terasa de 130-140m altitudine relativa;

-terasa de 120-125m;

-terasa de 95-100m;

-terasa de 75-80m;

-terasa de 55-65m;

-terasa de30-35m;

-terasa de 13-15m;

-terasa de 8-9m;

-terasa de 5-7m.

Din cele zece nivele de terasa ale Tazlaului din sectorul subcarpatic, 9 au fost identificate pe teritoriul comunei.

-Intre nivelele de terasa ale Tazlaului nu au fost incluse si treptele morfologice din cadrul luncii (1-2m,2-3m,3-4m), datorita faptului ca au fost modelate in acelasi orizont de prundisuri ca si albia minora si datorita caracterului lor inundabil.

Terasele Tazlaului au o dezvoltare maxima pe versantul stang, demonstrand caracterul Tazlaulu care prezinta o retea hidrografica unitara pe toata lungimea depresiunii subcarpatice si se deplaseaza de la vest catre est. Se constata existenta tendintei de divergenta a teraselor de la nord catre sud, divergenta fiind mai evidenta in zona de confluenta cu Trotusul, individualizandu-se aici poduri de terasa cu diferentieri altitudinale intre ele de numai 2-3m(C.Brandus,1981).

-O alta caracteristica a teraselor Tazlaului este puternica lor fragmentare, pe orizontala, si pe teritoriul comunei cu exceptia teraselor de 5-8m, 10-12m, 13-15m ce au continuitate de cativa km lungime. Celelalte terase se prezinta sub forma de fragmente cu dimensiuni de ordinul zecilor sau sutelor de metri, situate la distante mari intre ele.

  Terasa inalta de 130-140m altitudine relativa - este cea mai inalta, deci cea mai veche dintre terasele Tazlaului. A fost identificata numai pe versantul stang al Tazlaului, sub forma unor fragmente izolate de terasa, in Dl. Pietris(la N de localitatea Bratila) si Dl. Stanei(la N de localitatea Dragugesti ), pe interfluviul Balaneasa-Dragugesti. Fragmentul din dealul Pietris are podul de circa 135m altitudine fata de talvegul Tazlaului, iar prundisurile, in care se gasesc frecvent sisturi verzi, sunt acoperite de luturi nisipoasa groase de 4-5m. Contactul cu zona colinara mai inalta din est, este pus in evidenta de culmile domoale ale dealului Nercii si ale dealului Stejarului.

  Terasa de 120-125m altitudine relativa - s-a format de asemenea numai pe stanga Tazlaului si este bine reprezentata printr-un numar mai mare de fragmente reduse ca suprafata, ce apar pe interfluviul dintre paraiele Balaneasa si Dragugesti, in prelungirea spre sud a dealului Stanei sau in Dl. Delenilor, in Dl.Valea Rea. La toate fragmentele mentionate podul terasei se afla la 120-125m fata de nivelul apei Tazlaului. Pietrisurile din baza terasei, fie ca apar la zi, fie ca sunt acoperite cu 4-5m de luturi nisipoase, au un facies petrografic si alte elemente din culmea Pietricica (calcare, gresii rosii-violacee). Aceasta structura este evidenta la fragmentele de terasa situate de o parte sau de alta a afluentilor Tazlaului, care isi au obarsia in Culmea Pietricica. Aceasta demonstreaza ca este vorba de vechi conuri de dejectie care au parazitat lunca Tazlaului la nivelul respectiv.

  Terasa de 95-105m - este bine exprimata in relief tot pe versantul stang al vaii Tazlaului sub forma unor fragmente mai mici pe interfluviul dintre paraiele Dragugesti si Borcocenilor, pe interfluviul dintre paraiele Valea Rea si Bratila. Aceste fragmente de terasa au la baza un orizont de prundisuri cu grosimi de circa 10m, structura si textura varuata, in care pietrisurile Tazlaului sunt amestecate cu cele aduse din Culmea  Pietricica. Podurile acestor fragmente de terase sunt inclinate catre sud-vest unde si latimea lor descreste treptat pana la disparitie. La Bratila, pe versantul drept al raului Bratila, se afla dispuse gospodarii ale populatiei.

  Terasa de 75-80m - este dezvoltata pe versantul stang al Tazlaului sub forma unor fragmente reduse ca suprafata. Pe dreapta raului Dragugesti are latimea mica. Podul acestei terase a fost puternic modificat de eroziunea sau coluvionarea ulterioara, astfel ca profilul transversal are panta destul de accentuata. In deschiderile naturale din fruntea terasei se poate constata asemanarea pietrisurilor pana la identitate cu cele din baza teraselor mai inalte. Pe interfluviul dintre paraiele Valea Rea si Bratila aceasta terasa are latimi de 400-450m si se poate identifica subterasa de 95-105m.

Terasa de 55-65m - apare pe majoritatea interfluviilor de pe versantul stang al Tazlaului. In fragmentul de terasa din avale de localitatea Helegiu, orizontul de prundisuri este conglomeratic in baza, pe o grosime de 1m. Aici structura geologica a terasei este bine pusa in evidenta de doua ravene foarte active. Orizontul de prundisuri sta pe un complex marno-gipsos helvetian, se afla cu baza la 53m si are o grosime totala de 2-2,5m. Pietrisurile sunt mici si mijlocii, bine rulate si aplatizate.

-Faciesul petrografic este relativ uniform pe toata grosimea orizontului si se caracterizeaza prin predominarea diverselor tipuri de gresie inclusiv gresia de Kliwa si a sisturilor verzi. Peste prundisuri stau luturi nisipoase cu grosimea de 10-12m.

-Acest fragment de terasa se prezinta ca o fasie aproape plana, lunga de peste 1km si lata de 500-1000m pe care s-au construit cateva case ale populatiei din satul Deleni.

 Terasa de 30-35m - s-a pastrat pe teritoriul comunei in doua fragmente foarte mici pe interfluviile situate de o parte si de alta a paraului Valea Rea.

 Terasa de 13-15m - apare pe stanga si pe dreapta Tazlaului sub forma unor fragmente localizate in zona de confluenta cu unii afluenti (Valea Rea, Barsanesti).

 Terasa de 8-12m - poate fi identificata pe ambele parti ale vaii Tazlaului. Pe dreapta vaii fragmentele acestei terase au extindere mai mare, sunt alungite pe cativa km si late de 200-400m. La Helegiu, se prezinta ca o fasie plana cu latimea de 250-400m pe care se afla insirate gospodarii ale populatiei. In zona fostului teren de sport (astazi cultivat) aflat in lunca inundabila a Tazlaului, bordura acestei terase este treptat erodata, amenintand aria construita si in viitor drumul national Bacau-Onesti.

-in sud-vestul comunei pe terasa de 8-12m este dispusa partea vestica a vetrei satului Bratila.

 Terasa de 5-7m - reprezinta cel mai coborat nivel de terasa, poate fi identificata pe stanga, in zonele de debusare ale paraielor Dragugesti, Borcocenilor in Tazlau, dar si pe dreapta Tazlaului. Terenul acestor fragmente de terasa ca si al terasei de 8-12m este plan, cu soluri tinere in curs de evolutie fapt impus de varsta tanara a acestora. Cultura plantelor gaseste conditii favorabile pe solurile acestor terase.

 Studiul teraselor prezinta importanta practica deoarece cunoasterea lor inlesneste evaluarea rezervelor de materiale de constructie, de apa, amplasarea constructiilor edilitare, fiind terenurile cele mei indicate pentru constructii si pentru agricultura.

     

  2.2.5.  LUNCILE

 

Albia majora – reprezinta una din cele mai recente forme de acumulare, fiind de varsta holocena. Ea se interpune intre albia minora si baza terasei inferioare.

Prin suprafata, configuratie de ansamblu sau prin microrelieful lor, luncile Tazlaului si ale celorlalti afluenti reprezinta un element important al morfologiei depresiunii Tazlaului. Aprecieri de ordin morfologic si morfogenetic sau cu privire la alcatuirea petrogrfica a aluviunilor ori la numarul de trepte morfologice au fost efectuate de C.Brandus, I.Petreus, Al.Ungureanu(1965,1971) si C.Brandus,1981.

Lunca Tazlaului nu se prezinta uniform pe teritoriul comunei, latimea ei variind intre 80-700m.

Latime mai mare inregistreaza in nord-vestul comunei, intre 110-700 m, unde lipsesc terasele inferioare. Este ingusta, prezentandu-se sub forma de fragmente izolate, in aval de vatra satului Helegiu.

   In sud-vestul comunei, in apropiere si pe locul fostului lac Belci, care a disparut in urma puternicei viituri din 29 iulie 1991, fostul microrelief al luncii, pana la treapta de 3-4 m, a fost ingropat in aluviuni, astfel ca lunca Tazlaului se prezinta ca o suprafata aproape neteda, cu denivelari estompate, in care se adanceste albia meandrata a Tazlaului.

   Textura aluviunilor este predominant psefitica si nu se observa decat in putine locuri o sortare pe verticala, dupa dimensiuni, a materialului. Sortarea este evidenta la treptele morfologice mai inalte ale luncii si in special la aceea de 3-4 m, unde la partea superioara domina textura psamitica.

    - Treapta de 1-2 m – este raspandita sporadic de-a lungul vaii si este alcatuita din depozite aluviale in care domina elementele grosiere. Aluviunile acestei trepte, ceva mai fine la partea superioara, sunt fixate cu vegetatie ierboasa si mai rar arboricola.

    - Treapta de 2-3 m – ocupa suprafete mai mari in lunca pe ambele parti ale raului. Suprafata sa este fragmentata adesea de brate parasite ale Tazlaului, ocupate de mici ochiuri de apa sau cu caracter mlastinos.

    - Treapta de 3-4 m – este reprezentata prin sectoare reduse ca supafata care apar in aval de localitatea Helegiu, acolo unde lipseste terasa de 5-7 m altitudine relativa.

   Depozitele aluviale din baza acestei trepte sunt grosiere, apartinand aceluiasi orizont de prundisuri ca si treptele mai joase, iar in partea superioara are o textura fin-nisipoasa sau chiar nisipo-lutoasa, aflate intr-un stadiu incipient de humificare deoarece sunt afectate numai in cazuri axceptionale. Aluviunile care alcatuiesc luncile acestor afluenti au o structura variata si textura predominant grosiiera.

   Albiile minore ale Tazlaului si a afluentilor sai pe teritoriul comunei se caracterizeaza prin cateva trasaturi comune: talvegul se afla in intregime pe propriu pat de aluviuni al raului, coeficient relativ ridicat de meandrare si despletire, profile longitudinale cu unele denivelari ( valori de 0,5-1m), ostroave cu inaltimi ce nu depasesc 0,5m altitudine relativa.

   Profilul longitudinal al Tazlaului, pe teritoriul comunei, are o panta medie de 2,8 grade facandu-se abstractie de meandrare. Pe teritoriul comunei exista un sector unde panta depaseste cu mult valoarea medie, in amonte de loacalitatea Bratila, care se datoreaza probabil rectificarii pe cale naturala a cursului Tazlaului, prin taierea piciorului unui meandru-“Tazlaul Sec”.

   Albia minora a Tazlaului are un coeficient ridicat de despletire si meandrare. Urmare a meandrarii si despletirii relativ accentuate, rectificarile de directie ale canalului de etiaj principal sau ale canalelor secundare au fost frecvente atat in etapa albiei minore actuale, cat ti in etapele ei mai vechi.

2.5.3. GLACISURILE 

   Pe teritoriul comunei glacisurile ocupa suprafete apreciabile si sunt rezultatul actiunii proceselor denudationale de pe versant.

   Dupa timpul cand au luat nastere, alcatuirea petrografica si texturala a depazitelor, au fost separate doua tipuri de glacisuri: vechi (formate in pleistocen, puternic fragmentate si erodate) si noi (holocene, ce se formeaza si astazi).

   Glacisurile vechi s-au format in estul teritoriului pe seama versantilor Culmii Pietricica, de unde provin depozitele care intra in constitutia lor, precum si pe seama interfluviilor sculpturale inalte ale depresiunii. Datorita evolutiei indelungate, suprafetele de glacis au fost fragmentate de afluentii Tazlaului si modelate de procesele geomorfologice de versant, in special de eroziunea toreantiala si areolara.

   Litologic, glacisurile sunt alcatuite din pietrisuri care au grosime diferita de la un fragment de glacis la altul, grad de rulare variat, facies asemanator cu al versantului de unde au provenit si din luturi spre zona fruntala.

   Numeroase fragmente de glacis s-au pastrat la poalele vestice ale Culmii Pietricica, intre bazinul superior al paraului Dragugesti si paraul Belci. Acest sector de glacis este reprezentat prin suprafete intinse cu inclinari mai accentuate, in unele sectoare pana la 10-15 grade, cu depozite acumulative abundente, ce ajung in anumite locuri la 15-20m gosime. Cele mai intinse suprafete ale acestui glacis se afla in bazinul superior al paraului Bratila, de o parte si de alta a vaii Valea Rea si in bazinul superior al paraului Dragugesti.

   Glacisurile noi – de varsta holocena, au luat nastere aproape in exclusivitate la baza versantilor si sunt rezultatul actiunii de acumulare a proceselor denudationale actuale. Toate formele de glacis au suprafata aproape neteda slab inclinat, catre axul vaii.

    Depozitele acumulative difera de la o forma de glacis la alta. In toate cazurile depozitele de glacis de la baza versantilor paraziteaza aluviunile luncilor sau sunt intercalate in masa aluviunilor.

2.5.4.    CONURILE DE DEJECTIE

 

    Principalii afluenti ai Tazlaului au creat la nivelul terasei inalte si pana la cel al albiei majore generatii de conuri de dejectii, care au parazitat si ingrosat depozitele teraselor si luncii.

    Conurile de dejectie vechi, la nivelul teraselor superioare si medii, nu s-au pastrat in forma initiala, dar cele create in holocen care paraziteaza lunca, sunt foarte bine dezvoltate in special pe traptele morfologice de 3-4m si 2-3m.

    Pe teritoriul comunei Helegiu apar conuri de dejectii cu forma bine conturata, mai inalte (in partea centrala) cu 2-3m fata de trapta de relief pe care o paraziteaza si cu dimensiuni ce ajung in medie la in km2.  Astfel de conuri apartin afluentilor Tazlaului ce izvorasc din Culmea Pietricica.

    Alta categorie de conuri de dejectie apartine afluentilor scurti, cu caracter torential pronuntat, cu viituri frecvente si de mare intensitate. De aceea, forma conurilor respective este puternic bombata in partea centrala, altitudinea depaseste cu 3-4m suprafata luncii pe care o paraziteaza. Asa sunt conurile de dejectie ale torentilor de pe stanga Tazlaului cuprinsi in sectorul din amunte de vatra satului Helegiu si conurile de dejectie ale unir afluenti de ordinul al doilea al Tazlaului.

   Pe langa importanta teoretica, cunoasterea alcatuirii petrografice si texturii depozitelor, a formei si dimensiunilor conurilor de dejectie contribuind la elucidarea evolutiei retelei hidrografice si a caracteristicilor sale hidrologice, studiul conurilor de dejectie prezinta si o mare importanta practica fiind stiut ca ele constituie importante rezervoare de apa potabila si de materiale de constructie.

2.6. Relieful antropic

     Din dorinta de a valorifica teritoriul pe care locuieste, omul a actionat in mediul natural prin defrisarea si destelenirea unor suprafete, prin construirea unor drumuri in zonele de exploatare forestiera sau de legatura intre localitati, prin executarea de platforme artificiale pentru foraje, aducand modificari sibstantiale in relief. Aceste activitati au dus la intensificarea proceselor denudationale si pe versanti, la reactivarea si extinderea acestora pe noi suprafete si in special a alunecarilor de teren. Dar constient de aspectele negative create in reliaf prin activitatea sa omul a intervenit prin masuri menite sa contribuie la restabilirea echilibrului mediului natural.

      Astfel, prin terasari si impaduriri, prin amenajarea de poduri si podete, canale betonate de scurgere a apei, de siruire, ramblee si deblee, omul a introdus elemente noi in peisaj, a oprit evolutia unir procese geomorfologice actuale si a creat conditii pentru sporirea gradului de valorificare a terenurilor (se impune prezentarea unor fotografii).

2.7.  Microregionarea geomorfologica

     La nivelul teritoriului comunei Helegiu deosebim din punct de vedere geomorfologic si altitudinal 4 subunitati distincte (C. Brandus, I. Petreus, Al. Ungureanu – 1965, 1971):

     Subunitatea culoarului Tazlaului – in vestul comunei, cuprinde albia majora cu cele trei trepte ( 1-2m, 2-3m si 3-4m ), dispusa bilateral dar cu o dezvoltare mai mare in nord-vestul comunei unde atinge latimi de 110-700m.

     Subunitatea teraselor Tazlaului – incadreaza lunca dar cu desfasurare mai mare pe stanga Tazlaului, unde se dezvolta distinct noua nivele de terasa dispuse etajat, iar pe partea dreapta doar trei nivele de terasa.

     Subunitatea dealurilor subcarpatice estice – apartin Culmii Pietricica, cu altitudini ce ajung aproape de 700m, fragmentate de o retea hidrografica tributara Tazlaului, care a modelat aceasta subunitate.

     Subunitatea dealurilor subcarpatice vestice – alcatuita din dealuri joase ce nu ating 400m, drenate de afluentii Tazlaului pe dreapta.

                                  

                                       

3.  CLIMA

 

 3.1. Factorii genetici ai climei

    

 3.1.1.CIRCULATIA GENERALA A AERULUI

 

 Din punct de vedere climatic teritoriul comunei Helegiu se gaseste situat in sectorul climatului continental al tarii, in etajul dealurilor, tinutul moldovenesc, districtul subcarpatilor estici (monografia geografica, 1969).

   Asezarea comunei in tinutul subcarpatilor din estul Carpatilor Orientali, a determinat prezenta pe teritoriul sau a unui climat temperat-continental de tranzitie.

   Cunoasterea particularitatilor elementelor climatice din aceasta zona prezinta importanta teoretica si practica deoarece clima influenteaza agricultura, regimul hidrografic al raurilor, vegetatia, activitatea de constructii, transporturi, in general intreaga activitate a omului

3.1.2.     RADIATIA SOLARA

 

 Radiatia solara inregistreaza valori care oscileaza in functie de anotimp, de regimul nebulozitatii si al transparentei aerului de persistenta cetii care are o repartitie neuniforma mai ales datorita configuratiei reliefului local.

   Radiatia solara totala pentru aceasta zona inregistreaza o valoare medie multianuala de 117,5 Kcal/cm2  din care 85-87,5 cm2 se realizeaza in semestrul cald al anului, iar 30-32 Kcal/cm2 revin semestrului rece (Atlasul R.S.R. vol. I).

   Radiatia solara atinge valori maxime in luna iulie cand nebulozitatea are valori reduse, fapt caracteristic zonelor premontane adapostite, si scade treptat pana in luna decembrie cand nebulozitatea are valori mai ridicate.

 3.1.3 DINAMICA ATMOSFEREI

   Zona studiata este situata in estul tarii noastre aflandu-se sub influenta directa a marilor sisteme barice ce actioneaza pe continent tot timpul anului. Acestea imprima elementelor climatice trasaturi topoclimatice specifice, in conditiile predominarii unei circulatii din sectorul vestic. In anumite perioade se produc si invazii nordicede aer subpolar mai ales a maselor de aer temperat continental, impuse de aria anticiclonala dinamica euroasiatica. (V. Cernea, D. Cernea, 1971).   

  

  3.1.4.   RELIEFUL SI SUPRAFATA SUBIACENTA

 

   Relieful (prin altitudine, inclinare, orientare), vegetatia si suprafetele acvatice creeaza in cadrul regiunii zone cu particularitati distincte sub aspectul creerii unor subunitati topoclimatice.

   Vecinatatea culmii Berzunti in vest, prezenta Culmii Pietricica in est, creeaza pe teritoriul comunei un adapost care ramane totusi sub influenta maselor de aer de circulatie generala.

                                 

 3.2.  Elementele climei

                 

3.2.1.  TEMPERATURA AERULUI

 

   Temperatura aerului este elementul in care se reflecta cel mai pregnant caracterul temperat-continentalal climei. El influenteaza un mare numar de procese fizice si biologice.

   Evopotranspiratia, inghetul, contractarea si dilatarea unor materiale sunt fenomene strict legate de temperatura. Cunoasterea valorii temperaturii este necesara multor domenii de activitate: agronomie, zootehnie, transporturi, constructii, turism,  si,  de ce nu am spune ca acest element intereseaza pe fiecare dintre noi zilnic.

   Analizand datele inregistrate pe o perioada de 97 de ani (1896-1993) la statia meteorologica Targu Ocna (la ce altitudine e Tg. Ocna si la ce altitudine e comuna ta?), situata la o distanta mica de zona studiata, rezultaca temperatura medie multianuala a aerului a fost de 9,3 oC.

   Aceasta temperatura este mai scazuta in comparatie cu alte localitati (ex.- Cu localitatile din vestul tarii) intrucat comuna Helegiu este situata in estul tarii, in estul Carpatilor Orientali, in calea maselor de aer rece (de origine.)

   Temperatura medie multianuala lunii iulie este de 20 oC, iar cea a lunii ianuarie este de –2,9 oC. Amplitudinea termica este de 22,9 oC, mai mica decat in alte tinuturi din estul Carpatilor Orientali, dovedind un climat temperat-continental cu nuante mai putin excesive.

   Analizand temperaturile medii lunare putem constata ca acestea sunt negative in lunile ianuarie, februarie, decembrie. Incepand din luna martie temperaturile devin pozitive, marcand diferente medii mari fata de luna anterioara. Diferanta este mai mare intre lunile martie si aprilie (6,4 oC). Aceste abateri se datoresc cresterii bilantului caloric al suprafetei active si schimbarii regimului circulatiei atmosferice. Dupa aceea temperatura creste mai lent, tinzand catre maxim in luna iulie (20 oC), apoi incepe sa scada. Luna ianuarie este mai friguroasa, cu o temperatura medie multianuala de –2,9 oC. Cea mai mica variatie de temperatura se produce intre mediile lunilor iulie si august (0,5 oC) si intre mediile lunilor decembrie si ianuarie (-2,3 oC).

   Se produc abateri pozitive si negative de la temperatura medie multianuala. In anumiti ani (ex: 1963, 1965, 1973, 1976, 1980, 1987) considerati ani reci, temperatura medie a scazut sub 9 oC, iar in alti ani (ex: 1957, 1975, 1982, 1989, 1990) valoarea medie anuala a temperaturii a atins 10 oC. Aceste variatii de temperatura sunt determinate de natura maselor de aer care ajung in aceasta regiune. De exemplu, in iarna anului 1968-1969, a predominat un regim anticiclonic determinat de prelungirea anticiclonului siberian, fapt ce a dus la inregistrarea unor temperaturi deosebit de scazute, cu urmari negative asupra activitatii oamenilor. Advectia de aer maritim din vest a determinat incalzirea nefireasca a aerului in luna ianuarie 1983, cand s-a inregistrat o temperatura medie de 1,3 oC.

   Din datele analizate reiese ca temperatura maxima absoluta cea mai ridicata s-a inregistrat la data de 5 iulie 1916, cu valoarea de 40,8 oC, iar temperatura minima absoluta a fost inregistrata la data de 25 ianuarie 1942, cu o valoare de –29,6 oC. Amplitudinea maxima absoluta fiind de 70,4 oC.

   In perioada 1896-1990 valori mai mari s-au inregistrat la data de 15 august 1957 (39,6 oC), la data de 10 iulie 1980 (37,5 oC), iar valori mai scazute s-au inregistrat la data de 13 februarie 1969 (-26,6 oC) si la data de 14 ianuarie 1985 (-26,7 oC).

   Inghetul se produce fie datorita invaziei maselor de aer reci (ingheturi advective), fie datorita racirii suprafetei subiacente, prin radiatie (ingheturi radiative). O importanta pentru agricultura o prezinta ingheturile timpurii si tarzii, din anotimpurile de tranzitie.

   Data medie de producere a primului inghet este jumatatea lunii octombrie, iar a ultimului inghet a doua jumatate a lunii aprilie, rezultand in medie un numar de 273 de zile fara inghet si 93 de zile cu inghet.

   Cel mai timpuriu inghet s-a produs la data de 24 septembrie, uneori insa s-a produs foarte tarziu (19 noiembrie), iar ultimul inghet a variat intre datele 21 martie si 15 mai.

   Probabilitatea producerii inghetului se poate cota incepand cu ultima decada a lunii septembrie si pana in a doua  decada a lunii mai, numarul zilelor de inghet osciland de la un an la altul.

        Tabelul nr. 1.                

                         

                       Zilele de iarna, cu temperaturi mai mari sau egale cu 0 oC

Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

AN

Numar zile

11

6,4

3

-

-

-

-

-

-

0,4

1,2

6,8

28,8

   Sursa: Statia Meteorologica Tg. Ocna

   Zilele de vara cu temperaturi mai mari sau egale cu 25 oC se inregistreaza in intervalul aprilie-octombrie, cu o medie de 68,9 zile anual. Au fost ani cand zilele de vara au depasit numarul de 85. Numarul cel mai mare cu zile de vara prezinta lunile iulie si august.

   In ultimii 97 de ani temperatura aerului s-a mentinut relativ constanta, osciland in jurul valorii de 9,3 oC, mai ridicata decat a climatului montan si mai scazuta decat a climatului de ses.

Luna cea mai calda este luna iulie, iar cea mai rece este luna ianuarie.

   Din punct de vedere al temperaturii aerului, zona se caracterizeaza printr-un regim moderat datorita adapostirii zonei de catre dealurile inconjuratoare.

        Tabelul nr. 2.

                  

                           Numarul mediu de zile cu temperaturi mai mari sau egale cu 25 oC

Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

AN

Numar zile

-

-

0,3

1,2

6

14,2

20,9

14,8

10,5

1

-

-

68,9

  Sursa: Statia Meteorologica Tg. Ocna

      3.2.2. UMEZEALA AERULUI

   Umezeala relativa a aerului reprezinta un important indicator climatic, alaturi de temperatura aerului si vant, care permite cunoasterea stadiului de umezeala din atmosfera.

   Umezeala relativa a aerului are valoarea medie multianuala de 70 %, ceea ce situeaza zona printre zonele cu umezeala a aerului scazuta.

         Tabelul nr. 3

                                 Umezeala relativa a aerului la Statia Meteo Targu Ocna

Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Media

Valoarea

72%

72%

68%

63%

65%

65%

65%

70%

69%

72%

75%

76%

70%

   Regimul anual al umezelii relative se caracterizeaza printr-un maxim in perioada rece si un minim in perioada calda a anului. Maximul anual se produce de obicei in luna decembrie (76 %) si se datoreaza frecventei mari a numarului zilelor cu ceata generata de advectia aerului rece. Minimul se produce in aprilie (63 %) existand si un minim secundar, in lunile de vara. Scaderea umezelii relative in aprilie se datoreaza incalzirii puternice a aerului iar in iulie datorita frecventelor invaziei de aer continental cu caracter anticiclonal.

   Mersul diurn al umezelii relative se afla in raport invers cu cel al temperaturii aerului. Prezinta in general oscilatii simple cu un maxim in primele ore de dimineata, inainte de rasaritul soarelui, cand temperatura este mai scazuta si un minim la amiaza, intre orele 12-17, cand temperatura urca la valori maxime.

   Numarul zilelor cu umezeala mai mare sau egala cu 80 % (zile foarte umede) se ridica in medie pe an la 73 zile; numarul zilelor cu umezeala mai mica sau egala cu 50 % se ridica in medie la 157 zile, iar numarul zilelor foarte uscate este destul de redus.

   In perioada studiata, un an deosebit privind umezeala aerului foarte scazuta este 1957 cand numarul zilelor umede au fost numai 22, al celor uscate 243 si foarte uscate 40. De fapt se cunoaste faptul ca anul 1957 s-a caracterizat prin seceta cu efecte negative asupra vegetatiei.

   Anul deosebit de umed a fost 1972 cand numarul de zile foarte umede a fost 117, numarul zilelor uscate 80 si foarte uscate 8. Si acest an a avut urmari negative asupra vietii si activitatii oamenilor din zona (inundatii, alunecari de teren, distrugerea culturilor agricole).

 3.2.3. Nebulozitatea

   Gradul de acoperire a cerului cu nori, inaltimea, forma si densitatea acestora sunt elemente importante ce influenteaza bilantul radiativ si implicit pe cel valoric si prin aceasta o serie de procese esentiale.

   Pentru cunoasterea regimului nebulozitatii am analizat datele inregistrate in perioada 1961-1990.

Din analiza datelor rezulta o valoare medie multianuala de 5,8 zecimi, valoare specifica regiunilor adapostite unde ca urmare a fenomenelor feonale nebulozitatea prezinta valori destul de scazute.

In cursul anului nebulozitatea prezinta doua maxime: maximul principal se produce iarna, in luna februarie si maximul secundar se produce tot iarna, in ianuarie cu valori de 7,0 zecimi si respectiv 6,2 zecimi. Minima nebulozitatii se produce vara, in august cu valori de 4,5 zecimi, cand predomina regimul anticiclonic si norii cumuliformi, iar nivelul de condensare se afla la mare inaltime.

   Din analiza variatiei diurne a nebulozitatii se poate vedea ca ea prezinta un maxim si un minim zilnic.

   Pe anotimpuri acest parametru prezinta vara un maxim intre 14-18, de 5,9 zecimi, si unminim noaptea in jurul orei 24, cu valori medii de 2,0 zecimi, cand convectia dispare complet iar radiatia nocturna impiedica formarea norilor.

   Iarna, oscilatiile nebulozitatii in decursul zilei sunt aproape insesizabile, totusi cu usoare accentuari la orele de dimineata si seara.

3.2.4.  Precipitatiile atmosferice

   Constituie o latura foarte importanta in caracterizarea climei unei zone fiind veriga principala a circuitului apei in natura, prezentand un interes practic, aplicativ si teoretic.

   Apa provenita din precipitatii constituie rezerva de umiditate a solului, necesara plantelor faza de vegetatie fiind pe de alta parte sursa de alimentare a apelor curgatoare din zona, a panzei freatice.

   Mecanismul formarii precipitatiilor este destul de complicat fiind legat in general de circulatia maselor de aer si a fronturilor atmosferice, fapt ce se produce la scara mare.

   Cantitatea de precipitatii inregistrata indica o medie anuala in jur de 611 mm.

   Perioada cea mai ploioasa este mai-august cand se inregistreaza circa 320 mm din cantitatea anuala, deci mai mult de 50 %, iar perioada cea mai secetoasa este noiembrie-martie, cand se realizeaza circa125 mm din cantitatea anuala.

   Din analiza graficului (unde e ?) privind mersul anual al mediei plurianuala a precipitatiilor se constata ca in ultimii 35 de ani precipitatiile au oscilat destul de mult (de la aproape 400 mm la aproape 800 mm) mentinandu-se totusi in jurul valorii de 611 mm.

   In ultimele 3 decenii cei mai ploiosi ani au fost 1972 care a inregistrat o valoare medie lunara a precipitatiilor de 66 mm. Cantitatea mare de precipitatii din acesti ani este pusa pe seama  predominarii advectiei in sezonul cald a unor mase de aer umede, de circulatie vestica, care au determinat ploi continui si de lunga durata, cu intensitate moderata, asociata uneori cu ploile de convectie care dau averse de scurta durata cu mari cantitati de apa.

   Cei mai secetosi ani au fost anii 1973 si 1963 cu o cantitate medie lunara de precipitatii de 33 mm, urmare a predominarii advectiei maselor de aer continental din estul Europei si nordul Africii in regim anticiclonal.

   Lunile care inregistreaza cea mai mare cantitate de precipitatii sunt lunile mai, iunie, iulie, iar cea mai scazuta cantitate de precipitatii se inregistreaza in lunile decembrie, ianuarie, februarie.

   In perioada 1900-2000, cantitatea maxima de precipitatii inregistrata in 24 de ore a fost de 110 mm, la 11 iulie 1935.

   Stratul de zapada apare in medie in ultima decada a lunii octombrie, probabilitatea mentinerii lui situandu-se insa intre 1 decembrie si 31 martie, cu o grosime medie anotimp de 5 cm.

   In medie se inregistreaza un numar de 36,6 zile cu ninsoare, iar stratul de zapada se mentine in medie 55,4 zile.

   Din punct de vedere al mersului anual al grosimii stratului de zapada, in 1957 are o grosime medie de 15 cm fiind anul cel mai bogat in zapada. Urmeaza anii 1958, 1959 cu cate 13 cm. Anii cu putina zapada au fost 1965, 1992, 1997.

   In privinta frecventei zilelor cu strat de zapada se remarca anul 1969, cu un total de 111 zile. De fapt acest an a fost cel mai rece an.. Anul cu cel mai redus numar de zile cu strat de zapada a fost anul 1974, cu 18 zile.

   Alte fenomene meteorologice care se produc in zona sunt: grindina, roua, bruma, chiciura, poleiul, ceata, care au influenta asupra agriculturii, vietii si activitatii oamenilor.

 3.2.5.Vanturile

   Vantul este un fenomen meteo deosebit de variabil in timp si spatiu, determinat de contrastul baric orizontal creat in cadrul circulatiei generale a atmosferei.

   Regimul vanturilor din zona este determinat in primul rand de deplasarea diferitelor sisteme barice, care traverseaza zona. Lantul Carpatilor Orientali, situat in vestul regiunii creeaza conditii optime pentru aparitia unor curenti locali cu efecte foehnale. Pe de alta parte dealurile care alcatuiesc regiunea au un efect moderat asupra vitezei vanturilor.

   Analizand raza vanturilor anuala si pe anotimpuri constatam ca in toate anotimpurile predomina vanturile de vest, nord-vest si nord si frecventa redusa a vanturilor de est si nord-est.

   Calmul a inregistrat valori medii multianuale ridicate, 38,7 %. In timpul anului frecfenta calmului variaza de la un sezon la altul. Frecventa cea mai mare a calmului se produce iarna (43 %)fiind anotimpul cel mai linistit, determinat de stratificarea termica a aerului rece. Primavara si vara sunt anotimpurile cele mai turbulente, cand calmul inregistreaza frecvente de 34,7 % si respectiv 30 %.

   Viteza medie multianuala a vantului a variat intre 2 si 4,8 m/s ceea ce situeaza zona intre parametri caracteristici zonelor cu viteze moderate.

   Cea mai ridicata valoare medie multianuala a atins 4,8 m/s, iar cea mai mare viteza medie anuala a vantului a fost de 12,1 m/s, inregistrata in1975, din nord, vitezele maxime au depasit uneori 20 m/s.

   Viteza vantului se schimba de la anotimp la anotimp.

     Iarna, cand predomina stratificarea stabila a aerului rece, viteza vantului este mai redusa, sub 2,5 m/s. Se remarca totusi viteza mai ridicata a vantului din nord, ce depaseste 4,5 m/s.

     Vara, viteza medie a vantului prezinta valori mai scazute decat primavara, putere mai mare avand vanturile din directia nordica si sud-vestica.

   Vitezele medii ale vantului au in general, valori mai scazute la inceputul toamnei.

   Variatia diurna a vitezei vantului se caracterizeaza in tot timpul anului printr-un maxim, ziua, in timpul orelor de amiaza, cand insolatia este maxima si printr-un minim noaptea, spre dimineata cand temperaturile au cele mai scazute valori si predomina stabilitatea termica verticala.

   Lunile care inregistreaza cel mai ridicat numar de zile cu vant puternic, sunt martie, aprilie, si mai, iar numarul zilelor cand viteza medie a vantului a depasit 16 m/s este de circa 4 pe an.

   In concluzie, zona se poate caracteriza ca o zona linistita cu vanturi slabe sau moderate, predominand calmul. (roza vanturilor?)

3.3.        Topoclimatele

  

     Alaturi de temperatura aerului si precipitatii, vanturile au o importanta deosebita pentru agricultura comunei, intrucat influenteaza direct evolutia productiei agricole vegetale. Cunoasterea acestor parametri climatici permite o repartitie corespunzatoare a culturilor si utilizarea mai eficienta a terenurilor in raport cu cerintele agriculturii, o mai buna gospodarie a resurselor de apa.

   In functie de relieful zonei studiate se pot separa mai multe zone topoclimatice:

   - un topoclimat al zonei Tazlaului cu temperaturi moderate si umiditate atmosferica mai mare, ceata frecventa si o dinamica activa a atmosferei, fenomene de inversiune termica ce se produce in special in anotimpul rece.

   - un topoclimat al versantilor cu expunere sudica, sud-estica si sud-vestica, cu temperaturi mai ridicate, dar umiditate mai mica, datorita expunerii mai indelungate la soare. Temperaturile mai ridicate grabesc primavara, topirea zapezilor, infrunzirea mai timpurie a vegetatiei. Pe acesti versanti apar pomi fructiferi si vii.

   - un topoclimatal interfluviilor mai inalte, cu temperaturi medii sub cele inregistrate, vanturi care se apropie ca frecventa si intensitate regionala a maselor de aer, insolatie mai ridicata iarna, fata de valorile inregistrate si mai scazute fata de aceste valori, in timpul verii.  

                                         

  

                               4. HIDROLOGIA

      Raul Tazlau si afluentii sai reprezinta reteaua hidrografica a comunei Helegiu.

      Tazlaul izvoraste din Culmea Gosmanului, de la o altitudine de 1120m si debuseaza in Raul Trotus in aval de satul Slobozia, la o altitudine de 195m. Are o lungime totala de 85 km, cea mai mare parte a cursului sau aflandu-se in regiunea subcarpatica (68 Km), iar bazinul sau hidrografic este de 984 Km2   .

       Pe teritoriul comunei Helegiu se afla o parte a cursului sau inferior, avand o lungime de 12,6 Km strabatand partea vestica pe directia N-S. In profil longitudinal are o panta cu valoare de 2,8%0. Albia a suferit rectificari de directie, fenomen ce a determinat aparitia de meandre si brete moarte.

       Latimea albiei pe teritoriul comunei este cuprinsa intre 15-40 m, iar adancimea are valori de 0,5-1 m.

       Toti afluentii Tazlaului de pe teritoriul comunei isi au obarsia in Culmea Pietricica.

       Tazlaul impreuna cu afluentii sai principali alcatuiesc o retea hidrografica cu o lungime de circa 94 Km si o densitate medie de 11,8 Km/km2.

 4.1. Apele subterane

       Din harta hidrogeologica a tarii se poate desprinde ca judetul Bacau are bogate panze de ape subterane, cu niveluri hidrostatice foarte variate, in raport cu natura substratului petrografic.

     Apele subterane reprezinta sursa cea mai importanta de alimentare a populatiei comunei Helegiu. Ele cuprind apele freatice acumulate in depozitele cuaternare de terasa, deluviale precum si apele de adancime din depozitele miocene.

      Adancimea panzei de apa freatica variaza in functie de relief si este pusa in evidenta de forajele hidrogeologice executate in lunca Tazlaului precum si de fantani sau de izvoarele care apar la baza unor terase sau versanti. Astfel apa freatica se gaseste la o adancime cuprinsa intre 0,5-1,5 m pe fundurile de vale, intre 3-5 m in lunca, la peste 10 m pe terasa I, iar pe versanti ajunge la 40 m adancime.

     Analizele de laborator arata ca apa freatica inmagazinata in subteranul teritoriului comunei se inscrie in limitele potabilitatii. Ele sunt ape moderat mineralizate si se pot utiliza si in irigatii.

     Pe malul stang al Tazlaului, acviferul freatic de terasa este descarcat prin izvoare utilizate de populatie ca apa potabila, in irigatii si, pana in 1990, in amenajari piscicole.

 4.2. Apele de suprafata

 

  Aport mai mare de apa adus Tazlaului este realizat de paraul Dragugesti, afluent pe stanga. Tot afluenti pe stanga sunt si paraiele: Borcocenilor (Deleni), Valea Rea (Vaiereni), Bratila si Belci, care au talvegul cu pante accentuate, cursuri anemice ce inregistreaza cresteri de nivel doar in timpul ploilor abundente si la topirea zapezilor.

            Paraul Dragugesti - isi are izvoarele in Culmea Pietricica, in afara teritoriului comunei. Are o lungime de 26,4km si un bazin hidrografic cu o suprafata de 6,5 km2 , cu o dezvoltare mai mare in cursul superior unde colecteaza cativa afluenti cu izvoarele in Culmea Pietricica si anume paraiele Turcului,Glodului,Carligatu.    

   Paraul Dgragugesti traverseaza vatra satului Dragugesti, iar paraul Glodului traverseaza partea estica a aceluiasi sat. Cursul inferior al paraului Dragugesti dreneaza si o parte a vetrei satului Helegiu.

            Paraul Deleni - isi are izvoarele pe teritoriul comunei, in dealurile estice, are un traseu abia schitat, cu albia ingusta, nedespletita, dar meandrata, adancita doar cu cativa decimetri in propriile aluviuni. Cursul sau mijlociu constituie limita sudica a satului Deleni.

2

 
            Paraul Valea Rea - isi are izvoarele in dealurile estice, tot pe teritoriul comunei, are o lungime de 15,4 km si un bazin hidrografic de 3 km . In cursul superior primeste paraul Marisca, ce strabate o parte din zona impadurita a comunei.    

            Paraul Bratila - strabate partea sudica a comunei pe o lungime de 12 km. In cursul superior primeste paraiele Nercii si Vranceanu, care au cursuri anemice ce inregistreaza cresteri de nivel doar in timpul ploilor torentiale.

            Paraul Belci - formeaza o parte a hotarului cu comuna Gura Vaii, avand o lungime de 8,2 km si debit relativ constant in cea mai mare parte a anului.

   

4.3.  Regimul hidrologic

 

    Cunoscand regimul hidrologic (alimentare, scurgere lichida, scurgere solida, chimismul, nivele, debite, regim termic) se poate asigura o utilizare corespunzatoare a surselor de apa de pe teritoriul comunei.

 4.3.1. Sursele de alimentare

      Sursele de alimentare sunt determinate de factorii fizico-geografici: precipitatii, temperatura si umiditatea aerului, solului, vanturile, structura solului, structura geologica si geomorfologica a bazinului.

    Factorii climatici si in primul rand precipitatiile, prin cantitatea de apa, intensitatea si felul lor, prin repartitia in timpul anului determina felul, marimea si variatia surselor de alimentare

.   Caracteristic pentru raul Tazlau este alimentarea in proportie de peste 70%, din apa provenita din ploi si din topirea zapezilor si circa 28% din panzele acvifere. Acest fapt este pus in evidenta de viiturile puternice care se produc la caderea unor cantitati mari de precipitatii (1991), iar nivelele si debitele mici se produc in perioadele lipsite de precipitatii, cand alimentarea se face din apele subterane.

4.3.2. Regimul scurgerii

 

3

 

3

 

3

 

3

 
        Scurgerea medie - elementul de baza care participa la formarea scurgerii il constituie tot precipitatiile. Analizandu-se scurgerea medie de la statia hidro Onesti, pe baza masuratorilor efctuate la mira Helegiu, situata la 50 m amunte de podul ce traverseaza raul Tazlau, reiese ca scurgerea medie anuala cea mai mare s-a produs in anii 1972 (16,5 m  /s), 1970 (14,8 m  /s), si 1991 (13,3  m  /s). Debitul mediu multianual este de 4,9  m  /s.

   Surgerea medie lunara urmareste in timpul anului variatia scurgerii zilnice. Pentru exemplificare aratam ca la 18 .04.1989 valoarea scurgerii a foat de 8,22 m3 /s, iar la 26.06.1989 valoarea scurgerii a crescut la 23,6 m3 /s si a scazut mult in lunile de toamna inregistrand 1,03 m3 /s la 30.10.1989 si in lunile de iarna, inregistrand 0,45 m3 /s la 10.12.1989.

   In ceea ce priveste scurgerea medie lunara si sezoniera, putem afirma ca bazinul Tazlaului se incadreaza in grupa raurilor unde cele mai mari cantitati de apa se scurg in lunile de primavara (1% din volumul total) si in lunile de vara 35% din volumul total. Cele mai mici cantitati de apa se scurg in lunile de iarna (9,8% din volumul total) si de toamna (14,2%).

   In perioada ultimelor trei decenii, lunile cu cea mai bogata scurgere sunt ianuarie si decembrie. Ca urmare Tazlaul se incadreaza in tipul de regim pericarpatic estic, care se caracterizeaza prin ape mici de iarna, ape mari nivopluviale in martie, viituri accentuate vara, viituri izolate in august si o perioada mai indelungata de ape mici vara-toamna.

 

      Scurgerea maxima - este influentata in cea mai mare masura de precipitatii. Ploile si topirea zapezilor combinate provoaca scurgerea maxima in bazinul Tazlaului. Cele mai mari debite inregistrate in cursul anului au fost generate de ploile abundente din lunile de vara si anume: 1550 m3 /s la data de 29.07.1991; 938 m3 /s la data de 7.07.1990; 900 m3 /s la data de 10.07.1981; 890 m3 /s la data de 1.06.1971; 750 m3 /s la data de 25.08.1977.

  In urma puternicii viituri a tazlaului din iulie 1991, s-a produs ruperea barajului Belci si disparitia lacului de acumulare.

  In urma ploilor de durata din verile anilor 1971, 1972, 1975 si a viiturilor produse de paraiele cu caracter torential din estul comunei, s-au declansat alunecari de teren in vetrele satelor Dragugesti, Bratila si Helegiu.

 

       Scurgerea minima - se produce in perioada de iarna deoarece temperaturile scazute fac ca precipitatiile cazute sa ramana blocate sub forma de zapada. Cele mai mici valori s-au inregistrat in iarna anului 1954 (0,004 m3 /s). Valori scazute s-au inregistrat si in alti ani si anume: la data de 18.01.1972 (0,300 m3 /s), la data de 31.01.1981 (0,351 m3 /s). Alimentarea raurilor in acest anotimp se face in special din apele subterane.

          

      Scurgerea solida - actiunea mecanica a ploilor asupra solului urmate de scurgerea apei, la suprafata solului, scurgere care provoaca fenomenul de spalare, dizolvare si transport al particulelor fine si al substantelor usor solubile, duce la formarea scurgerii solide.

   Scurgerea de aluviuni in suspensie urmareste in linii mari pe cel al scurgerii lichide. Cu cat debitul de apa este mai mare cu atat creste si scurgerea debitului de aluviuni in suspensie.

   Apele mari de primavara transporta cea mai mare parte de aluviuni in suspensie. Debitul mediu multianual de aluviuni in suspensie este de 46,65 kg/s.

   In ultimele trei decenii cea mai mare cantitate de aluviuni in suspensie s-a inregistrat in 1979, cand in timpul viiturii din luna august s-a inregistrat valoarea de 25000 kg/s.

  Scurgerea cea mai mica de aluviuni in suspensie se inregistreaza in perioada de iarna si in timpul apelor mici de vara-toamna.

4.3.3.     Regimul termic

      Temperatura apei este influentata direct de temperatura aerului si solului. Variatiile temperaturii apei sunt insa mai putin evidente decat cele ale aerului datorita caldurii specifice ridicate a apei.

    Din inregistrarile facute la statia hidro Onesti este evidenta corelatia dintre temperatura aerului si apei. Astfel la 1 martie 1992 temperatura aerului era de 4 oC, iar a apei de 2,1 oC. Cresterea temperaturii aerului la 17 oC, la 1 iunie 1992, a determinat si o temperatura a apei de 16o C.Temperatura mai ridicata a aerului, de 21,2o C la 1 august 1992 a influientat si temperatura apei care s-a ridicat la 22,5 oC. Ca urmare a procesului de racire a atmosferei la 2 noiembrie 1992, temperatura aerului a scazut la 10,4o C iar temperatura apei la 9,1 oC.

    Icalzirea apei incepe la sfarsitul lunii martie, atingand valori maxime in intervalul iunie-august si anume 32 oC in iulie 1992, 31,8 oC in iunie 1985, 31oC in august 1989, apoi temperatura scade in lunile de iarna si anume 0,10 C in februarie 1981, 0 0C in ianuarie 1993.

    Temperatura apei Tazlaului inregistreaza varietati diurne mari in lunile de vara, inregistrand valoarea maxima in cursul dupaamiezii orele 14-16 si valoarea minima noaptea catre dimineata.

    Aparitia si mentinerea temperaturii negative ale aerului determina si aparitia fenomenului de inghet, care se pune in evidenta prin cele mai mici debite. Temperaturile negative ale aerului determina aparitia unor formatiuni de gheata, initial sub forma de ace de gheata, apoi in gheata la mal. In cea mai mare parte formatiuni de inghet apar in a doua decada a lunii noiembrie si prima decada a lunii decembrie. Daca perioadele cu temperaturi negative ale aerului persista se ajunge la instalarea podului de gheata, intre decada a treia a lunii decembrie si decada intai a lunii ianuarie, cu o durata medie ce variaza intre 20 si 60 de zile. Disparitia ghetii se produce in ultima decada a lunii martie, ca de exemplu in anul 1985.

4.3.4.     Chimismul si calitatea apei

      Chimismul apei raurilor este conditionat de compozitia chimica a rocilor si solurilor, de elementele climatice (precipitatii, evapotranspiratie ), hidrologie si elemente antropice.

   Din punct de vedere hidrochimic Tazlaul face parte din clasa apelor clorurate, cu mineralizare mare, care depaseste 500 mg/l. Mineralizarea are valori mai ridicate cand alimentarea raului este subterana sau din ploi ce se produc dupa perioade mai lungi de seceta. Aportul mare de cloruri este datorat faptului ca Tazlaul si unii afluenti ai sai strabat formatiuni salifere.

   Un rol important in chimismul apelor Tazlaului il are poluarea acestora, determinata de exploatarile petroliere de pe cursul superior, deversarile apelor uzate din gospodariile populatiei, folosirea ingrasamintelor si pesticidelor in agricultura, poluare care nu prezinta un pericol prea mare.

   Gradul de mineralizare naturala a apelor Tazlaului prezinta calitati fizice si chimice care permit folosirea lor in activitate economica, dar nu prezinta calitatea apelor potabile.

     

4.4.   Lacurile

 

    Pe teritoriul comunei, unitatile lacustre sunt slab reprezentate de cateva lacuri foarte mici, o parte din ele aproape colmatate. Aceste lacuri au origine antropogena si au fost amenajate in nord-vestul comunei pe malul stang al raului Tazlau, pentru piscicultura. Dupa 1990 s-a renuntat la folosirea lor.

    In partea de sud-vest a teritoriului comunei s-a aflat o parte a lacului Belci, care in urma viiturii din vara anului 1991 a disparut, pe locul respectiv ramanand cateva balti izolate.

                         5. VEGETATIA SI FAUNA

Teritoriul comunei Helegiu, prin pozitia sa in cadrul judetului Bacau, se incadreaza in zona de padure (etajul nemoral ) si biocomplexelor specifice luncilor (pe vatra Tazlaului si afluentilor sai).

      Etajul nemoral (paduri de fag si de gorun) se caracterizeaza prin predominarea padurilor de foioase de tip central-european cu influente est-europene marcate prin aparitia sporadica a stejarului (D.Mititelu si colaboratorii sai,1975).

      Cele mai intinse suprafete de padure se gasesc in dealurile subcarpatice din estul si vestul teritoriului. Pe locul unor foste paduri au aparut astazi pajisti secundare si terenuri agricole.

       Vegetatia forestiera ocupa 2512 ha (31%) din suprafata comunei si cuprinde mai multe subetaje.

       

5.1. Subetajul padurilor de fag (Fagus sylvatica)

      Are cea mai mare extindere, ocupand suprafete mari in estul si vestul comunei. In est ocupa bazinul superior al paraielor Turcu, Carligatu, Borcocenilor, Valea Rea, Bratila, unde urca la altitudini de 450-600 m.

    -in nord-est apar pe versantii nordici ai Dealului Magura Dragugesti, Dealul Stejar si in bazinul superior al vaii Botului

    -in vest ocupa versantii nordici ai Dealului Druta si ai Dealului Ciortea

     Padurile acestui subetaj sunt alcatuite in principal din fag, la care pe alocuri se adauga pinul (Pinus silvestris), molidul (Picea excelsa), stejarul (Quercus petraea), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul (Carpinus betulus),  teiul (Tilia tomeutosa).

     Aceste paduri se dezvolta pe soluri podzolice si pe soluri brune argiloiluviale.

     Padurile de fag sunt in general umbroase si din acest motiv stratul de arbusti lipseste sau este reprezentat numai prin cateva specii: cornul (Cornus mas), alunul (Corylus avellana), macesul (Roa canina).

     Stratul ierbos este variat si cuprinde: rogoz (Carex digitata), urzica moarta (Lamium galeobdolen), vinarita (Asperula adorata), paius de padure (Festuca gigantaea), macrisul iepurelui (Oxalis acetosella).

 5.2. Subetajul padurii de fag in amestec cu gorun

     Subetajul padurii de fag in amestec cu gorun ocupa suprafete mai reduse si anume pe versantii vestici ai dealurilor: Magura, Stejar, Cires si Helegiu.

     Pe alocuri, pe langa fag si gorun, apar frasinul, carpenul, teiul si diverse specii de ulm.

     Stratul de arbusti este mai bine reprezentat deoarece aceste paduri sunt mai putin umbroase: voniceriul (Evonymus europaea), caprifoiul (Lonicera xylosteum), alunul, lemnul cainesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), socul.

     Stratul ierbos este de asemenea foarte variat si cuprinde: vinarita, rogozul, pastita (Anemone nemorosa), laptele cainelui (Euphorbia amygdala).

     

5.3. Subetajul padurii de gorun  (Quercus petraea)

       Subetajul padurii de gorun ocupa suprafete mici in estul comunei. In trecut a ocupat suprafete mai mari dar locul lor a fost luat de pajisti secundare si terenuri agricole.

     Gorunetele sunt formate in unele locuri exclusiv din gorun (Dealul Cires, Dealul Mare), iar in altele se prezinta sub forma unui amestec complex (sleauri) in care apar specii termofile: cerul (Quercus ceris), garnita (Quercus frainetto), stejarul (Quercus rohur), precum si fagul, carpenul, paltinul.

     Aceste paduri sunt mai luminoase si din aceasta cauza stratul de arbusti este mai bine dezvoltat, cu specii numeroase. Dintre ele amintim: alunul, voniceriul, socul, lemnul raios (Evonymus verrucosa), gherghinarul (Crotaegus monoguyna), porumbarul (Prunus spinosa), macesul.

     Stratul ierbos este si el bogat si cuprinde: barboasa (Botrichloa ischaemum), diverse specii de paiusuri (Festuca sulcata, Festuca valesiaca) si diferite plante cu flori.

5.4. Pajistile secundare

 

      Pajistile secundare au luat nastere pe locul padurilor de fag, gorun, stejar. Acestea sunt formate dintr-o flora in care predomina paiusul, iarba vantului (Agrostis tenuis), iarba campului (Agrostis alba), mohorul (Setaria viridis), diverse specii de trifoi (Trifolium campestre), barboasa. Alcatuiesc cele mai bune pajisti si au un regim de folosinta mic (faneata si pasune), sunt extinse mai mult in bazinul mijlociu si inferior al paraielor Dragugesti, Valea Rea, Bratila, Belci, pe versantul drept al Tazlaului, pe terasa de 13-15 m, la Helegiu, la nord si sud de satul Bratila.

      

 5.5. Vegetatia azonala

      Vegetatia azonala in lunca Tazlaului si a paraielor afluente vegetatia arboricola este foarte slab reprezentata datorita defrisarilor care au avut loc in scopul extinderii terenurilor agricole.

     Stratul de arbusti este alcatuit din: maces, catina mica (Myricaria germanica), soc negru (Sambutus nigra), porumbar.

     In zona deluroasa, cursul paraului Borcocenilor este insotit de salcami, salcie (Salix fragilis), arin alb (Alnus incana) si arbusti de tip soc negru, catin (Viburnum opulus).

     Pajistile luncii Tazlaului si a celorlalti afluenti sunt predominant alcatuite din iarba campului, firuta (Poa pratensis), pirul (Agropyrum repena), patlagina (Plantago major), trifoiul.

     In nord-vestul comunei, in lunca Tazlaului si in sud-vestul comunei pe locul fostului lac Belci, apele stagnante, baltile determina aparitia vegetatiei de mlastina unde apare izolat papura, rogozul, stuful (Phogmites communis), tipirigul.

5.6.  Artificializarea vegetatiei

     Lucrarile de regenerare artificiala a padurii urmaresc mentinerea in continuare a speciilor de baza (gorun, fag, molid) deoarece corespund telurilor de productie alese.

    S-a urmarit ipadurirea, fie a unor suprafete accidentale (Dealul Magura-Dragugesti), fie a unor poieni (Dealul Deleni).

    In ultimul deceniu au fost impadurite numai 100 ha, cele mai importante dintre ele fiind cele de pe versantii vestici ai dealului Magura-Dragugesti cu molid, la Deleni (deasupra Borghezului) cu gorun, la Bratila (Dealul Straja, Dealul Belci) si pe locul fostului islaz cu molid, pin, salcie.

5.7.        Resursele forestiere si ale vegetatiei erbacee

 

    Padurea este o importanta componenta a mediului de viata a societatii, care pe langa valoarea economica deosebita este si un factor de echilibru al naturii.Padurea asigura apa si aerul curat, conserva solul, apara asezarile omenesti de viituri, amelioreaza clima si constituie ambianta optima pentru recreere. De asemenea padurile conserva o bogata flora si fauna, numeroase microorganisme,care constituie valoroase resurse genetice. Padurile ofera si o serie de produse accesorii, cum sunt fructele de padure(zmeura, mure, macese, coarne, porumbe, catina, cirese, ciuperci), care se valorifica pe plan local.

   Desi padurea a constituit o sursa a naturii foarte utilizata de oameni din cele mai vechi timpuri, arealul padurii pe teritoriul comunei se mentine relati ridicat in comparatie cu alte zone ale tarii.

   Defrisarile din secolele anterioare cu toate consecintele lor negative, au impus reimpadurirea unor suprafete improprii altor utilizari agricole, incat in prezent, 95% din suprafata impadurita are varsta de sub 80 de ani.

   Padurea ocupa in prezent 2512 ha (31% din suprafata comunei). Cel mai raspandit arbore este fagul (46,5%) si gorunul (29%). Rasinoasele si esentele moi ocupa 15,2%, iar diverse esente tari –9,3%.

   GRUPA I-in care arborii au o varsta de pana la 20 de ani, ocupa 22% din suprafata de padure si este grupa de protectie din care nu se recolteaza decat exceptional, ce este uscat.

   Cea mai ridicata proportie din padure se incadreaza in GRUPA a II-a de productie, din care se realizeaza si planul de exploatare de masa lemnoasa.

   Sporul annual al materialului vegetal este de 6,3 m /an / ha – total esente.

   Volumul de material lemnos exploatat in anul 1984 a fost de 1000 m.c., iar in anul 1993 de 800 m.c. In anul 2000 volumul de material lemnos exploatat a fost de 3000 m.c.

   Pentru ultimii 2 ani, Ocolul Silvic Livezi nu are date pentru cat material lemnos s-a exploatat din cele 703 ha de padure impartite oamenilor dupa 1990.

   Pajistile si fanetele ocupa o suprafata destul de mare, 1927 ha (24% din suprafata comunei) si se realizeaza o cantitate de biomasa de 2-2,6 t / ha / an, asigurand in buna parte baza furajera necesara cresterii animalelor.

   Pajistile sunt in parte slab productive, cu un covor erbaceu sarac, cu maracinisuri instalate dupa defrisarea padurii. Unele pajisti sunt dezvoltate pe terenuri inclinate puternic,afectate de eroziune si alunecari de teren. Se impun atat masuri de combatere a eroziunii solului si prevenire a alunecarilor de teren cat si curatirea pajistilor de maracinisuri, imbunatatirea  covorului vegetal prin suprainsamantari si exploatarea rationala a acestora.

                                                         

                             

                                                                 FAUNA

    

    Fauna acestei regiuni apartine, ca si vegetatia, provinciei central-europene. Reprezentantii ei sunt comuni intregii zone subcarpatice. Din datele culese de la Ocolul Silvic Livezi reiese ca mamiferele caracteristice sunt: veverita (Sciurus vulgaris), caprioara (Capreolus capreolus), cerbul (Cervus elaphus), viezurele (Meles meles), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), dihorul (Putorius putorius), mistretul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), nevastuica (Mustela nivalis), parsul de padure (Martes martes), precum si multe specii de sobolani si soareci.

    Reptilele sunt reprezentate prin: soparla (Lucerta agilis), guster (Lucerta viridis), sarpele de padure (Coluber longissimus), sarpele de casa (Natrix natrix), iar amfibiile prin diverse specii de broaste.

    Pasarile sunt bine reprezentate cuprinzand o gama larga de specii, caracteristice fiind: ciocanitoarea (Picus viridis), mierla neagra (Tierdus merula), turturica (Streptopelia turtur), porumbelul de scorbura (Columba oenas), pupaza (Upupa epops), cucul (Cuculus canorus), graurul (Sturnus vulgaris), pitigoiul (Parus major), dumbraveanca (Coracias garrulus).

    Foarte numeroase sunt si speciile de insecte si de gasteropode.

    In apele raurilor traieste o fauna piscicola reprezentata prin: clean, moioaga, mreana si mai putin caras.

                                                

                                                   6.  SOLURILE

 

 Invelisul de soluri din cadrul teritoriului comunei Helegiu s-a format prin actiunea combinata a factorilor pedogenetici fapt care a impus o diversitate mare a solurilor atat la nivelul luncii Tazlaului cat si la nivelul dealurilor si versantilor subcarpatici.

     Distributia solurilor din teritoriu este strans legata de conditiile de clima si vegetatie a caror actiune s-a materializat diferit in functie de conditiile de relief care difera de asemenea foarte mult de la un loc la altul.

     Conform hartii solurilor intocmita dupa harta solurilor scara 1:10000, executata in anul 1991 de Oficiul Judetean pentru Studii Pedologice si Agrochimice Bacau si potrivit sistemului roman de clasificare au fost separate 15 tipuri de soluri, grupate in 7 clase, dupa cum urmeaza:

        6.1.  Clasa molisolurilor - ocupa in teritoriu o suprafata de 134,7 ha (1,6%) si cuprinde urmatoarele tipuri de sol:

   -cernoziomul argiloiluvial – ocupa o suprafata de 28,7 ha, avand raspandire pe terase si pe treapta mai inalta a albiei majore a Tazlaului.

    Acest tip de sol are un profil Am-Bt-C. Este format pe luturi loessoide, depozite nisipoase cu o textura mijlocie sau mijlocie fina la suprafata. Orizontul estic, de acumulare a argilei iluviale este de culoare mai deschisa la partea superioara.

     Are gradul de saturatie in baze sub 90%, iar continutul in humus este de 1,5-2,8%. Necesita fertilizare si irigatii asociate cu masuri de prevenire a eroziunii si excesului de apa. Prezinta cele mai fertile soluri de pe teritoriul comunei si sunt ocupate, predominant, cu culturi de cerele, plante tehnice.

       Pseudorendzine-ocupa in teritoriu o suprafata de 106 ha (1,3%), fiind raspandite in sudul teritoriului (Dealul Belci,Dealul Stejar, Dealul Helesteu).

      Este un sol de culoare inchisa in partea superioara a profilului de sol.Ca si franarea debazificarii sau a migrarii coloizilor pe verticala, un rol important il joaca continutul ridicat in calciu al materialului parental (asociat cu permeabilitatea redusa). Necesita ingrasaminte, afanarea adanca si masuri de prevenire sau combatere a eroziunii si alunecarilor de teren. Este folosit pentru cultura cerealelor, pomilor fructiferi si a vitei de vie.

 

     6.2.  Clasa argiluvisolurilor – ocupa in teritoriu o suprafata mare, de 2402 ha (30,1%), cuprinzand urmatoarele tipuri de soluri: solul brun argiloiluvial, solul brun luvic, luvisolul albic.

      6.2.1.  Solul brun argiloiluvial – este foarte raspandit pe terasele inferioare si medii, pe culmile joase, pe versanti, ocupand o suprafata de 1799 ha (22,5%).

    Aceste soluri sunt formate pa depozite loessoide, depozite nisipoase si argile, sub vegetatia naturala a padurii de gorun.

    Reactia acestui tip de sol este slab acida (pH 6,0 – 6,5), gradul de saturatie in baze este ridicat (80 – 85 %), continutul de humus este de 2 – 4%. Este slab aprovizionat cu fosfor si moderat cu potasiu.

    Profilul solului este Ao-Bt-C pe terenuri cu pajisti sau paduri si Ao-Bt-Cca pe terenurile cultivate. Sunt cultivate cu cereale, plante tehnice, pomi fructiferi si mici suprafete cu vita de vie. Necesita fertilizare cu fosfor, potasiu si azot, amendamente cu calcar, si local, prevenirea eroziunii.

      6.2.2.   SoluL brun-luvic – apare in dealurile subcarpatice din nord, est si sud, ocupand o suprafata de 298 ha.

    Este un sol argiloiluvial, cu orizont aluvial (de podzolire), care in partea superioara a orizontului B, este mai deschis la culoare din cauza raspandirii mai reduse de humus pe profil.

    S-a format pe depozite de loess si depozite nisipoase-lutoase sub vegetatia naturala a padurii de fag si gorun, cu textura mijlocie la suprafata.

    Este un sol cu o profunzime mare, puternic decarbonatat. Are o reactie moderat-acida (pH 5,8), gradul de saturatie in baze cuprins intre 75-85 %, aprovizionarea cu fosfor si potasiu slaba pana la moderat. Profilul solului este Ao-El-Bt-C.

    Acest tip de sol este folosit pentru cultura plantelor tehnice, pomilor fructiferi. Apar predominant sub padurile de fag si gorun, sub pajisti. Necesita fertilizare cu fosfor si potasiu, amendare cu calcar si local prevenirea eroziunii.

      6.2.3. Luvisolul albic – ocupa o suprafata de 305 ha si este raspandit in teritoriu pe culmile si versantii situati la altitudini inalte din nord, unde au evoluat sub vegetatia naturala a padurii de fag.

    S-a format pe luturi si argile cu profunzime mare si sunt puternic decarbonatate. Au o textura mijlocie sau mijlocie-fina la suprafata. Reactia acestui tip de sol este acida (pH <5,2), gradul de saturatie in baze este de sub 75 %.

    Continutul in humus si elemente fertilizante este scazut. Sunt soluri pseudogleizate. Intensitatea procesului de pseudogleizare este moderata. Profilul solului este de tipul Ao-Ea-Bt-C. Aceste soluri sunt ocupate de paduri, mai putini de pomi fructiferi, iar pe mici suprafete de plante tehnice.

Necesita fertilizare, amendare cu calcar, combaterea excesului de umiditate, prevenirea eroziunii.

     6.3.  Clasa cambisolurilor – ocupa in teritoriu o suprafata de 80 ha (1 %) si este raspandit in lunca Tazlaului si a paraielor afluente.

    Este format pe depozite loessoide, nisipoase, argile, marne. Are orizontul B fara acumulare de argila iluviala si care la partea lui superioara are culori mai deschise ca urmare a raspandirii mai reduse a humusului pe profil. Gradul de satuatie in baze, in prima parte a profilului, este mai mare de 55 %.

    Profilul sau este Ao-Bv-C sau Ao-Bv-Rrz. Conditiile bioclimatice favorizeaza o puternica spalare a sarurilor care sunt inlaturate din profil , ca si o alterare activa a substratului mineral cu formare de noi minerale.

    Acest tip de sol este ocupat cu pasuni, fanete, pe alocuri cu cereale. Necesita fertilizare si masuri de prevenire a eroziunii.

      6.4.  Clasa spodosolurilor – cuprinde doua tipuri de sol, ocupand o suprafata de 2512 ha (31,5 %).

      6.4.1. Solul podzolic – se intalneste in teritoriu pe delurile din estul si vestul comunei, sub padurile de fag sau fag in amestec cu molid,pin.

    Este format pe roci acide: gresii,conglomerate, depozite eluvio-deluviale. Reactia acestui tip de sol este acida (pH 3,8-4,7), gradul de saturatie in baze este sub 45%.

     Profilul sau este Ao-Bs-R (sau C ) sau Au- Bs-R(sau C ). Au evoluat sub vegetatia naturala de padure, mai ales pe versantii cu expozitii umbrite.Acest tip de sol este ocupat si de pasuni si fanete. Necesita fertilizare si masuri de prevenire a eroziunii.

      6.4.2. Solul podzolic – ocupa o suprafata mare de 1910 ha (23,1 %) sunt raspandite pe toate dealurile din estul si vestul comunei.

    Aceste soluri sunt formate tot pe roci acide, gresii, conglomerate sub vegetatia naturala a padurilor.Au o reactie acida (pH 3,5-4,5 ), iar gradul de saturatie in baze este sub 20%.

    Profilul solului este de tipul Au-Es-Bhs-R (sau C), Aou-Es-Bhs (sau C). Sunt acoperite de paduri de fag, gorun, de pasuni, fanete. Necesita fertilizarea pajistilor si masuri de prevenire a eroziunii.

 

      6.5. Clasa solurilor hidromorfe – cuprinde un singur tip de sol: solul gleic, care ocupa in teritoriu o suprafata de 147,6 ha (1,8 %), fiind raspandit in lunca Tazlaului si la nivelul unor vai secundare (Valea Rea, Carligatu).

     Se caracterizeaza prin gleizare foarte puternica si este mat pe depozite aluviale si aluvio-pluviale, luturi si argile.Are orizont A deschis la culoare si un orizont Gr in primii 125 m, profunzime mica, textura mijlocie-fina. Este slab carbonatic (24 % CaCO3 ),are o rectie slab alcalina (pH 7,8), continut ridicat de humus.

    Profilul solului este Ao-Ag-Go-Gr sau Ap-Ao-Ag-Go-Gr pe terenuri cultivate.Au evoluat sub vegetatia naturala de padure si pasune, pe terenuri plane in conditiile excesului de umiditate freatica. Sunt utilizate pentru pasuni si fanete si sunt mai putin folosite ca terenuri arabile. Necesita combaterea excesului de umiditate, fertilizare, amendamente cu calcar.

      6.6. Clasa vertisolurilor – ocupa o suprafata foarte mica in teritoriu (2 ha) si cuprinde un singur tip de sol,vertisolul amplasat in zona satului Dragugesti.

   Vertisolul este un sol cu puternice influente litomorfe, la care materialul parental cu puternice fluctuatii a dus la formarea in profilul solului a unor caractere aparte reprezentate in special prin crapaturi adanci in perioadele secetoase,prin prezenta fetelor de alunecare ce se manifesta imediat sub orizontul arat.

   Profilul acestui sol este Ay-C sau Ay-By-C, iar continutul de humus este cuprins intre 2.6-4,5%. Humusul rezultat prin transformarea resturilor organice incorporate in sol in conditiile mentionate formeaza cu argila si oxizii de fier compusi organo-minerali, care dau solului un colorit specific negru-cenusiu. Este cultivat cu cereale si plante tehnice. Necesita fertilizare,masuri pentru prevenirea excesului de umiditate.

      6.7. Clasa solurilor neevoluate – ocupa o suprafata totala de 2319 ha (29,1%) si cuprinde urmatoarele tipuri de sol:

      6.7.1.  Litosolurile – ocupa in teritoriu o suprafata de 19.5 ha, fiind prezent in sudul comunei (Dealul Ciortea ) si nordul comunei (terasa Tazlaului de 120-125 m).

   S-au format pe roci consolidate reprezentate de roci compacte prezente la suprafata sau in primii 20 cm ai profilului de sol. Are textura mijlocie, reactie acida, continut scazut in humus si elemente fertilizante. Profilul acestui tip de sol este Ao-R. Este folosit exclusiv pentru pajisti si paduri. Necesita masuri de prevenire si combatere a eroziunii.

      6.7.2. Regosolurile – soluri neevoluate formate pe materiale parentale neconsolidate, pe roci mai rezistente-argile. Se gasesc pe versntii abrupti din partea central-sudica a teritoriului, ocupand o suprafata de 1396 ha.

   Regosolurile au o profunzime mica, textura mijlocie-fina la suprafata. Sunt slab carbonatice, au o reactie slab alcalina si continut mic de humus (1,5-2%). Profilul solului este de tipul Ao-C. Sunt utilizate pentru pasuni, plantatii pomicole, in locuri restranse paduri.

   Nesita fertilizare si masuri de protectie impotriva eroziunii.

      6.8. Solurile aluviale – sunt intalnite cu precadere in lungul vaii Tazlauluii, ocupand o suprafata de 320 ha.

  Aceste soluri sunt formate pe aluviuni recente la care orizontul A are un continut de humus dublu decat la nivelul orizontului C. Textura la suprafata este mijlocie sau mijlocie-fina. Are o reactie slab alcalina (pH 7,3-7,9). Profilul este de tipul Ao-C,  Ap-Ao-C, Am-C, App-Am-C. Sunt cultivate cu legume, zarzavaturi, cereale si partial folosite pentru pasuni. Necesita fertilizare si masuri de prevenire a excesului de umiditate.

      6.9. Erodisolurile – sunt prezente pe versantii moderat si puternic inclinati, din nord, centrul, sud-vestul si mai putin estul teritoriului. Ocupa o suprafata de 577,6 ha.

  Sunt puternic influentate de eroziunea de suprafata, prin actiunea careia a fost indepartat in totalitate orizontul de acumulare a humusului, astfel incat la suprafata se afla fie orizontul C, fie orizontul B. Au o textura mijlocie-fina si sunt slab sau moderat carbonatice. Reactia este alcalina pana la slab acida (pH 8,2-6,4). Continutul de humus este foarte scazut (0,6-0,8). Sunt folosite pentru culturi pomicole si viticole, partial fiind acoperite cu plantatii forestiere. Necesita masuri de combatere a eroziunii si fertilizare radicala.

     6.10. Protosolul antropic – este intalnit la Bratila pe o suprafata mica (20,8 ha). Este un sol puternic influentat de activitatea omului desfasurata cu ocazia nivelarii exeutate in zona livadei de langa satul Bratila. Morfologia actuala a acestui soi se caracterizeaza printr-un amestec de orizonturi de sol. Sunt soluri neproductive care necesita masuri de recultivare si fertilizare radicale.

 

  In concluzie, tipul de sol cel mai raspandit in cadrul teritoriului comunei este solul podzolic, cu o suprafata de 1930 ha (23,9%), urmat de solul brun argiloiluvial,pe o suprafata de 1799 ha (22,5%) si regosoluri extinse pe o suprafata de 1396 ha (17,5%).

    Din studiul de specialitate realiyat de Laboratorul de Agrochimie Bacau reiese ca pe o suprafata de 4129,2 ha sunt soluri erodate, din care 599,3 ha sunt soluri foarte puternic erodate. Procesul de eroziune se suprapune zonei de culmi subcarpatice si versanti.

    Levigarea ocupa o suprafata de 331,1 ha si apare frecvent pe versanti moderat si puternic inclinati, unde cea mai mare parte a apelor pluviale se scurg la suprafata terenului incetinind in acest fel ritmul pedogenezei. Prin acest proces s-au format in teritoriu soluri semicarbonatice si decarbonatate.

     Alte procese pedogenetice sunt: pseudogleizarea, care apare pe soluri in suprafata de 340 ha, din care pseudogleizare puternica pe 76 ha. Pseudogleizarea este raspandita in special pe culmile subcarpatice, iar gleizarea ocupa suprafata de 218,8 ha si este raspandita in special in lunca Tazlaului, dar si pe funduri de vai secundare. Solonatizarea, care se manifesta cu intensitate moderata si ocupa o suprafata de 47,5 ha din teritoriu, este raspandita in lunca Tazlaului.

      Studiul pedologic intocmit in 1993 de O.S.P.A. Bacau, in scopul ridicarii potentialului de productie al terenurilor arabile, recomanda lucrari de combatere a eroziunii solului pe o suprafata de 3792,9 ha, de amendare a solurilor acide pe o suprafata de 830 ha, de fertilizare ameliorativa pe o suprafata de 2780 ha, de evacuare a excesului de apa pe o suprafata de 166 ha. S-a recomandat, de asemenea, si combaterea inundatiilor pe terenurile aflate in albia majora a Tazlaului sau pe fundurile de vale secundara, pe suprafata de 284 ha.

Partea a II-a

                      7. CONSIDERATII ISTORICO-GEOGRAFICE

7.1.  Marturii asupra locuirii teritoriului comunei in epoca veche

    Partea integranta a istoriei patriei, istoria comunei Helegiu coboara mult spre primele trepte ale civilizatiei.

    Situat intr-o regiune cu conditii naturale favorabile viatii omului, teritoriul comunei a fost locuit din cele mai vechi timpuri, fapt pus in evidenta de cateva descoperiri arheologice.

   Resturile de cultura materiala descoperite, atesta faptul ca asezarile preistorice de pe raza comunei s-au format uneori pe vaile apelor, dar mai ales pe podurile teraselor mai inalte. Oamenii de pe aceste meleaguri se ocupa in principal cu pastoritul si agricultura, “revolutia neolitica” cu atributele sale creand conditii mai bune de viata, fapt ce a favorizat sporirea numarului populatiei si respectiv a numarului de asezari. Printre acestea este si asezarea descoperita intamplator pe raza satului Deleni, in punctul numit “Dealul Boieresc”, ale carei resturi materiale, ceramica cucuteiana prost conservata, greutati din lut ars de la razboiul de tesut, pietre de rasnita, apartin neoliticului tarziu. Locuintele fiind de suprafata au putut fi usor deranjate de fierul plugului (Viorel Capitanul, CARPICA XIV, 1982).

   Dupa o perioada de tranzitie, caracterizata prin mari transformari si restructurari social-

epoca istorica, respectiv epoca bronzului.

   Civilizatia bronzului, prima etapa in evolutia cuvilizatiei tracice, este reprezentata prin descoperiri arheologice intamplatoare si pe teritoriul comunei Helegiu. In perimetrul satului Deleni, pe Dealul Teius, a fost scoasa la lumina zilei o asezare cu material ceramic din epoca bronzului tarziu. Ceramica este puternic corodata.

   Tot epocii brinzului, culturii Monteorul, apartin resturile unei asezari continand ceramica cu aspect lucios descoperite in satul Dragugesti, pe locul numit “Felca” (Viorel Capitanu, CARPICA XIV, 1982).

   In studiul sau “Castrul de la Poiana si drumul roman prin Moldova de Jos”, aparut in 1913, Vasile Parvan mentioneaza existenta unor resturi de cultura materiala in localitatea Barsanesti, dar si la Bratila si Gura Vaii.

   Viata acestor comunitati era organizata in cadrul obstilor gentilice, obsti care in epoca fierului au fost inlocuite cu cele satesti, in care legatura de rudenie este inlocuita cu legatura teritoriala

   Pentru epoca antica si prima parte a evului mediu, nu exista pana in prezent nici un izvor care sa confirme existenta acestora, modul de viata al oamenilor.

7.2.  Populatia teritoriului comunei in epoca feudala

  Populatia din zona traia in asezari statornice, cu locuinte semiingropate de tipul bordeielor si in locuinte de suprafata. Erau oameni liberi organizati in obsti satesti care aveau o conducere colectiva, alcatuita din “ adunarea oamenilor buni si batrani “.Stapaneau si foloseau in comun apele, padurile si pasunile, terenurile arabile fiind in proprietatea ereditara a fiecarui membru al obstii. Pamantul arabil nu se imparte periodic, ca la germani si slavi. Numai o parte a pamantului era lucrat in comun.

   Asezat pe drumul ce leaga Bacaul si centrul Moldovei cu pasul Oituz, teritoriul comunei a fost cu siguranta racordat la circuitul comercial fiind in acelasi timp expus invaziilor din afara, lociutorii sai participand la eforturile militare ale voievozilor moldoveni, fapt reflectat in traditia istorica.

   Dintre satele comunei, prumul atestat docomentar este Bratila. Intr-un uric datat in anul 1399, Iuga Voievod confirma lui Ioan Carmeleu si fratelui sau Trofin, drepturile asupra satelor  -“Bratila de Sus si Bratila de Gios”, pentru a lor dreapta si credincioasa slujbe, ei au slujit tarii si domniei.-Documentul mentioneaza traseul hotarelor acestor sate.

   Prezentat sub forma unei copii, scos dupa vechea condica a Mitropoliei Moldovei in martie-1833, documentul aste considerat de catre specialisti, fals.

   Traditia istorica spune ca primii locuitori ai Bratilei ar fi fost munteni veniti de la Rucar (Ortensia Racovita, 1989). Asezarea locuitorilor de la munte este confirmata de existenta in cadrul satului a unui sector al muntenilor.

   O alta informatie, care reprezinta in acelasi timp si prima mentiune documentara a satului Deleni, ne aste furnizata de un act de donatie datat din 15.03.1626, prin care Gaftona din Barsanesti “sora Nicsului ot Popeni” dariua lui Vasile, feciorul Irimiei, finul lui Andrei Mocau din Bratila de Giosul, “a mea dreapta ocina si mosai, neste curaturi ce sunt intre vai, pre langa hotarul Bratilei de Gios”. Actul s-a semnat alaturi de Gaftona de multi oameni buni si anume:Andrei Macau din ot Bratila de Gios si Loghin de acole si Dumitru Taul si Sasul ot Barsanesti si Grosul ot Deleni”.

   Satul Dragugesti a fost atestat documentar la 8.12.1746, intr-o marturie hotarnica.

   In aceasta perioada principala ocupatie a locuitorilor comunei a ramas agricultura, indeosebi cultura cerealelor (graul, orzul, meiul) si cresterea animalelor, alaturi de care practicau pomicultura, cresterea albinelor.

   Terenurile agricole erau obtinute in principal, prin defrisarea padurilor. Documentele amintesc de curaturi si poieni care au fost obtinute prin astfel de lucrari.

   Pe Tazlau functionau mori. In 1781 Grigore Habasescu, vornic, vinde manastirii Precista din Tg. Ocna jumatate din satul Deleni, o parte a mosiei Helegiu, cu vaduri de moara pe Tazlau si multe locuri de prisaci.

   Ca urmare in 1816 “Condica visteriei Moldovei” mentioneaza Bratila de Jos ca apartinand serdarului Constantin Botezatu, Bratila de Sus fiind “razeseasca”. In acelasi timp satele Deleni si Dragugesti, care inglobau din punct de vedere fiscal si Helegiu, erau sate de razesi, statut pe care si-l mentin pana in 1864. 

7.3.  Evolutia procesului de populare in epoca moderna si contemporana

    Pana in anul 1864 cand clacasia a fost desfiintata, formele de proprietate asupra principalului mijloc de productie, pamantul, erau: razeseasca in satele Deleni si Dragugesti, care incorpora din punct de vedere fiscal si satul Helegiu, Bratila de Sus, in timp ce Bratila de Jos apartinea unor mari proprietari ( Constantin Botezatu ).

    Procesul innoitor care a cuprins societatea romaneasca dupa revolutia din 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, s-a facut simtit si in asezarile care compun actuala comuna Helegiu.

     Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca sub conducerea lui Al.I. Cuza, la 24 ianuarie 1859, reformele din timpul domniei acestuia, au accelerat procesul de modernizare al societatii romanesti.

     Prin efectele produse in viata economica si sociala, legea rurala promulgata la 14 august 1864, a fost cea mai importanta dintre masurile reformatoare ale epocii.

     Cu speranta ca vor fi luate in considerare si cererile lor, se adresau domnului la 1 septembrie 1864 si 93 de sateni din comuna Helegiu.

      Cererea contravenind insa prevederilor legii nu este aprobata, in baza acesteia fiind improprietariti in Bratila 178 de familii cu 634 falci (951 ha).

      Marele mrrit al Legii rurale, cu toate limitele inerente conditiilor de aplicare, este acela al eliberarii taranilor de servitutile feudale.

      Intr-un tablou al proprietatii din 1891 in fosta comuna Bratila cele 3400 ha stapanite dupa cum urmeaza: statul 225 ha, Ovanes Agiamoglu 643 ha, Gh. Mihail 139 ha, Ecaterina Codreanu  105 ha, Ecaterina Manole Iancu 100 ha.

      In fosta comuna Dragugesti, in acelasi an, cei 407 capi de familie stapaneau 2000 ha, din care 400 ha padure, in medie 2,8 ha, ceea ce este insuficient pentru nevoile familiei.

     Cel de-al doilea razboi mondial a afectat si viata oamenilor de pe aceste meleaguri. Dupa un an de la intrarea Romaniei in razboiul impotriva Uniunii Sovietice 38 barbati din comuna Helegiu isi pierdusera viata sau erau dati disparuti (Dorinel Ichim, 1983).

     Se remarca trecerea la organizarea vietii oamenilor prin mijloace administrative proces care in anii urmatori se va intensifica culminand campania de colectivizare din 1962 cand au fost constituite cele doua C.A.P (Helegiu si Bratila).

 7.4. Evolutia numerica a populatiei si componentele dinamicii populatiei

   Prin asezarea sa geografica, comuna Helegiu, se caracterizeaza prin conditii naturele care, in corelatie cu anumiti factori sociali-economici, au favorizat popularea acestui teritoriu din cele mai vechi timpuri.

   Popolatia a fost si este un domeniu de cercetare si pentru geografi deoarece elementul uman reflecta pregnant dezvoltarea economica a oricarei asezari.

   Datele statistice folosite in acest capitol au fost obtinute de la Directia Judeteana de Statistica, din recensamintele populatiei din anii 1930, 1956, 1966, 1992, la care se adauga datele de la Primaria Helegiu la nivelul anilor 1999-2000.

 7.4.1. Evolutia numerica a populatiei comunei

   Evolutia numerica a populatiei prezinta valori inegale in timp, ca urmare a modificarilor ce au avut loc in evolutia natalitatii, mortalitatii si miscarii migratorii.

   Analizand tabelul nr.1 si graficul privind evolutia numerica a populatiei comunei, putem constata ca aceasta a cunoscut, in perioada 1816-1977, un mers ascendent, atingand cifra cea mai ridicata in anul 1977. Apoi numarul populatiei a scazut treptat pana

in anul 2000.

Tabelul nr. 4

Comuna

Satul

1816

1871

1895

1912

1930

1941

1956

1966

1977

1992

2000

Helegiu

1205

2925

3664

4690

5023

6199

6643

7597

8102

7268

7092

Helegiu

490

599

676

767

875

1005

1069

1002

980

Bratila

1180

1219

1468

1703

2397

2153

2461

2578

2092

2040

Deleni

1033

1326

1353

1519

1741

1931

2057

1890

1843

Dragugesti

1745

922

1297

1291

1516

1874

2200

2398

2284

2229

Dupa Directia Judeteana de Statistica

 

    Cresterea numerica a populatiei in perioada 1816-1977 a atins ritmuri diferite:

 - intr-un interval de 58 de ani (1816-1871) populatia a crescut cu aproximativ 1720 persoane (242%), iar intre 1871-1912, intr-un interval de 41 de ani, populatia a crescut cu 1765 persoane (160%) exclusiv pe seama sporului natural ridicat.

 - intre anii 1930-1941 populatia a crescut cu 1176 de persoane (23,4%), iar din anul 1941 pana in 1956, populatia a evoluat in continuare pozitiv, dar cresterile au avut valori mai mici, 446 de locuitori intr-un interval de 15 ani (7,1%). Cresterea mai lenta este datorata pierderilor de vieti omenesti din timpul celui de-al II-lea razboi mondial, anilor de seceta, reducerii natalitatii.

 - in perioada 1956-1966, populatia cunoaste o noua crestere numerica ce se ridica la 954 persoane (14,3%), crestere care este datorata, in parte, sporului natural, perioadei de stabilitate politica.

 - dupa anul 1966, cresterea numarului populatiei se reduce trptat, incat in intervalul 1966-1977 se realizeaza un spor de 505 locuitori (6,8%). Acest fapt se explica prin deficitul migratoriu care inregistreaza valori tot mai mari, determinate de plecarile la munca spre centrele urbane apropiate sau in alte localitati din tara.

 - din anul 1977 pana in 1992, in  15 ani,  populatia  inregistreaza  o  scadere  de  480  de  persoane  

(-11,4%) ceea ce se datoreste pe de o parte influentei orasului Onesti in care unii locuitori s-au stabilit, iar pe de alta parte plecarii spre centrele urbane Brasov, Galati, Navodari, care au atras forta de munca din aceasta comuna. La aceasta se adauga sporul natural mai redus (de numai 4,5%0 

in anul 1985), determinat de plecarea populatiei de varsta tanara.

 - analizand evolutia numerica a populatiei pe sate, in perioada 1891-1977, se poate observa o crestere a populatiei intre anii 1891-1941, urmata de o diminuare cu 244 persoane intre 1941-1956, datorata pierderilor de vieti omenesti din timpul celui de-al doilea razboi mondial si a plecarii populatiei la munca in alte localitati.

 - Intre anii 1956-1977 se inregistreaza o noua crestere, cu 475 de persoane, datorata sporului natural.

     Dupa 1977, urmeaza o scadere accentuata a numarului populatiei pana in 2000 cand populatia numara 2092  persoane, cu 486 persoane mai putin fata de anul 1977.

     Satul Deleni cunoaste in perioada 1871-1977 o evolutie continuu ascendenta, pe seama sporului natural, urmata apoi de o scadere a numarului populatiei pana 2000,cand populatia numara 1890 de persoane, cu 237 persoane mai putin fata de anul 1977.

     De asemenea, satele Helegiu si Dragugesti, cunosc in perioada analizata o evolutie continuu ascendenta pana in anul 1977, dupa care numarul populatiei incepe sa scada.

     La recensamantul populatiei din anul 1992 numarul total al populatiei comunei era de 7268 locuitori, adica 0,9 % din populatia judetului Bacau si 0,03 % din populatia tarii.  

                                                              

7.4.2. Miscarea naturala

      Natalitatea - urmarind evolutia natalitatii in perioada 1966-1992 se observa indicele natalitatii a fost in medie de 21,7%0.

   Naralitateaera ridicata in 1956 (35,6%0) si 1968 (35%0) depasind media pe judet (25%0). Dupa 1968 indicele natalitatii incepe sa scada pana la 15,7%0 in anul 1986. Dupa acest an indicele natalitatii cunoaste iar o crestere usoara, pana la 19,4%0 in anul 1988, dupa care cunoaste o scadere treptata. In 1992 indicele natalitatii atinge cea mai coborata valoare (15,1%0), datorita plecarilor masive din comuna a populatiei tinere.

  Dupa 1989 si numarul casatoriilor scade de la 10%0 in 1990 la 7,6%0 in 1992 casatoriile constituind un factor important de crestere a numarului populatiei prin intermeduil natalitatii.

    

     Mortalitatea - alaturi de natalitate reprezinta o componenta de baza in analiza sporului natural. Urmarind evolutia mortalitatii in aceeasi perioada 1956-1992, putem constata ca indicele mortalitatii a fost in medie de 9,9%0, la nivelul intregii comune.

  In anul 1956 indicele mortalitatii a fost de 10,7%0 mai mare fata de cel pe judet (10%0). In ceilalti ani indicele mortalitatii cunoaste valori oscilatorii intre 7,3%0 In anul 1989 si 10%0 in anul 1992. In anul 1985 indicele mortalitatii ajunge la 11,1%0, fiind peste media pe judet.

  Mortalitatea infantila iregistreaza si ea oscilatii de la un an la altul. In perioada 1966-1992 indicele cel mai ridicat a fost de 63%0 in anul 1985, iar in anul 1988 fiind chiar 0.

  In general, mortalitatea in perioada analizata, se mentine la un nivel apropiat celui pe tara.

       Tabelul nr. 5

                                 Miscarea naturala a populatiei comunei Helegiu

Anii
Natalitate
Mortalitate

  Spor   natural

Mortalitate

   infantila

Casatorii
Divorturi

1956

35,6%o

10,7

24,9

-

-

-

1966

25,5

9,4

16,1

61,8

9,3

0,3

1968

35

9,5

25.5

-

-

-

1970

25,1

9,2

15,9

43,4

7,1

0

1077

25,1

9,9

15,2

24,6

6,9

1,3

1985

16,4

11,9

4,5

63,4

5,1

0,5

1986

15,7

9,3

6,4

32,5

9,4

0,6

1987

19,1

11,8

7,3

27,2

7,7

1,1

1988

19,4

10,2

9,2

0

8

1,4

1989

19,0

7,3

11,7

6,9

6,9

1,1

1990

16,4

9,9

6,5

31,7

10

0,9

1991

15,3

9,7

5,6

42,4

7

1,0

1992

15,1

10,9

4,2

42,5

7

0,1

Dupa Directia Judeteana de Statistica   

  Tabelul nr. 6

                                                  Bilantul migratoriu si bilantul total

Anii

Spor nat.

Veniti

Plecati

Bilant migratoriu

Bilant total

1956

24,9

3

5,5

-2,5

22,4

1966

16,1

1,9

6,1

-4,2

11,9

1968

25,5

3,5

6,0

-2,5

23

1970

15,9

2,4

7

-4,6

11,3

1977

15,2

1,4

6,6

-5,2

10

1985

4,5

0,2

11,3

-11,1

-6,6

1986

6,4

5,2

28,2

-23

-16,6

1987

7,3

2,6

15,1

-12,5

-5,2

1988

9,2

3,5

21,8

-18,3

-9,1

1989

11,7

0,6

15,6

-15

-3,3

1990

6,5

5,3

50

-44,7

-38,2

1991

5,6

5,8

17,5

-11,7

-6,1

1992

4,2

4,2

23,9

-19,7

-15,5

Dupa Directia Judeteana de Statistica

     Sporul natural – in perioada 1956-1992 si sporul natural a avut valori diferite de la un an la altul, fiind in legatura directa cu oscilatiile pe care le inregistreaza natalitatea si mortalitatea.

  Pentru aceasta perioada sporul natural a fost in medie de 11,8%0.

  In anul 1956 sporul natural a fost de 24,9%0, iar in anul 1966 de 16,1%0 fiind mai mare decat media pe tara (6%0).

  Sporul natural a atins cea mai ridicata valoare in anul 1968 de 25,5%0.

  Dupa anul 1970 sporul natural scade lent pana in anul 1977, datorita scaderii natalitatii si cresterii mortalitatii generale, iar dupa anul 1977 cunoaste scaderi foarte mari, fiind determinat de scaderea natalitatii si cresterea mortalitatii, ajungand in anul 1985 la numai 4,55%0.

  Intre anii 1985-1992 sporul natural oscileaza intre 4,2%0 si 11,7%0. Cel mai mic spor natural a fost inregistrat in anil 1992 (4,2%0) cand natalitatea a fost mai scazuta (15,1%0) si mortalitatea ridicata (10,9%0), casatoriile scazand mult dupa 1989.    

      Bilantul migratoriu – influenteaza fie cresterea, fie scaderea numarului populatiei.

    Pentru comuna Helegiu bilantul migratoriu inregistreaza oscilatii de la un an la altul.

    Daca in 1956 proportia celor plecati din comuna a fost de 5,5 0/00, in urmatorii ani se constata o crestere lenta pana in anul 1977, cand atinge valoarea de 6,6 0/00 .

    Dupa anul 1977 rata plecarilor creste, osciland intre 11,3 0/00  in anul 1985 si 50 0/00  in anul 1990, cand este inregistrata valoarea cea mai ridicata a ratei plecarilor. Plecarile din comuna, dupa 1977, au fost determinate de atractia exercitata de diferite orase din tara, care ofereau si posibilitatea asigurarii si calificarii profesionale. Cei plecati la studii, dupa absolvire, au primit locuri de munca in alte localitati. Alte persoane si-au schimbat domiciliul prin casatorie.

    Dupa anul 1992 numarul celor plecati a scazut brusc, ajungand la 23,9 0/00 .

    Se constata ca sosirile au inregistrat valori mult mai scazute, care au oscilat de la un an la altul, de la 0,2  0/00  in anul 1985 la 5,8 0/00  in anul 1991 avand drept cauza, in cele mai multe cazuri casatoriile si revenirea in comuna a unor persoane dupa o absenta indelungata.

    Bilantul migratoriu, dat de diferenta dintre rata plecarilor si rata sosirilor, este negativ in toata perioada analizata,osciland intre – 2,5 0/00  in anul 1956 si – 44,7 0/00 in anul 1990.

    Bilantul total dat de diferenta dintre sporul natural si bilantul migratoriu, in intervalul analizat, inregistreaza valori pozitive pana in anul 1977 (10 0/00 ), apoi scade iregistand valori negative ce oscileaza intre – 6,6 0/00  in anul 1985 si – 38,5 0/00  in anul 1992, fapt reflectat de diminuarea numarului populatiei dupa 1977.

    Mobilitatea populatiei pe teritoriul comunei a inregistrat valori diferite in ultimele decenii, fiind influentata de evolutia generala a economiei comunei si zonei inconjuratoare, de dezvoltarea municipiului Onesti.

    Deplasarile zilnice (navetismul) au antrenat in numar mai mare de persoane in deceniile VII si VIII cand platforma industriala a municipiului Onesti a atins apogeul dezvoltarii sale, absorbind un mare numar al fortei de munca din zonele inconjuratoare.

    Astfel, in anul 1977 (conform datelor statistice de la Directia Muncii Bacau) din totalul populatiei ocupate, 41,1 % lucrau in uzinele de pe platforma industriala Borzesti si in intreprinderile industriale de constructii, de prelucrare a lemnului, de transport din municipiul Onesti.

    In cadrul comunei erau angajate 314 persoane in diferite sectoare de activitate, respectiv 7,5 % din populatia ocupata, din care 87 persoane, respectiv 2,1 %, il detineau persoanele care se deplasau zilnic in comuna venind din municipiul Onesti. Acestea erau cadre didactice cu studii medii si superioare care lucrau in invatamant, ocrotirea sanatatii, agricultura, circulatia marfurilor, mica industrie.

    In anul 1992 deplasarile zilnice ale popupatiei pentru munca, au antrenat un numar mai mic de persoane, datorita reducerii activitatii economice din municipiul Onesti, ca urmare a reorganizarii unitatilor industriale, de constructie, comerciale, in contextul reformei economice actuale.

    Astfel, din totalul populatiei ocupate numai 1505 persoane ( 34,7 %) se deplasau spre locuri de munca din afara comunei.

    In cadrul comunei erau angajate 274 persoane in diferite sectoare de activitate, respectiv 6,3 % din populatia ocupata.

    Fenomenul de navetism pe distante mai mari nu exista la nivelul comunei.

    Din comuna se mai deplaseaza zilnic spre liceele si scolile profesionale din municipiul Onesti un numar de 58 elevi. Deplasarea pentru munca a populatiei ocupate si deplasarea elevilor este asigurata de transportul interurban de calatori.

 

                                        Raspandirea geografica a populatiei

Prima parte la populatie, apoi istoric, apoi evolutia populatiei, structura populatiei

 

       Dinamica populatiei se reflecta si in densitatea acesteia  de-a lungul timpului.

       In anul 1895 densitatea medie a populatiei comunei era de 67,2 loc / km2 , mai mare decat densitatea medie a populatiei judetului (19,5 loc / km2  ).

     In prima jumatate a secolului XX populatia comunei a crescut, determinand si cresterea densitatii medii a populatiei care a ajuns in anul 1930 la 83,2 loc / km2 aproape dublu decat densitatea medie a judetului (42,5 loc / km2 .

     In anul 1977 densitatea medie a atins valori ridicate, de 101,8 loc / km2 , ca urmare a cresterii numarului populatiei, fiind la fel ca media pe judet. Treptat aceasta a scazut pana in anul 1992 la 91,2 loc / km2, ca urmare a evolutiei descendente a populatiei.

     Raportand numarul de locuitori la suprafata agricola a comunei putem constata ca densitatea are valori de 1,5 loc / ha in 1965 si 1,4 loc / ha in 1991.

     Densitatea medie a populatiei in vetrele de sat a fost in anul 1965 de 24,6 loc / ha, iar in anul 1992 de 23 loc / ha si de 26 loc / ha in anul 2000.

                                     

                         Helegiu         -  26 loc / ha

                         Bratila           -  28 loc / ha   

                         Deleni           -  28 loc / ha

                         Dragugesti    -  28 loc / ha

7.4.3. Structura populatiei pe varste si sexe

    Se caracterizeaza printr-o proportie echilibrata a varstelor si sexelor.

    Analizand structura populatiei comunei pe grupe mari de varsta, la recensamantul populatiei din anul 1930, observam ca populatia tanara ( 0-20 ani) detine o pondere de 47,3 % din populatia totala; grupa adulta (20-64 ani) detine o pondere de 48,1 %, in timp ce ponderea populatiei varstnice este de numai 4,5 %.

    In anul 1966, desi numarul populatiei a crescut comparativ cu anul 1930, ponderea populatiei tinere a scazut la 43,6 %, in favoarea populatiei adulte care a crescut la 50,1 % si a populatiei varstnice care a crescut la 6,2 %, ca o consecinta a evolutiei descendente a natalitatii si a cresterii duratei medii de viata a populatiei.

    In anul 1977, desi numarul populatiei a atins o valoare mare, ponderea populatiei tinere a cunoscut o scadere vizibila in comparatie cu anul 1966, inregistrand numai 39,5 %, populatia adulta inregistreaza o usoara crestere fiind de 51,7 %, iar populatia varstnica o crestere mai mare (8,7 %), ceea ce indica tendinta de imbatranire a populatiei.

    In perioada 1977 – 1992 diminuarea treptata a populatiei, scaderea natalitatii, au influentat foarte mult evolutia populatiei tinere a carei pondere a scazut fata de anul 1977, pana la 29,1 % din totalul populatiei. In aceeasi perioada ponderea populatiei adulte a crescut, ajungand la 59,1 % in anul 1992, iar cea a populatiei varstnice la 11,6 %, dovedind accentuarea fenomenului de imbatranire a populatiei.

    Structura pe varste a populatiei a inregistrat o evolutie diferentiata nu numai pe mari grupe de varste, ci si pe grupe de cate 5 ani.

    In cazul populatiei tinere, piramida varstelor din anul 1966 are o baza mare, consecinta a natalitatii mai mari. Fiecare subgrupa de varsta pana la 20 de ani inregistreaza valori intre 300 – 550 locuitori.

    In grupa populatiei adulte (20 – 64 ani), piramida inregistreaza cresteri si descresteri de la o subgrupa la alta. Astfel, subgrupa de 20 – 24 de ani inregistreaza o scadere in raport cu subgrupele anterioare si urmatoarele trei subgrupe (25 – 29 de ani, 30 – 34 de ani, 35 – 39 de ani), ca urmare a scaderii natalitatii in perioada de dupa razboi (1940 – 1950). Partea superioara a piramidei se largeste, datorita cresterii longevitatii populatiei varstnice.

    In anul 1977, pentru populatia tanara piramida evidentiaza o crestere a populatiei, mai ales a populatiei de 5 – 9 ani, datorita natalitatii ridicate in urma masurilor legislative din anul 1966.  Ingustarea piramidei in dreptul subgrupelor de 10 –14 ani, 15 – 19 ani, explica natalitatea mai scazuta, consecinta a migratiei spre orase a populatiei tinere.

    Populatia adulta cunoaste o scadere evidenta prin ingustarea piramidei in dreptul subgrupei de 30 – 34 de ani, ceea ce dovedeste o natalitate mai mica, apoi cunoaste o usoara crestere, care se mentine pana la nivelul subgrupei de 40 – 44 de ani. Scaderea numarului populatiei pentru partea superioara a grupei adulte determina o ingustare a piramidei varstelor.

    Pentru populatia varstnica, la toate subgrupele de varsta, piramida cunoaste o ingustare, nu datorita scaderii longevitatii, ci datorita modului diferit de inregistrare a datelor ( la recensamantul populatiei din anul 1977, spre deosebire de recensamantul din anul 1966, grupa varstnica a fost impartita in trei subgrupe).

    La recensamantul populatiei din anul 1992, piramida indica o baza ingusta, consecinta a natalitatii scazute si a bilantului migratoriu negativ la nivelul perioadei 1977 – 1992, apoi piramida se largeste pentru urmatoarele subgrupe, ca urmare a natalitatii mai mari in perioada 1968 – 1977. 

    Pentru grupa populatiei adulte, piramida indica o dezvoltare pentru subgrupa de 20 – 24 de ani, ingustarea accentuata in dreptul subgrupelor urmatoare, pana la grupa de 50 – 54 de ani, consecinta a migratiei populatiei tinere din perioada deceniilor 8 si 9.

    Pentru grupa varstnica se inregistreaza o ingustare a piramidei pentru toate subgrupele, dar totodata o prelungire a piramidei cu inca doua subgrupe, datorita cresterii longevitatii.

    Pentru toate cele trei piramide, la grupa varstnica se poate observa o extindere a lor spre dreapta, ca urmare a ponderii mai mari a populatiei feminine.

                  Structura pe sexe  - a populatiei comunei inregistreaza procente apropiate la recensamantul populatiei din anii 1930, 1966, 1977, 1992 la nivelul populatiei totale.

    La nivelul anului 1930, structura pe sexe este aceeasi ca in anul 1992, respectiv 50,1 % populatie de sex masculin si 49,9 % populatie de sex feminin.

    La recensamantul populatiei din 1966, structura pe sexe inregistreaza o usoara modificare, creste numarul populatiei de sex feminin (50,5 %), scade numarul populatiei de sex masculin (49,5 %), iar la recensamantul din 1977 cele doua grupe (feminin si masculin) inregistreaza procente egale, la nivelul intregii comune.

    Pe sate, la nivelul anului 1930, se constata o pondere mai mare a populatiei masculine, in satele Helegiu si Bratila (51,2 %), iar in satul Dragugesti cele doua grupe de sexe inregistreaza procente egale.

    La recensamantul populatiei din anul 1966, populatia masculina avea o pondere usor mai ridicata in satul Bratila (50,2 %) si Helegiu (50,1 %),in timp ce in satele Deleni si Dragugesti predomina sexul feminin (52 %, 50,4 %).

    In anul 1977, preponderenta era populatia masculina in satele Helegiu (50,7 %) si Bratila (50,3 %), feminina in satul Deleni (51,2 %), iar in satul Dragugesti cele doua sexe ajung aproape la egalitate.

    La rcensamantul populatiei din anul 1992 populatia masculina este mai numeroasa in toate satele comunei.

   

7.4.4.  Structura nationala

    Comuna Helegiu se caracterizeaza printr-un inalt grad de omogenitate nationala.

    Din “Dictionarul Geografic al Judetului Bacau”,1895, reiese ca din totalul populatiei de pe teritoriul comunei 99,6 % erau romani, 0,2 % erau israeliti, 0,1 % erau unguri si 0,1 % erau armeni.

    La recensamantul populatiei din anul 1930, s-a inregistrat tot o populatie majoritara romana, respectiv 99,3 %, alaturi de care traiau: tigani 0,3 %, evrei si unguri cate 0,2 %.

    Conform recensamantului populatiei din anii 1966, 1977, 1992 intreaga populatie a comunei era alcatuita din romani.

7.4.5. Structura confesionala

    La recensamantul populatiei din anul 1992, 99,9 % din totalul populatiei comunei o formau credinciosii ortodocsi si 0,1 % adventisti.

    Puritatea religioasa si etnica a populatiei comunei este si rezultatul evolutiei istorice a satelor componente.

7.4.6. Structura profesionala

    Pentru a cunoaste ponderea participarii populatiei la activitatea economica este necesar sa analizam populatia ocupata, care reprezinta o buna parte a populatiei comunei.

    Dezvoltarea social - economica a comunei a adus modificari sbstantiale in structura populatiei ocupate, de la un recensamant al populatiei la altul.

    In anul 1966, populatia ocupata detinea o pondere de 59,3 % din totalul populatiei comunei, in anul 1977 detinea 51,9 %, iar in anul 1992 detinea 59,7 %.

    Populatia ocupata in sfera productiei materiale reprezenta 91,1 % din populatia ocupata in anul 1966, 90,5 % in anul 1977 si 89,9 % in anul 1992.

    Tabelul nr. 8

                                                           Populatia ocupata

1966

1977

1992

Total populatie

ocupata

4512                %

4212               %

4139               %

-      in sfera productiei

materiale

4111             91,1

3813            90,5

3718            89,9

-      in sfera

neproductiva

401                 8,9

399               9,5

421              10,2

Date de la Primaria Comunei Helegiu

    Are loc o crestere a personalului ocupat in industrie din totalul populatiei ocupate, de la 13,2 % in anul 1966, la 23 % in anul 1977 si 28,9 % in anul 1992, acest lucru realizanduse in primul rand, prin atragerea populatiei din agricultura. Astfel, populatia ocupata in agricultura reprezinta 68.4 % in 1966, 54,2 % in 1977 si 53,9 % in 1992.

    Tabelul nr. 9

     Populatia ocupata

1966

1977

1992

Totalul populatiei

ocupata

4512                   %

4212                   %

4179                   %

Industrie

598                 13,2

970                    23

1199                28,9

Agricultura

3086               68,4

2283               54,2

2230                53,9

Constructii

427                   5,9

560                 13,3

289                       7

Alte sfere

401                   8,9

399                   9,5

421                  10,2

Directia Judeteana de Statistica Bacau

    Aceleasi tendinte se constata si din analiza diagramei circulare a populatiei ocupate, pe sexe. Populatia masculina ocupata in industrie a crescut de la 14,4 % din totalul populatiei ocupate masculine in 1966, la 21,1 % in anul 1977 si 43,9 % in 1992, iar populatia feminina ocupata in industrie a crescut de la 1,4 % din populatia ocupata feminina in anul 1966, la 2,8 % in 1977 si 12,7 % in 1992.

    Ponderea populatiei masculine ocupate in agricultura, a scazut de la 12.4 % din populatia ocupata masculina in anul 1966 la 10,1 % in 1977 si apoi a crescut la 24,1 % in anul 1992, iar populatia feminina ocupata in agricultura a scazut de la 55,4 % din populatia ocupata feminina in anul 1966 la 46,1 % in anul 1977, iar la recensamantul populatiei din 1992 a crescut la 75,7 %.

    Cresterea populatiei masculine si feminine ocupate in agricultura, consemnata la recensamantul populatiei din anul 1992, este consecinta restructurarii generale a economiei romanesti: reimproprietarirea pe baza Legii nr. 18 / 1991, reorganizarea industriei.

    Urmarind evolutia populatiei ocupate in 1992, in sfera productiei materiale, pe sate, observam ca populatia din satele Helegiu si Bratila a detinut in industrie o pondere mai mare respectiv 31,8 % si 31,9 %, decat media pe comuna (27,5 %), iar populatia din satele Deleni si Dragugesti a detinut in agricultura o pondere mai mare, respectiv 56,3 % si 55.3 %, decat media pe comuna (58,3 %).

    Analizand populatia si personalul muncitor pe ramuri ale economiei, se constata ca industria absoarbe o buna parte a populatiei ocupate, inregistrand o crestere de la 23 % in 1977 la 28,9 % in anul 1992, iar personalul muncitor de la 48 % in 1977 la 60,9 % in 1992.

    Tabelul nr. 10

                      

                   Populatia si personalul muncitor ocupat pe ramuri ale economiei

Total populatie ocupata

Populatie ocupata

Personalul muncitor

1977

1992

1977

1992

4112

4139

1990

1967

Industrie

23

28,9

48

60,9

Constructii

13

6,9

28,1

14,6

Agricultura, piscicultura

54

53,8

3

2,9

Transporturi, telecomunicatii

-

2,6

-

5,4

Circulatia marfurilor

1,8

2,3

3,9

4,9

Invatamant, cercetare,

cultura, sanatate

2,3

2,4

4,9

5,2

Administratie publica

-

1,7

-

3,9

Alte ramuri

5,2

0,9

11,1

2,0

Dupa Directia Judeteana de Statistica Bacau

  

 Restrangerea activitatii in constructii a determinat scaderea ponderei populatiei ocupate in acest sector, de la 13 % in1977 la 6,9 % in1992, iar a personalului muncitor de la 28,1 % in 1977 la 14,6 % in 1992.

    Referindu-ne la structura personalului care isi desfasoara activitatea in comuna, in diferite ramuri de activitate, observam ca acesta a crescut in industrie de la 4,5 % in 1975 la 24,7 % in 1989, dupa care a scazut la 21,2 % in 1992.

    In agricultura si silvicultura, ponderea personalului care isi desfasoara activitatea in comuna, s-a mentinut aproximativ constand pana in anul 1985,dupa care a crescut la 40,7 % in anul 1989 si apoi a scazut la 21,2 % in anul 1992, ca urmare a schimbarii regimului proprietatii.

    Analizand populatia ocupata in sfera neproductiva, observam o crestere de la 8,9 % in 1966 la 9,5 % in1977 si 14,3 % in 1992. Ponderea cea mai mare a populatiei ocupate in sfera activitatii neproductive o detin barbatii, insa populatia feminina predomina in invatamant, cultura, arta, circulatia marfurilor, ocrotirea sanatatii.

    Populatia intretinuta reprezinta in anul 1966, 40,7 % din total, din care 38,3 % era in intretinerea

persoanelor ocupate, iar in anul 1992 aceasta detinea 40,3 % din total,

    Din sursa de existenta populatia intretinuta de persoane ocupate, reprezinta 75,9 % din totalul populatiei intretinute in 1977; 41 % din populatia intretinuta erau persoane inactive, 0,6 % erau intretinute de catre institutii de stat si cooperatiste, 0,3 % erau intretinute de catre persoane cu alte surse de existenta.

    Pensionarii ( exclusiv C.A.P.) reprezentau 8 %, iar pensionari C.A.P. reprezentau 10,8 % din totalul populatiei intretinute.

    Resursele de munca – populatia in varsta de munca (15-60 ani barbatii si 15-55 ani femeile) a inregistrat valori diferite in perioada 1966-1992.

   

                                       

Tabelul nr. 11

                                  Structura pe varste si sexe a populatiei activa

1966

1977

1992

Valori            %

Valori              %

Valori           %

Total populatie

7597

8102

7268

I. total populatie in varsta de munca

4007

4354

4284

15-24 ani

1107            27,6

1176               27

1418             33

25-39 ani

1760            43,9

1583            36,4

1176          27,5

40-49 ani

  708            17,7

1054            24,3

  855          20,0

50-60 ani

  432            10,8   

  532            12,3

  835          19,5

Masculin

2026

2242

2424

15-24 ani

  541            26,7

  621            27,7

  790          32,5

25-39 ani

  904            44,6

  763            34,0

  678          28,1

40-49 ani

  312            15,4

  548            24,5

  408          16,8

50-60 ani

  269            13,3

  310            13,8

  548          22,6

Feminin

1981

2103

1860

15-24 ani

  566            28,6

  555            26,4

  628          33,8

25-39 ani

  856            43,2

  820            39,4

  498          26,8

40-49 ani

  396               20

  506               24

  447             24

II. Ponderea populatiei in varsta de

de munca in populatia locala

                   52,7

                  53,6

                  58,9

Masculin

                  26,7

                  27,6

                 33,3

Feminin

                     26

                     26

                 25,6

Dupa Directia Judeteana de Statistica Bacau

     Evolutia numerica a populatiei in varsta de munca, reflecta atat particularitatile factorilor demografici (natalitate, mortalitate, miscare migratorie) cat si transformarile social-economice care au avut loc in ultimii ani in tara.

    Desi populatia totala a comunei a scazut dupa 1977, ponderea populatiei cu varsta de munca a crescut de la 52,7 % in 1966, la 53,6 % in 1977 si 58,9 % in 1992.

    Structura pe grupe in varsta de munca a inregistrat, intre 1966-1992, schimbari intre diferitele grupe.

    Populatia grupei de 25-39 de ani, detine ponderea cea mai insemnata intre grupele de varsta de munca, aceasta asigurand in urmatorii ani forta de munca necesara in toate domeniile de activitate. Si populatia grupei de 40-49 de ani si chiar cea de 50-60 de ani detine o pondere insemnata intr grupele in varsta de munca a comunei.

                                                

                               9  ECONOMIA

      9.1. Dezvoltarea economica de ansamblu

 

    In perioada actuala, comuna Helegiu prezinta trasaturile unei localitati aflate in plin proces de transformare economica si sociala.

    Agricultura, ramura cu o indelungata traditie in tara noastra si in economia comunei, a inregistrat in ultimii 50 de ani transformari permanente impuse de vointa politica, transformari care in acest moment sunt exprimate prin prevederile Legii 18 din 1991, care a refacut proprietatea privata asupra pamantului redand taranilor dreptul de proprietate asupra pamanturilor pe care le detinusera inaintea anului 1962, cand s-au constituit cele doua cooperative agricole de productie din comuna.

    Transformarile impuse de Legea nr. 18 / 1991 au determinat o faramitare a exploatarilor agricole, schimbari in structura productiei agricole prin disparitia unor culturi (indeosebi cele tehnice) si diminuarea ponderii altora (graul) si mai ales prin diminuarea productiei determinata de insuficienta mijloacelor de munca, a celor financiare, aplicarea unor tehnologi neadecvate de lucru si o mentalitate a producatorilor care se situeaza mai degraba in evul mediu. Foarte multi dintre noii proprietari, salariati in acelasi timp in indusrie, organizeaza exploatarea proprietatilor lor agricole pentru a asigura nevoile lor si mai putin pentru piata de produse agricole.

    In ultimii 4 ani se remarca o dezvoltare mai rapida a activitatilor comerciale, fiind infiintate mai multe unitati comerciale cum ar fi cele de comercializare a bauturilor, carciumile.

    Schimbarea raporturilor de proprietate este evidenta si in domeniul transporturilor, indeosebi a celor de marfuri care in totalitatea sa apartine sectorului privat.

   

9.2.    Agricultura

 

    Agricultura este ramura economica de baza in care locuitorii comunei isi desfasoara activitatea.

    Pana in anul 1990 productia agricola era realizata in cadrul unei cooperative agricole de productie care rea organizata in cinci ferme de productie vegetala si o ferma zootehnica, in cadrul Asociatiei Economice Intercooperatiste pentru cresterea tineretului bovin si in gospodariile cooperatorilor. Acesti producatori erau deserviti de catre S.M.A. Helegiu care dispunea si de o sectie in satul Bratila.

    Ca urmare a aplicarii prevederilor Legii nr. 18 / 1990, cele doua unitati cooperatiste au fost desfiintate, terenurile agricole trecand in proprietatea cetatenilor.

    

9.2.1.  Structura fondului funciar

    Dupa datele furnizate de Directia Judeteana de Statistica Bacau, in anul 1992, suprafata comunei Helegiu avea urmatoarea structura de folosinta:

-terenuri cu folosinta agricola – 57,4 % din suprafata totala a comunei;

-terenuri cu folosinta forestiera – 31,5 %;

-alte suprafete – 11,1 %.

    Pe detinatori, 90,5% din terenurile de folosinta agricola se aflau in proprietatea privata si anume:

·       in proprietatea unui numar de 2451 agricultori;

·       in proprietatea unor unitati publice 9,5 %.

    In ceea ce priveste padurile, cele mai intinse suprafete apartin statului (93,4%), cetatenilor revenindu-le doar 6,6 %.

    Analizand structura terenurilor agricole, constatam ca cea mai mare pondere o detin terenurile arabile, 56,6 % din suprafata agricola a comunei.

    Terenurile arabile ocupa in principal relieful cu o inclinare mai mica din lunca Tazlaului si terasele, dar si unele terenuri cu o panta mai ridicata aflate pe versantii unor dealuri.

pe litosoluri si regosoluri, ocupa suprafete intinse pe versantii vailor adancite in terase si pe versantii dealurilor.

    Suprafetele ocupate cu vii detin o pondere foarte mica, de 0,2 %, iar livezile de 0,1 % din terenurile agricole ale comunei.

    Livezile, in suprafata de 54 de ha, se prezinta sub forma unor plantatii pe versantii terasei de 95-100 m, intre satele Helegiu si Dragugesti sau ai Dealului Stejar, pe mosia satului Bratila. In ultimii ani lipsa oricaror lucrari de intretinere a condus la degradarea acestora. Mai mult, la Bratila, livada a fost defrisata, terenurile obtinute fiind supuse unui intens proces de degradare a solului.

          9.2.1.1. Cultura plantelor

    Pana in anul 1990, cultura plantelor a reprezentat principala ramura agricola, ocupand 49,5 % din suprafata agricola a comunei in anul 1985 si 51,5 % in anul 1989.

    Tot pana in anul 1990, structura culturilor a fost mult mai diversa, alaturi de cereale, care au detinut ponderea cea mai mare, erau cultivate: plante tehnice, cartofi, plante furajere, legume.

    

             Cerealele – ocupa cele mai intinse suprafete din cele cultivate, 82,7 % din suprafata arabila in anul 1985, 75,8 % in anul 1989, 90,7 % in anul 1992.

    Dupa cum reiese din situatiile statistice, suprafetele cultivate cu cereale au inregistrat cele mai mari intinderi in anul 1992 cand s-au cultivat 2251 ha, ceea ce reprezinta 87,2 % din suprafata arabila a comunei, aceasta fiind insotita si de o crestere a productiei de cereale. In anul 1992, s-au realizat 4383 t fata de 4870 t in anul 1989 si 7137 t in anul 1985.

   Tabelul nr. 12

Cultura

Suprafetele cultivate

Productie Kg/ha

1985

1989

1992

1985

1989

1992

ha                 %

ha                 %

ha                %

2643

2690

1256

Grau si secara

  750         36,6

  895         45,7

  117          5,1

Orz si orzoaica

  100           4,8

    60           2,9

  -                -

2643

2350

-

Porumb

1199         58,5

1003         51,2

2134        94,8

4024

2150

1892

Dupa Directia Judeteana de Statistica Bacau

    Graul – este cea mai importanta cereala panificabila. Intre anii 1985-1990, suprafata cultivata cu grau a fost in medie de 805 ha. Incepand din anul 1991, se inregistreaza o scadere a suprafetelor cultivate cu grau determinata de transformarile petrecute in structura formelor de proprietate, operate prin aplicare Legii nr. 18. Faramitarea suprafetelor cultivate, incapacitatea financiara a producatorilor, infiintarea unor culturi fara o fundamentare stiintifica si chiar o mentalitate a producatorilor mai apropiata de cea a evului mediu decat a epocii contemporane in care traim, sunt tot atatia factori care au determinat scaderea substantiala a productiei de grau la 1256 kg / ha in anul 1992.

    Porumbul – cea mai importanta cereala atat sub aspectul ponderii culturii in totalul suprafetelor cultivate cu cereale (58,5 % in anul 1985, 51,2 % in anul 1989 si 94,8 % in anul 1992) cat si al importantei pe care o are in alimentatia oamenilor, in industrie si mai ales ca furaje pentru animale.

    Suprafata cultivata cu porumb a avut pana in anul 1989 o tendinta de reducere in favoarea graului, dupa care se inregistreaza din nou o crestere care in anul 1992 este aproape dubla.

    Cresterea spectaculoasa a suprafetei cultivate cu porumb in anul 1992, nu a fost insotita de o crestere a productiei totale de porumb, situatie determinata de noile conditii in care sunt organizate exploatarile agricole (loturi mici, nerespectarea tehnologiilor de lucru). In general culturile de porumb au fost infiintate pe terasele Tazlaului, pe terenurile cu pante mai reduse.

    Soiurile de porumb care au dat cele mai bune rezultate, au fost “Fundulea 96”, “Fundulea 102”, “Turda 220”.

             Plantele tehnicepana in anul 1990, pe terenurile agricole ale fostei Cooperative Agricole de Productie, au fost cultivate sfecla de zahar si in pentru fuior. Suprafata cultivata cu plante tehnice, reprezenta intre anii 1985-1989, 0,7 % din suprafata arabila. Neprofitabile atunci, dupa 1990, disparand chiar piata acestor produse, s-a renuntat la culturile respective.

             Cultura legumelor si a cartofului – este o indeletnicire traditionala in comuna, partial deprinsa in trecut, realizata si astazi in fiecare gospodarie taraneasca. Pana in anul 1989, in cadrul Cooperativei Agricole de Productie, au fost infiintate culturi de ceapa, varza, tomate si cartofi, reprezentand 0,3 % din terenurile arabile. In gospodariile taranesti, pe suprafete reduse au fost si sunt cultivate, de asemenea cu: varza, tomate, fasole, ceapa, usturoi, vinete, morcov, telina, pastarnac.

             Cultura plantelor pentru nutret – au un rol important pentru asigurarea hranei animalelor. Pana in anul 1990, s-au cultivat cu plante pentru nutret, in medie 232 ha, ceea ce reprezinta aproximativ 7,7 % din suprafata medie a terenurilor in perioada respectiva. Dupa anul 1990 se inregistreaza o diminuare a acestor suprafete, indeosebi a culturilor anuale pentru fan si masa verde, culturi care pana atunci au fost infiintate in cadrul Cooperativei Agricole de Productie. Se mentin culturile de lucerna si trifoi, precum si cele de sfecla furajera.

             Cultura vitei de vie – are o traditie indelungata in agricultura comunei. In anul 1891, conform ”Dictionarului Geografic”  ( O.Racovita ), erau cultivate cu vita de vie, 87 ha. In anul 1977 existau 170 ha cultivate cu vita de vie, apoi treptat suprafetele s-au micsorat ca urmare a desfiintarii acestei culturi, terenurile obtinute fiind cultivate cu cereale.

    In anul 1992, erau cultivate cu vita de vie 97 ha, reprezentand 2,1 % din suprafata agricola a comunei.

    Plantatiile se prezinta sub forma unor loturi cu suprafete restranse, dispersate, pe care sunt cultivate soiuri hibride.

             Pomicultura – cultura pomilor fructiferi este o ocupatie veche a locuitorilor. Izvoarele istorice medievale mentioneaza in acest sens existenta unor parametri pe mosiile satelor comunei.

    In gradinile oamenilor, pe terenurile in panta, au fost plantati: pruni, meri, peri, nuci, piersici. In general acestia sunt dispersati, neexistand plantatii sistematice. Astfel de plantatii, cu meri si peri, au fost organizate intre satele Dragugesti si Helegiu, precum si pe pantele cu expunere sudica a Dealului Straja, la Bratila, insa din 1986, ele nu mai erau productive.

    In ceea ce priveste structura dupa specii se constata ca ponderea cea mai mare o detin merii 48,4 % din totalul pomilor din anul 1988, urmeaza prunii cu 30 % din total, perii 15 %, ciresii si visinii 4,2 % si alti pomi 2,7 %.

    In general, productia de fructe este destinata satisfacerii consumului propriu, sau, cum este cazul prunelor, pentru producerea tuicii.

   

9.2.1.2. Cresterea animalelor

   Dezvoltarea acestei ramuri a agriculturii in comuna, a fost favorizata de existenta unor intinse suprafete de pasuni si fanete naturale care, prin volumul si valoarea lor nutritiva, au contribuit impreuna cu productiile realizate pe suprafetele cultivate cu plante furajere, la asigurarea bazei furajere.

    Cresterea animalelor este o forma de activitate cu o veche traditie. In evul mediu, cresterea animalelor aducea cele mai importante venituri producatorilor. In anul 1891, pe teritoriul comunei erau crescute 1801 bovine, 2216 ovine si caprine, 71 cabaline, 397 porcine, numeroase pasari si 60 de stupi de albine (O.Racovita).

    Aceasta ocupatie a populatiei s-a mentinut constant pana in zilele noastre. Alaturi de cetateni, care au crescut in permanenta animale, existau in 1990, sectoare zootehnice in cadrul fostei Cooperative Agricole de Productie si a Asociatiei Economice Intercooperatiste. Astfel ca in deceniul 9, se inregistreaza o incarcatura record de animale pe unitatea de suprafata. Mare parte din efectivele de ovine ale A.E.I., foloseau pasuni din comunele invecinate.

             Bovinelese cresc pentru carne si late, produse de prima necesitate pentru alimentatia populatiei.

    Efectivele de bovine au inregistrat o crestere continua pana in anul 1988, dupa care acestea inregistreaza un declin, care in anul 1991 aduce efectivele la aproape 50 % fata de nivelul anului anterior.

    In anul 1992, densitatea medie la  hectar de suprafata agricola, era de 30,6 capete la 100 ha. Cea mai raspandita rasa de bovine este Bruna de Stepa.

    Predomina efectivul matca (vaci si juninci) in totalul bovinelor, crescatorii fiind interesati in primul rand de productia de lapte si de vitei. Cu toate acestea, productia medie de lapte ajunge doar la 6 l de lapte pe cap de vaca. Productia de lapte este valorificata pe plan local.

  Tabelul nr. 13

                                    Evolutia efectivelor de animale 1965-1992

 

1965

1970

1975

1980

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

Bovine

1432 

1718

1712

1965

2258

2261

2287

2253

2258

1329

1358

Porcine

1491

309

432

361

705

819

1045

1017

728

603

781

Ovine

4687

5908

490

7440

9604

10059

13031

9661

7797

3766

3561

Caprine

709

262

232

159

609

171

385

546

1325

1600

673

Cabaline

94

82

79

110

115

120

161

161

149

159

159

Pasari

18317

15310

15593

16203

13689

15248

15394

15626

12231

28611

14581

Familii

albine

_

_

   72

  119

_

_

_

_

_

_

_

Date furnizate de Primaria Comunei Helegiu

.       Porcinele – se cresc pentru carne si grasime numai in gospodariile taranesti pentru consumul propriu.

    In ultimul deceniu, efectivele de porcine au cunoscut o evolutie in cadrul careia anul 1988 a marcat apogeul (1054 capete). In anul 1992, efectivele de porcine la nivelul intregii comune, era de numai 781 de capete.

        Ovinele – se cresc pentru lapte, carne, piele si lana. Alcatuiesc o categorie de animale a caror crestere are de asemenea o indelungata traditie in comuna.

    Pana in anul 1989, cea mai mare parte dintre ovine, 48,9 %, erau crescute in cadrul C.A P. si A.E I. Dupa desfiintarea acestor unitati, numarul efectivelor a scazut foarte mult.

    In anul 1992, in comuna erau inregistrate 3561 de capete de ovine, toate proprietatea unor crescatori particulari. Densitatea la 100 de hectare era in anul 1992 de 78 de capete.

    Dintre rasele existente predomina “Turcana”, urmata de “Tigaie”.

    Productia de lapte, carne, lana, piei, este valorificata de catre cetateni pe plan local.

        Caprinele – se cresc in numar mic pe teritoriul comunei. In anul 1992, exista un efectiv de 873 de capete, avand o densitate medie in teritoriu de 19 capete la 100 de hectare de teren agricol. De la aceste animale se valorifica laptele, carnea si pieile.

        Cabalinele – folosite pentru tractiune si lucrari agricole in trecut, scad numeric dupa colectivizarea agriculturii.

    Dupa anul 1965, efectivul de cabaline se reface treptat. In anul 1992 existau 169 de capete, ceea ce reprezinta o densitate de 3,7 capete la 100 de hectare de teren agricol.

        Cresterea pasarilor – inscrie in categoria animalelor mici care se cresc in gospodariile populatiei pentru carne, oua, pene.

    Efectivul de pasari a fost in perioada 1985-1992, in medie 16.482 de capete, care au produs cantitati apreciabile de carne si oua pentru consumul populatiei.

    Dintre pasarile de curte, predomina gainile, urmate de gaste, curci, rate.

        Apicultura – este o veche indeletnicire a locuitorilor comunei. Documentele medievale mentioneaza existenta in satele comunei a unor prisaci. In anul 1895, statisticile evidentiaza existenta a 60 de familii de albine, iar in anul 1985 erau 254 de familii (conform Caietului Statistic al Comunei Helegiu).

   

    9.2.1.3. Vanatul si pescuitul

     Vanatoarea este alaturi de pescuit una din cele mai vechi ocupatii ale omului, ea permitandu-i acestuia sa-si completeze necesitatile de hrana si sa starpeasca unii daunatori.

    Suprafetele mari acoperite cu padure de pe teritoriul comunei adapostesc unele specii de vanat, ca: vulpea, lupul jderul, dihorul comun, iepurele.

    Dintre pasari, ca specii de interes vanatoresc in padure, mentionam: gainusa de alun, potarnichea (in zonele de culturi agricole).

    Vanatoarea este organizata de Ocolul Silvic Livezi si de Asociatia Judeteana a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi prin filiala Onesti.

    Pescuitul se practica pe raul Tazlau in care se gasesc: clean, mreana si mai putin caras.

                                  

   

                       

                                                  

9.3.Industria

9.3.1.Evolutia in timp si spatiu a activitatilor industriale

    Alaturi de practicarea agriculturii, locuitorii comunei au deprins de-a lungul secolelor numeroase mestesuguri care le-au permis sa valorifice resursele naturale de care dispuneau, satisfacandu-le anumite trebuinte. Descoperirile arheologice de pe teritoriul comunei au scos in evidenta existenta unor astfel de ocupatii inca din neoliticul tarziu si apoi in epoca bronzului.

    In secolul XVII, izvoarele mentioneaza existenta pe cursul Tazlaului a unor locuri pentru moara, iar statisticile de la sfarsitul secolului XIX arata ca in fosta comuna Bratila erau cinci meseriasi, in timp ce in comuna Dragugesti erau douazeci si sase (O.Racovita, 1895).

    In anul 1929 “Anuarul Romaniei pentru Comert, Industrie, Meserii si Agricultura”, arata ca in comuna Bratila erau: 2 blanari, 2 cizmari, 5 dulgheri, 4 fierari, 2 rotari, 2 morari, iar in comuna Helegiu erau: 4 dogari, 1 strungar, 1 tamplar. Tot la Helegiu functionau si doua mori. Mesterii comunei prelucrau lemnul, metalul, pieile, blanurile de animale si cerealele.

    Un loc aparte l-au ocupat si il ocupa si astazi, mestesugurile casnice, in cazul nostru, tesutul, activitate desfasurata de catre femei in perioada anotimpului rece, cand este prelucrata lana, inul, bumbacul si sunt confectionate tesaturi necesare gospodariei.

    In ultimele decenii, pana in anul 1990, dezvoltarea activitatilor cu caracter industrial si mestesugaresc s-au realizat cu precadere in cadrul sistemului cooperatist urmat de I.P.P. Bacau si de S.M.A. Helegiu.

    Analiza situatiilor statistice evidentiaza faptul ca in anul 1985 cele doua unitati cooperatiste detineau 85,7 % din totalul sectiilor si atelierelor de productie, fiind urmate de cele ale industriei judetene cu 14,3 %.

    In anul 1990 ponderea unitatilor de productie, apartinand Cooperativei de Consum si C.A.P. era de 94 %, pentru ca dupa 1990 unitatile apartinand C.A.P. si intreprinderilor judetene sa fie desfiintate.

    In anul 1992 mai functionau 12 sectii apartinand Cooperativei de Consum.

    Se constata o crestere a numarului producatorilor privati, de la 25 in anul 1985 la 50 in anul 1992.

    Valoarea productiei totale realizata in industria mica si prestari de servicii, a crescut de la 25594000 de lei in anul 1985 la 59048000 de lei in anul 1990, pentru ca in anul 1992 sa scada la 24015000 de lei. Scaderea volumului productiei realizate este mult mai mare decat arata cifrele datorita devalorizarii puternice a leului.

9.3.2. Structura actuala a industriei pe ramuri de activitate

    In ceea ce priveste structura productiei industriale, pe ramuri de activitate, se constata faptul ca ponderea cea mai insemnata o detinea in anul 1985 industria confectiilor cu 74,1 % din totalul productiei industriale si al serviciilor, urmat de industria constructiilor de masini cu 12 % si exploatarea lemnului cu 3,7 %, pentru ca in anul 1992 industria confectiilor sa reprezinte 99,3 %.

    Tabelul nr. 14

                                        Structura productiei industriale pe ramuri

Anii

1985

1990

1992

Total - mii lei

25549

29048

24015

Constructii de masini

  3085                   12

  2919                   10                

    116                 0,5

Materiale de constructii

    300                  1,1

    -                        -

     -                      -

Exploatarea lemnului

    957                  3,7

    949                  3,2

        6               0,02

Textile, confectii

18966                74,1

19969                68,7

23857               99,3

Dupa Directia Judeteana de Statistica Bacau

    Industria constructiilor de masini – a fost reprezentata de o sectie de productie in cadrul S.M.A. Helegiu, care realiza cazane de abur de mica capacitate. Dupa anul 1990 productia a incetat, fiind inlocuita cu o sectie de reparatii auto.

   

    Industria materialelor de constructii – prezenta pana in anul 1988 in comuna, a fost reprezentata prin exploatarea produselor de balastiera.

  

    Industria de exploatare si prelucrare a lemnului – se baza pe exploatarea lemnului in padurile de pe raza comunei si pe prelucrarea acestuia in cadrul unei sectii care apartinea Cooperativei Agricole de Productie, unde erau produse si ambalaje. Dupa anul 1990 aceasta sectie a fost desfiintata.

    In satele Deleni si Dragugesti s-a dezvoltat un puternic sector privat in care prin prelucrarea lemnului se produc: butoaie, tamplarie pentru constructii, care sunt valorificate in targurile saptamanale care se organizeaza la Onesti si Tescani.

    Industria confectiilor – detine ponderea cea mai mare din totalul productiei industriale, pe raza comunei functionand mai multe sectii de productii apartinand Cooperativei de Consum. Se realizeaza lenjerii de pat, treninguri, pantaloni, sorturi.

    Industria alimentara – neevidentiata in situatiile statistice, este reprezentata prin cele trei mori care functioneaza in satele Helegiu si Bratila, si cele cinci cazane de tuica existente in fiecare sat.

    Pana in anul 1990 in cadrul C.A.P. Helegiu a functionat o brutarie care producea in medie 800 kg paine pe zi, ce a fost inchisa si redeschisa in 1999.

    Prestarile de servicii – aveau un nivel redus inainte de 1989. Dupa acest an s-au dezvoltat in directii noi fiind infiintate doua sectii de reparatii auto, o fierarie care asigura unele trebuinte ale populatiei.

9.4. Transporturile

    Transporturile reprezinta o activitate de mare importanta in dezvoltarea economica si sociala a oricarei localitati.

    Comuna Helegiu dispune de cai rutiere formate din drumuri comunale si drumul national care traverseaza comuna pe directia nord-sud pe o lungime de 9 km si asigura legatura atat cu centrele mari ca municipiul Onesti si Bacau, cat si cu comunele invecinate, Barsanesti, Livezi, Berzunti

     Drumurile comunale se racordeaza cu drumul national, inlesnind legaturile directe ale satelor componente cu resedinta de comuna, satul Helegiu. Ele au o lungime de 15 km si sunt slab intretinute fapt ce determina greutati in desfasurarea traficului contribuind la o uzura prematura a mijloacelor de transport. Aceste drumuri sunt vechi, ele urmand in general firul paraielor Helegiu, Bratila, de-a lungul carora s-au constituit si vetrele de sat.

    O alta categorie de drumuri care au o dezvoltare destul de insemnata este cea a drumurilor de exploatare care asigura accesul catre terenurile agricole spre paduri.

    Satele componente ale comunei au asigurata legatura directa cu municipiul Onesti prin intermediul transportului interurban de calatori, care este deservit de firma Transmoldova Onesti, inlesnind deplasarea populatiei spre locurile de munca, fie in municipiul Onesti, fie pe platforma industriala a acestuia si inapoi la domiciliu.

    Intensitatea cea mai mare a traficului in comuna este inregistrata zilnic intre orele 6 -8 si 13-16, perioade ce coincid cu intrarea si iesirea in schimburi a personalului care lucreaza in unitatile economice ale municipiului Onesti, existand pentru aceasta 28 de curse de autobuz zilnic.

    In ultimii 4 ani au sporit numarul autoturismelor proprietate personala, care contribuie la transportul persoanelor.

    Transportul de marfuri realizat cu ajutorul mijloacelor auto grele, autocamioane in proprietatea unor intreprinzatori, tractoare cu remorci si carute. Transportul pentru productia agricola este realizat indeosebi cu mijloace de transport cu tractiune animala (cai, boi si vaci).

    Avand in vedere sporirea continua a traficului pe drumurile comunei este foarte necesara modernizarea acestora.

9.5. Functia turistica a comunei

    Activitate cu caracter recreativ sau sportiv prin care oamenii cunosc frumusetile naturii, pitorescul unor locuri, diferite monumente istorice si de arta, turismul este mai putin reprezentat in economia comunei desi pe teritoriul acesteia exista atat peisaje naturale atragatoare, mai ales in zona mai inalta din partea estica precum si monumente de arhitectura religioasa mai vechi, intre care biserica de lemn din satul Bratila. Biserica a fost construita in anul 1806 de Raducanu Botezatu. In anul 1912 biserica este restaurata. Atunci i s-au adaugat catapeteasma si pridvorul. Pictura in maniera clasica, este de data mai recenta (Ghidul monumentelor din judetul Bacau, 1920).

Partea a III-a

           10 IMPACTUL ACTIVITATILOR ECONOMICE ASUPRA MEDIULUI NATURAL

10.1.Poluarea aerului

   Comuna Helegiu se inscrie in categoria comunelor cu un grad mediu de poluare, fiind situata in apropierea orasului Onesti unde sursele de impurificare principale sunt: ”Chimcomplex S.A” , “Carom S.A” , “Rafo S.A”.

   Aria de impurificare maxima se afla in zona industriala si in jurul acesteia pe o distanta de 3-4 km , dar care in conditiile unor curenti eolieni  puternici , canalizati pe vai; se extinde forte mult ajungand pana la 40 km. Elementul mediului cel mai intens poluat este cerul.

   Cercetarile efectuate asupra poluarii aerului in zona municipiului Onesti si a imprejurimilor  sale arata ca principalele noxe deversate in atmosfera, rezultate ca reziduuri industriale, pierderi de materii prime sau fiinte sunt: clorul si compusii lui ,hidrogenul sulfurat, amoniacul, mercaptanul, hidrocarburi, funinginea. Intre acestia  locul principal il ocupa clorul si compusii sai iar sursa principala este unitatea “Chimcomplex S.A.”.

    In anul 1989 prezenta clorului era semnalata in atmosfera pana la o distanta de 40 km catre Adjud si 10 km catre Bacau, fiind accentuata in aerul din imediata apropiere a solului , datorita greutatii sale (de 2,5 ori mai greu decat aerul).Mentinandu-se la un plafon jos nocivitatea este mai mare si activeaza nu numai asupra omului dar si asupra animalelor si chiar plantelor .Viile ,pomii fructiferi, padurile ,datorita expunerii lor indelugate ,sufera cel ami mult.

    O alta sursa de impurificare este unitatea ”Rafo S.A.” care elimina in atmosfera un complex de substante ,incepand cu produsele finite volatile si terminand cu hidrocarburi usoare dar toxicitatea acestora este mai mica decat a clorului si compusii sai.

    O toxicitate mai mare o prezinta noxele de la unitatea “Carom S.A.” reprezentate  prin substante volatile mirositoare care se resimt si pe teritoriul com.Helegiu.

    Pericolul cel mai mare il reprezinta coexistenta mai multor noxe ,in aces caz toxicitatea creste simtitor .

    Poluarea maxima se resimte mai mult pe teritoriul comunei in perioada rece a anului si in special in decembrie, ianuarie, februarie.la aceasta contribuie nu numai sursa de impurificare ce si conditiile de climat local ,instalarea unor curenti reci contrar circulatiei generale a aerului care impinge aerul poluat spre mun. Onesti, dar si pe valea Taslaului.

    Celelalte surse de poluare a aerului (activitatea agricola, transporturile) sunt cu totul secundare.

    Dupa anul 1989 poluarea aerului s-a redus mult, mai putin masurilor luate , ci datorita reducerii

capacitatii de functionare a unitatilor respective.

    Conducerile unitatilor poluante au intreprins si intreprind masuri pentru inlaturarea sau reducerea poluarii in zona (introducerea unor tehnologii noi nepoluante, etanseizarea instalatiilor existente ,instalarea unor filtre speciale, recuperarea si valorificarea unor substante reziduale.

    10.2. Poluarea apelor de suprafata si subterane

    Un alt element al cadrului natural , cu importanta deosebita pentru viata si activitatea omului este apa.

    Principala artera hidrografica care dreneaza  teritoriul com. Helegiu este Taslaul, care se inscrie in clasa apelor clorurate,cu mineralizare naturala mare,care depaseste 500mg/l. In functie de gradul de mineralizare naturala apele Taslaului, prezinta calitati fizice si chimice care permit folosirea lor in economie ,dar nu prezinta calitatea apelor potabile.

     Poluarea apelor raului Taslau este determinata de deversarea apelor uzate din gospodariile populatiei ,folosirea ingrasamintelor si pesticidelor in agricultura, exploatarilepetroliere de pe cursul superior iar pana in 1990, topitoria de in de la Beresti-Taslau ,poluarea care nu prezinta un pericol foarte mare.

     Pe teritoriul comunei  Helegiu principala sursa de poluare a apelor raului Taslau este apa menajera din gospodariile populatiei care uneori ajunge in apa unor paraie sau a raului Taslau in afara .Este necesar ca apele menajere sa fie canalizate si dupa o epurare bine organizata sa fie deversate in Taslau in afara vetrei de sat.

     Din analizele facute de specialisti rezulta ca apa freatica de pe teritoriul comunei nu este poluata si poate fi folosita ca apa potabila.

10.3. Eroziunea solului

    

   Eroziunea este un proces prin care particulele de sol de la suprafata terenului sunt indepartate prin actiunea diferitilor factori de mediu, cu efect denudational, dar, in mod deosebit apa …..care are ca efect diminuarea grosimii orizontului de sol.                                                                

    Omul din dorinta de a valorifica solurile, a defrisat padurile si a extins terenurile cultivate. Prin araturi adanci, masuri de fertilizare a transformat solurile naturale in pamanturi afanate in care s-au schimbat radical conditiile de aerisire, de umiditate, procesele biologice, slabind totodata rezistenta la eroziuni a acestora.

     Indepartand, prin defrisare, vegetatie arborescenta omul a grabit eroziunea si procesele de panta care insa n-au atins proportii ingrijoratoare pe teritoriul comunei. Totusi, defrisarea padurilor de pe versanti inclinati moderat sau puternic si trecerea lor la folosinta de pajisti au creat conditii pentru declansarea alunecarilor de teren ,proces care afecteaza 20,8% din teritoriu, conform datelor obtinute de la Oficiu Judetean pentru Studiul Pedologice si Agrochimice Bacau.

    Acolo unde eroziunea solului a luat amploare pe fruntile teraselor ,in bazinul paraului ……,omul a intervenit prin plantatii forestiere si pomicole, prin amenajarea unor canale colectoare de scurgere a apei si de adancire a panzei freatice pe terenurile expuse inmlastinirii.

    Din studiile de specialitate efectuate, reiese ca pe o suprafata de 4129,9ha (51,8%) din teritoriul comunei sunt soluri erodate din care 599,3ha(7,5%) sunt soluri foarte puternic si excesiv erodate.

    Atentia omului trebuie sa se indrepte spre actiuni de combatere si prevenire a acestor degradari, prin luarea de masuri si efectuarea lucrarilor cele mai adecvate.

    Masurile antierozive  propuse de , Studiul Pedologice si Agrochimice sunt:

       -lucrari pe curbe de nivel , pe terenurile cu pante peste 5% care nu au fost trecute pentru pajisti si impaduriri , pe o suprafata de 3739ha.

       -culturi in fasii, recomandate pe trenurile cu pante de 10-20%, pe o suprafata de 360ha.

       .benzi inierbate, recomandate pe terenurile cu pante de 20-25% pe o suprafata de 486ha.

     In studiul efectuat s-a recomandat de asemenea si oprirea eroziunii de adancime pe o suprafata de 105 ha unde este prezent acest proces.

     Pastrarea si ameliorarea capacitatii de productie a terenului implica pe plan local o exploatare atenta , aplicare corespunzatoare a tehnologiilor si efectuarea fertilizarii conform indicatiilor studiilor agrochimice.

                                               

 

                                       

                                                                          

                           

                            8 ASEZARILE UMANE

8.1. Evolutia numerica si teritoriala a asezarilor

      Studiile de specialitate referitoare la zona in care este situata comuna Helegiu, publicate pana in prezent, arata ca cele mai vechi asezari umane de pe teritoriul sau apartin neoliticului si este atestata la Deleni. Epocii bronzului ii apartin resturile unei asezari umane descoperite la Dragugesti.

     Documentele vremii amintesc asezarile respective si in feudalism, alaturi de care sunt amintite si satele Bratila, Helegiu.Vetrele lor erau asezate pe terasele superioareale Taslaului ,in locuri adapostite ,in apropierea padurilor ,cunoscand o extindere in timp.

     Evolutia teritoriala a vetrelor a fost influientata in de cursul timpului de conditiile naturale (alegerea terenurilor bune pentru agricultura, pastorit), de alegerea unor pozitii cat mai favorabile acestora ,de accesul la caile de comunicatii, de adapostirea in padure in caz de primejdii.

     In epoca prefeudala si medievala evolutia vetrelor a fost legata de procesul de roire , dublat

de nesiguranta pricinuita de invaziile straine.

    Urmarind evolutia lor in timp putem consata ca unele vetre s-au extins pe terasele joase si chiar in lumeaTaslaului (Ciortea deJos, Helegiu),iar altele s-au extins in zonemai inalte (Deleni).vatra satului Dragugesti s-a extins spre est, urmarind firul apei paraului Dragugesti .

    Toate cel 4 vetre ale satului componente comunei Helegiu au aparut si s-au dezvoltat in apropierea unor artere  de circulatii

    In sec.al XVII-lea era conturata actuala retea de asezari, dupa cum rezulta si din 'Catografia Moldovei de la 1772-1744'.

    In harta rusa de la 1853 apare numai satul Bratila celelalte sate fiind omise ,desi toate existau la accea data.

    In epoca moderna si contemporana vetrele de sat s-au  extins mai mult de-a lungul paraelor (Dragugesti, Bratila, Deleni), fie de-a lungul vaii Taslaului, Helegiu, Bratila

    In anul 1945 numarul gospodariilor  din vetrele de sat era de 1357.Treptat gospodariile se indesesc in vatra ajungand in anul1985 la 2332 gospodarii.In ianuarie 1994 pe teritoriul comunei existau circa 2500 gospodarii.

     Satele  matca ale comunei au trimis tentacule pe vai spre sosea, roire care a conturat forma actuala a vetrelor de sat.

     In concluzie , reteaua actuala de asezari a reprezentat un proces istoric multisecular, configuratia lor actuala reprezentand rezultatul transformarilor care au avut loc intr-o perioada lunga de timp pe fondul continuitatii de populare a acestor locuri.

               

8.2. Tipuri genetice de asezari

   Documentele din epoca medievala mentioneaza ca razese toate satele componente ale comunei.

In 'Catografia Moldovei ' din anul 1772-1774 ,toate satele comunei erau razesi, alcatuite din oameni liberi, stapani pe loturile lor de pamant, ocupandu-se cu cultura plantelor si cresterea animalelor.

     In 'Condica Visteriei Moldovei', din anul 1860, satul Bratila de Jos nu mai apare ca o asezare de razesi, ci apartinand serdarului Constantin Botezatu si medelnicerului Enache Crupenschi. Locuitorii acestui sat aveau in cea mai mare parte statut de clacasi.

     Prin Legea rurala din anul 1864, clacasii au devenit oameni liberi si propietari asupra pamanturilor pe care le-au avut in folosinta.

8.3. Morfo-fizionomia asezarilor

  8.3.1. Densitatea interna a gospodariilor si populatiei

    In intreaga comuna fondul actual de locuit se compune din 2430 locuinte, repartizate pe o suprafata totala de 308 ha vatra de sat, ceea ce constituie o densitate de 7,8 locuinte/ha.

    Cea mai intensa suprafata a vetrei o detine satul Bratila cu 141 ha, unde densitatea este de 5,3 gospodarii/ha si densitatea populatiei este de 15,5 locuitori/ha.

    Satul Helegiu dispune de un perimetru al vetrei de 39,5 ha in care se realizeaza o densitate de 8,7 gospodarii la ha si o densitate a populatiei de 26 loc./ha.

    Satul Deleni are un perimetru al vetrei mmic, respectiv 52 ha, dar are o densitate a gospodariilor mai mare de 12,4 gospodarii la ha si o densitate a populatiei de 36,3 loc./ha.

    In satul Dragugesti unde suprafata vetrei este de 75 ha exista o densitate de 8,7 gospodarii/ha si o densitate a populatiei de 30,4 loc./ha.

    Se observa deci o densitate mai mare a gospodariilor in satul Deleni si foarte mica in satele Bratila, Helegiu, Dragugesti, unde gospodariile sunt rasfirate. La acest lucru au contribuit in mare parte conditiile naturale (pante pronuntate, terenuri impregnii), dar is terenurile libere dintre gospodarii.

    Extinderea vetrelor de sat pe seama cresterii numarului de gospodarii si a intensificarii legaturilor economice dintre asezari a determinat extinderea in decursul timpului a tramei stradale.

    Actualele trasee ale principaleloor drumuri comunale s-au dezvoltat pe vechile drumuri de legatura intre vetrele asezarilor  Deleni, Dragugesti, Bratila cu Helegiu.

    Ocupand deschideri intre versanti, satele nu beneficiaza de legaturi rutiere intre ele, comunicarea facandu-se prin drumul national 11 si resedinta de comuna.

    Drumul national 11, modernizat, care face legatura intre Bacau si Onesti, traverseaza teritoriul comunei pe directia N-S, pe o lungime de 9 km si asigura legaturile comunei cu centrele urbane amintite dar si cu comunele invecinate (Livezi, Barsanesti).

    Drumul comunal 159 se racordeaza la drumul national 11 in vatra satului Helegiu si in al doilea punct in vatra satului Balaneasa (comuna Livezi), facand legatura satului Dragugesti cu cele doua puncte descrise, avand o lungime totala de 9 km.Reteaua locala este completata de 5 ulite totalizand 2 km, utilizate pentru circulatia carutelor si a altor mijloace locale.

    Drumul comunal 159A strabate vatra satului Deleni si se racordeaza la drumul national 11 in vatra satului Helegiu avand o lungime de 4 km. Reteaua locala de drumuri este completata  de 8 ulite, totalizand 3 km lungime improprii circultiei auto.

    Drumul comunal 160 cu o lungime de 4 km, strabate vatra satului Bratila si face legatura cu drumul national 11.Reteua locala este comletata de ulite in lungime de 4 km utilizate pentru circulatia carutelor, a altor mijloace locale.

   Satul Helegiu are ca ax principal drumul national 11 din care se desprind cele doua drumuri comunale (159 si 159A), care deservesc si vatra satului Helegiu.Reteaua locala mai este completata de doua ulite in lungime de 1 km, improprii circulatiei auto pe timp ploios.

   Toate drumurile comunale amintite sunt slab halastate provocand greutati desfasurarii normale a traficului, dar in urma unor lucrari speciale ar putea capata atributele unor cai rutiere mai accesibile circulatiei.

 8.3.2.Organizarea gospodariilor taranesti si MATERIALELE FOLOSITE IN CONSTRUCTII

                       

    Gospodariile taranesti de pe teritoriul comunei au suferit un proces continuu de transformare, traditionalul impletindu-se aici cu modernul.

     Garduri, confectionate in general din lemn, delimiteaza gospodariile care cuprind: casa, constrctia cea mai importanta, anexele gospodaresti ( magazii, grajduri,cotete pentru pasari si animale )si curtea.

     Casele au evoluatdin arhitectura veche din zona unde izolat se mai intalnesc locuinte mai vechi care amintesc de gospodaria traditionala din secolul trecut.Astfel de case se gasesc razlet in toate satele comunei.(fotografie)

     In comuna se mentin case construite in prima jumatate a secolului XX, alcatuite din 2,3 sau 4 incaperi, confectionate din 'chirpici'.Tipul cel mai raspandit de locuinta din aceasta perioada etse cel cu 2 incaperi si 'tinda' centrala. Unele din aceste case au tinda, chiler si beci sub casa. Sunt acoperite cu sindrila sau cele renovate cu tabla, carton sau placi azbociment.

    Constructiile taranesti din a doua jumatate a sec. XX fac parte din noua arhitectura populara.

    Noile locuinte au incaperi mai multe, spatii noi (bucatarie,sufragerie, baie) necunoscute in arhitectura traditionala. Camerele sunt frumos mobilate si impodobite. Sunt confectionate din caramida si in ultimul timp din boltari, detinand circa 30% din locuintele comunei. Sunt acoperite cu tabla, tigla, mai rar placi de azbociment. Incaperile sunt pardosite cu scandura sau parchet. (fotografie).

     In functie de conditiile naturale, istorice, ocupatiile traditonale ale locuitorilor, satele de pe teritoriul comunei sunt sate de tip rasfirat, cu vetre bine conturate si raspandite pe arii geografice intinse. Ele sunt asezate in lungul soselei principale, drumurilor comunale, de-a lungul unor vai.

     Din analiza schitei de sistematizare intocmita de I.P.J. Bacau, care cuprinde si harta vetrelor de sat desprindem anumite particularitati caracteristice fiecarui sat.

     Satul Helegiu, resedinta de comuna, s-a dezvoltat in lungul drumului national 11 is a raului Tazlau, sub o forma tentaculara, avand locuintele insiruite pe cele 2 parti ale arterei de circulatie, ceea ce a condus la lungimi mari si latimi mici ale tentacolelor.In mijlocul vetrei satului se afla centrul civic care cuprinde: cladirea Primariei, Caminul Cultural, Magazinul Universal, Scoala cu clasele I-IV, Dispensarul comunal, insirate pe partea dreapta a drumului comunal 159, iar cladirea sediului Politiei se afla pe partea dreapta a drumului national 11.(fotografie)

     In centrul civic al comunei au fost construite, in deceniul 9 si doua blocuri cu locuinte pentru specialistii comunei. La parterul acestor blocuri se afla Posta, ateliere mestesugaresti, cofetarie, magazin alimentar.

     Satul Bratila este cel mai mare sat al comunei atat ca suprafata a vetrei cat si ca numar de locuitori. S-a dezvoltat de-a lungul vaii paraului Vraneanu, pe un teren in panta cu profil framantat, adesea impropriu constructiilor.Vatra a avut de suferit in urma alunecarilor de teren din anii 1970,1975, care au afectat  atat gospodariile ale populatiei cat si drumul. Este un sat polinuclear, alcatuit din 2 nuclee.

     Datorita conditiilor de teren, in nucleul principal locuintele sunt rasfirate pe pantele versantilor intr-o amlpasare dezordonata.

     Al doilea nucleu, fostul sat Ciortea, este dispus pe malul drept al Tazlaului, de-a lungul drumului national 11. In imediata vecinatate se afla lacul Belci. La construirea lacului a fost necesara mutarea catorva gospodarii in vatra actuala.

     Cele 3 scoli, Magazinul mixt, Caminul Cultural, Dispensarul comunal sunt dispersate intre gospodarii, nefiind grupate intr-un centru civic.

     Satul Dragugesti este situat in lungul vaii paraului Dragugesti, avand 2 nuclee. Vatra cu o forma alungita, cu constructii imprastiate pe pantele dealurilor adesea impropii constructiilor, datorita pericolului de alunecare pe care-l prezinta.

     Nucleul principal are o forma lineara cu casele insirate de o parte si de alta a drumului comunal 159, iar celalalt nucleu, Dragugesti Vale, se desfasoara mai mult pe versantul drept al paraului Dragugesti fiind legat de nucleul principal printr-un drum care strabate albia paraului. La debite mai mari aceasta parte a satului ramane izolata.

     Cele 2 scoli, punctul sanitar, magazinul mixt, Caminul Cultural, sunt dispersate prin gospodarii, nefiind grupate intr-un centru civic.

     Satul Deleni se intinde de-a lungul vaii paraului Deleni. Vatra este dispusa pe un teren deluros cu pante pronuntate si vai cu caracter de torenti, ceea ce a condus la o amplasare rasfirata a constructiilor si existenta unor drumuri greu accesibile.

     Dupa anul 1989 a aparut al 2-lea nucleu al satului cu gospodarii construite pe Dealul Ses, de o  parte si de alta a drumului comunal 160.

     Satul dispune de centrul civic, Scoala, punctul sanitar, Caminul Cultural, magazinul mixt, sunt dispersate intre gospodarii.

 8.3.3.  Dotarile social-culturale ale comunei

  8.3.3.1.Invatamant

     Prima scoala laica de stat s-a infiintat in satul Helegiu, resedinta comunei Dragugesti, la 1 martie 1865 sub conducerea preotului Al. M. Popescu. Scoala functiona in localul Primariei, im stare nu prea buna, construit din valatuci. Scoala era frecventata de 20 copii.

     La 1 decembrie 1865 este infiintata scoala de la Bratila avand ca invatator pe Petre Fudului. Inainte de infiintarea acestei scoli in Bratila functiona o scoala intretinuta de biserica infiintata inca din anul 1828.

     In 'Dictionarul geografic', din 1895, se mentiona ca in comuna Dragugesti erau 26 stiutori de carte, din care 2 femei. Exitau 2 scoli, una in satul Bratila de Mijloc, intr-o cladire in stare foarte rea. Cele 2 scoli erau frecventate de 38 copii.

     La inceputul sec.XX au fost infiintate scoli in satele Deleni si Dragugesti, in anul 1908.

     Dupa anul 1950 scoala s-a dezvoltat ca urmare a extinderii obligativitatii invatamantului si asupra ciclului gimnazial. In acest ccontext au fost construite localuri noi de scoala in toate satele.

   Astazi comuna dispune de 2 scoli primare si 5 scoli gimnaziale, in care in anul scolar 1992-1993 au invatat 753 de elevi.

    Invatamantul prescolar se realizeaza prin cele 6 gradinite in care in anul scolar 1992-1993 erau cuprinsi 213 copii.

   De instructia si educatia celor aproape 1000 de copii se ocupau 63 cadre didactice.

  8.3.3.2.Sanatate

    Asistenta sanitara este asigurata in comuna de 2 medici si 7 cadre medii sanitare, care isi desfasoara activitatea in 2 dispensare (in satele Helegiu si Bratila) si in 2 puncte sanitare (in satele Deleni si Dragugesti).

     Numarul medicilor este insuficient la o populatie de 7268 locuitori. Cazurile cele mai grave sunt rezolvate de Spitalul Municipal Onesti.

     Sarcina principala a activitatii sanitare mortalitatii infantile si generale, cresterea natalitatii.

     In cadrul dispensarelor exista o evidenta a bolnavilor cu afectiuni deosebite, a copiilor si gravidelor.

     In comuna se simte lipsa unui medic stomatolog.

8.3.3.3. Comertul si dotarile comerciale

   Comertul a inlesnit intotdeauna aprovizionarea si schimbul de produse intre localnici si populatia din alte parti.

     Pana in anul 1989 comertul s-a dezvoltat la nivelul comunei prin forma cooperatista, cuprinzand 15 unitati (2 magazine mixte, 2 cofetarii, 3 bodegi, un restaurant).

     Prin reteaua acestor magazine populatia a fost aprovizionata cu produse alimentare si nealimentare in valoare de 18 373 mii lei in anul 1988.

     Dupa 1989 se inregistreaza cresterea volumului si diversificarea activitatilor comerciale. Au fost infiintate 8 magazine propietate privata si 12 bodegi.

     Nu exista date statistice referitoare la volumul vanzarilor in aceste unitati private.

     Referitor la structura comertului, predomina desfacerea bauturilor alcoolice, urmata de desfacerea marfurilor industriale.

     Municipiul Onesti, prin reteaua sa de magazine de stat si private, completeaza cererile de consum ale populatiei comunei.

      

8.3.3.4. Telecomunicatiile

   La  inceputul sec XX, conform 'Anuarului Romaniei', nu existau mijloace de informare rapida pe teritoriul comunei Helegiu. Posta si telefonul cel mai apropiat de satele comunei se aflau la Onesti si Vale Rea.

     Astazi satelor dispun de servisii postale si detin un numar de 1403 abonamente radio si televiziune.

     Primul post telefonic a fost infiintat in comuna in anul 1935 la Consiliul Popular, din anul 1978 incepand instalarea unor posturi telefonice la domiciliul locuitorilor. In pezent numarul posturilor telefonice din comuna este de 146 si functioneaza in toate satele comunei.

8.3.4. Dotari edilitare

   Alimentarea  cu apa a locuitorilor comunei se realizeaza in mare parte din fantani, unde adancimea apei variaza de la 10m la Helegiu la 35-40m la Deleni. Fantanile au debite mari si nu seaca.

    In satul Helegiu pentru alimentarea cu apa a gospodariilor si unitatilor economico-sociale a avut loc captarea unor izvoare, construirea unui bayin de apa si retea de distribuire in lungime de 3km. Numai 25%  din locuitori au instalatii pentru apa curenta in curte si in casa.

    Tot in satul Helegiu exista 2 cismele care primesc apa printr-o conducta de la izvoare captate, apa curgand gravitational. Astfel de cismele sunt si in satele Bratila si Dragugesti. In aceste sate cateva locuinte au apa curenta datorita acestor de catre localnici.

    La nivelul comunei exista posibilati mari de alimentare cu apa curenta a intregii populatii prin captarea izvoarelor in satele Helegiu, Dragugesti, Bratila.

    Adaparea animalelor se face din raul Tazlau si din parailele aferente.

    In comuna Helegiu exista un sistem de canalizare la care sunt racordate numai cele 2 blocuri di satul de resedinta si dispensarul comunal. In rest apele reziduale sunt lasate la voia intamplarii, sa se scurga pe santuri si rigole spre raul Tazlau sau spre parailele aferente.

  8.3.4.1. Electrificarea si incalzitul

 

    Comuna Helegiu este alimentata cu energie electrica din linia electrica aeriana de inalta tensiune de 15Kw, din sttia 35/15/6 Onesti, pe teritoriul comunei existand mai multe posturi de transformare.

    Satele Helegiu si Bratilaa sunt electrificate din anul 1965, iar satele Deleni si Dragugesti din anul 1970.

    In cadrul comunei un numar de 2200 gospodarii beneficiaza de iluminat electric.

    Inlcalzirea locuintelor si a dotarilor socil-economice existente in satele comunei se face cu sobe individuale care folosesc combustibil solid (lemn si carbune).

    Un numar de 22 locuinte au instalatii proprii de incalzire centrala, majoritatea in satul de resedinta.

   

 8.3.5.  Raporturile umane cu celelalte asezari

 

    Comuna Helegiu este una din cele 80 cumune ale judetului Bacau si este asezata in partea centrala a acestuia.

    Raporturile umane dintre satele comunei si celelalte asezai sunt expresia evolutiei istorice a asezarilor comunei. Satele componente comunei, sate de razesi, organizate in obsti in tot evul mediu, si-au creat o mentalitate conform careia atasamentul fata de familie si meleagurile natale sunt foarte puternice. Cu toate acestea unii dintre locuitorii satelor si-au stabilit domiciul, de-a lungul timpului, in satele si orasele judetului, dar mai ales in municipiul Onesti, fiind atrasi aici de perspectiva unei vieti mai bune. Acest lucru nu a provocat insa puperea relatiilor de familie, desi locuitori ai oraselor, ei sunt prezenti alaturi de parintii si rudele lor la cele mai importante evenimente din viata satului. O traditie in parte locului este participarea intregii familii, a rudelor, a prietenilor la hramurile bisericesti din comuna: de Sf. Gheorghe in satele Helegiu si Bratila-Mocani, de Sf. Nicolae in satul Dragugesti, de Sf. Imparati Petru si Pavel in satul Deleni, de Sf. Maria in Bratila de Jos.

     Tot o traditie este si intalnirea tuturor membrilor de familie cu ocazia sarbatorilor de Craciun si de Pasti.

     Dupa anul 1990, cand s-a reconstiuit propietatea privata asupra pamantului, cei plecati din sat si stabiliti in municipiul Onesti, participa in timpul liber alaturi de parintii si fratii lor la muncile agricole.

     In urma casatoriilor unii locuitori ai satelor comunei s-au stabilit in satele vecine ( Livezi, Barsanesti, Gura Vaii) sau satele apropiate (Sanduleni,Berzunti).

     Raporturile umane cu alte zone ale tarii sunt sporadice, unii locuitori ai satelor comunei plecand totusi, in ultimele decenii spre orase mai indepartate (Brasov, Sf.Gheorghe , Navodari, Constanta). Initial pentru gasirea unui loc de munca, apoi stabilindu-se definitiv in aceste locuri.

     In anul 1992 un numar de 1505 persoane din satele comunei se deplasau zilnic spre locul de munca din municipiul Onesti si 49 persoane veneau zilnic in satele comunei din municipiul Onesti pentru a-si desfasura activitatea in diferite unitati economice, sociale, culturale.

     Un numar de 27 elevi se deplaseaza zilnic spre liceele si scolile profesionale din municipiul Onesti, iar un numar de 11 elevi invata in orasul Bacau.

  8.3.6.  Raporturile economice cu alte asezari

     Satele comunei nu pot fi izolate in peisajul geografie,intre ele si zona inconjuratoare au existat permanent relatii reciproce , de munca, aprovizionare, servicii. In ultimele decenii aceste relatii se reprezinta cu frecventa si intensitate mai mare dinspre satele comunei spre municipiul Onesti, dar si invers. Putem distinge fie raporturi fundamentale (deplasarea fortei de munca, aprovizionarea cu diverse produse), fie raporturi ocazionale, care sunt putin frecvente.

     Relatiile de aprovizionare se desfasoara in ambele sensuri sat-oras, oras sat.

     Ele se diferentiaza dupa structura produselor oferite de cele 2 medii.

     Municipiul Onesti constitue baza de aprovizionare a locuitorilor din satele comunei cu unele produse industriale de lunga folosinta, cu produse alimentare finite, cu produse nealimentare. Satele comunei aprovizioneaza la randul lor orasul cu unele produse agricole (lapte, branza, oua, carne, legume) prin intermediul pietei agricole, targului saptamanal de la Onesti, reteaua de preluare a produselor agricole apartinand unor firme particulare si de stat.

     Satele comunei au legaturi economice si cu satele vecine sau alte sate din judetul bacau, legaturi ce se realizeaza si prin intermediul targului saptamanal de la Tescani, unde producatorii agricoli din satele comunei vand produsele lor (animale, branza, cereale) si targurile saptamanale de la Onesti si Racaciuni,unde producatorii din satele Deleni si Dragugesti vand butoaie, tamplarie pentru constructii, confectionate de ei.

     Pana in anul 1989, prin masuri politice, comuna Helegiu tindea sa devina un centru polarizator al vietii economice,sociale, culturale si politice de pe Valea Taslaului, aici functionand cu ASC HELEGIU, desfiintat imediat dupa anul 1989. Tot aici functiona si SMA Helegiu care avea in subordinea sa toate sectiile de mecanizare ce prestau servicii catre unitatile agricole si catre populatie.

     Astazi SMA Helegiu s-a transformat, luand denumirea de AGROMEC si fiind in curs de privatizare prin metoda MEBO.

     Raporturile cu municipiul Bacau, resedinta de judet, sunt in primul rand raporturi de ordin administrativ si mai putin economice, avand in vedere distanta mare care separa cele 2 unitati administrative (40 km) .

    

              

              11 DEZVOLTAREA IN PERSPECTIVA A COMUNEI HELEGIU

 11.1.  Sistematizarea teritoriala.

                        

   Putem afirma ca satele comunei Helegiu au azi o infatisare diferita fata de vechile asezari. Ele au cunoscut in ultimele decenii transformari importante, vizibile azi in aspectul placut al constructiilor noi, unde traditionalul se impleteste cu modernul, in dotarile sociale, culturale edilitare.

     Pana in anul 1989, ca toate asezarile tarii, satele comunei s-au dezvoltat conform unei schite de sistematizare, schita intocmita de Institutul de Proiectari Bacau, in anul 1971 si apoi imbunatatita, care prevedea realizarea mai multor obiective:

     -dezvoltarea economico-sociala mai puternica prin sporirea productiei agricole vegetale, prin dezvoltarea sustinuta a sectorului zootehnic si organizarea unor activitati industriale.

     -dezvoltarea unor capacitati de productie care sa asigure valorificarea superioara a resurselor locale si diversificarea productiei unitatilor existente.

-restrangerea perimetrelor construite ale vetrelor de sat in scopul folosirii terenurilor in agricultura.

   -realizarea treptata de dotari tehnico-edilitare in scopul apropierii treptate de conditiile din mediul urban.

   -aprovizionarea complexa a populatiei in cea mai mare parte din resurse proprii.

   -asigurarea conditiilor pentru atragerea si mentinerea in comuna a personalului tehnic si de specialitate necesar.

   -pastrarea specificului local arhitectural, etnografic, folcloric.

    Nu toate obiectivele urmarite tineau cont de posibilitatile economice limitate a unor locuitori ai comunei, de mentalitatea si interesele oamenilor.

    Dupa anul 1989 comuna nu s-a mai dezvoltat conform unui plan. Transformarile petrecute in regimul proprietatii funciare in urma aplicarii Legii nr.18/1991, a dat posibilitatea unei evolutii haotice a vietii economice si sociale. Inlocuirea vechilor structuri economice (CAP, AEI) cu exploatari agricole mici si foarte mici au determinat diminuarea productiei agricole.

     Expresia necesitatii de locuinte, incepand din anul 1990, au fost construite, un numar de 67 case noi, cele mai multe in satele Deleni, Helegiu, Dragugesti, nerespectandu-se delimitarea vetrelor de sat, pretabilitatea terenurilor respective pentru constructii. La Dragugesti constructiile s-au facut pe locul obtinut prin defrisarea perdelei de protectie din sectorul 'Felca', zona care a fost afectata in trecut de alunecari de teren, iar la Deleni si Helegiu constructiile s-au facut pe spatii destinate culturilor agricole, acolo unde gospodarii aveau pamant. construite in afara vetrelor de sat aceste constructii noi nu beneficiaza de energie electrica, posibilitati de apa curenta.

     Avand in vedere conditiile naturale, sociale, economice ale comunei si in perspectiva profilul economic va fi tot agricultura, neexistand alte resurse naturale care sa incurajeze dezvoltarea altor tipuri de activitati economice.

     Pentru obtinerea unor productii care sa satisfaca nevoile populatiei trebuiesc insa respectate unele cerinte si anume:

   -extinderea culturilor de cereale, in special porumb, a culturilor tehnice de nutret, care se presteaza la conditiile pedoclimatice din comuna.

   -ridicarea potentialului de productie a terenurilor arabile prin lucrari de combatere a eroziunii solului, lucrari de amendare a solurilor acide, de fertilizare ameliorata de evacuare a excesului de apa si nu in ultimul rand de efectuarea unor lucrari de formare si intretinere a culturilor corespunzatoare.

   -extinderea zootehniei tinand cont de traditie si intinsele suprafete de pasuni si fanete naturale.

     Pentru realizarea unor venituri mai mari a locuitorilor exista posibilitatea dezvoltarii unor unitati mestesugaresti si mica industrie care sa valorifice produsele agricole locale, lemnul si sa foloseasca forta de munca locala, locuitorii satelor avand traditie in confectionarea butoaielor, tamplarie pentru constructii, tesut.

     Tinand cont ca resursele naturale ale teritoriului comunei sunt limitate, punerea lor in valoare neimplicand un numar foarte mare de munca si in perspectiva se va inregistra continuarea migratiei populatiei catre alte zone de judet sau de tari.

     Evolutia natalitatii de pana acum cu implicatii asupra numarului populatiei scolare va impune in viitorul apropiat reorganizarea retelei scolare astfel incat sa se poata asigura scolarizarea tuturor copiilor de varsta scolara si cresterea eficientei actului instructiv-educativ. In satul Bratila de exemplu, unde in prezent functioneaza 3 unitati scolare acest lucru va fi realizat prin comasarea acestor unitati, la fel in satul Dragugesti.

 11.2.Analiza critica a schitei de sistematizare

   Sistematizarea localitatilor din Romania a format obiectul unor studii inca din deceniul al treilea al secolului XX, pe baza carora s-a elaborat Legea pentru organizarea administratiei locale din 3 august 1929

    Schita de sistematizare intocmita pentru comuna Helegiu, in anul 1971, cuprinde atat organizarea vetrelor de sat, dotarile edilitare si social-culturale care trebuiau realizate cat si organizarea agriculturii si modul de valorificare a resurselor forestiere.

    Conform schitelor de sistematizare vetrele celor 4 sate componente isi pastreaza forma, fiind prevazute zone pentru extinderea lor in viitor, cand terenurile libere nu mai satisfac necesitatile volumului de constructii si de asemenea construirea in regim superior de inaltime in satele Helegiu si Dragugesti, valorificarea terenurilor pentru constructii, in scopul economizarii terenurilor libere. Se propune si realizarea unor centre civice in satele Dragugesti si Bratila, care dispun de un fond corespunzator de dotari la care se vor adauga dotari noi.

    Pentru respectarea vetrelor de sat, in schita sunt propuse masuri de respectare a unor suprafete pentru gospodarii construite, de respectare a marimii loturilor individuale si de lotizare a terenurilor libere construibile, masuri care nu corespundeau cu nevoile reale ale locuitorilor.

    Modelele de locuinte tip si anexele gospodaresti incluse in documentatia schitei nu tineau cont de posibilitatile economice ale cetatenilor.

    Dotarile social-culturale propuse erau numeroase. Unele dintre ele s-au realizat (scolile, dispensarele, punctele sanitare ,Caminul Cultural din satul de resedinta), altele nu s-au putut realiza (baile comunale, gradinitele si cresele de copii, sediul primariei, caminele culturale din celelalte sate), deoarece nu au existat mijloace financiare corespunzatoare sau au aparut alte prioritati, ca de exemplu construirea la Bratila a unui pod peste Tazlau, vechiul pod de lemn fiind deteriorat in urma viiturilor din anul 1986.

    Nici dotarile edilitare din comuna nu s-au putut realiza (exemplu reteaua de apa potabila in satele comunei), desi erau foarte necesare, neexistand studiile necesare pentru acest lucru si nici resurse financiare. Nu au fost realizate nici sisteme care sa asigure canalizarea apelor provenite din precipitatii sau a apelor reziduale din gospodariile populatiei, unitatile economice, scurgerea acestora fiind lasata la voia intamplarii, acest lucru si datorita unei retele stradale dezvoltate in general haotic.

    Dupa cum am mai amintit, dupa anul 1990, construirea de locuinte a luat amploare, insa acest proces s-a realizat la voia intamplarii, in afara vetrelor de sat, la distante relativ mari de acestea (exemplu la Deleni) si uneori pe terenuri improprii(exemplu la Dragugesti). Dealul Mare situatie demonstreaza si inexistenta unor preocupari, a autoritatilor locale care se aflau la conducerea comunei, privind sistematizarea asezarilor.

    In organizarea exploatarilor agricole au intervenit schimbari in ceea ce priveste structura productiei determinata de schimbarea formelor de proprietate.

    Intocmirea unor studii care sa tina seama de noile realitati economice, sociale ale comunei este necesara si pentru dezvoltarea viitoare a comunei.

                          12 CONCLUZII GENERALE

    Teritoriul comunei Helegiu este un tinut subcarpatic al depresiunii Taslau si al dealurilor care o inconjoara incadrandu-se in Subcarpatii Taslaului, subunitate a Subcarpatilor Moldovei.

    Comuna Helegiu este situata in sudul depresiunii Taslau, in bazinul inferior al raului Taslau, la 14 km distanta de confluienta Taslaului cu Trotusul.

     Partea vestica a comunei este drenata de raul Taslau, care curge pe directia N-S.

     Relieful comunei este un relief format sub actiunea agentilor denudationali, in cadrul caruia raul Taslau si-a creat un culoar larg, insotit de terase cu o mare desfasurare pe stanga, dominate de culmi deluroase fragmentate de afluentii Taslaului.

     Asezarea geografica a determinat un climat temperat-continental ale carui influente se rasfrange asupra conditiilor naturale, sociale, economice.

     Pozitia geografica i-a inlesnit legatura cu zonele invecinate in procesul activitatilor social-economice.

     Relieful ca rezultat al actiunii de modelare a fortelor externe este propice pentru desfasurarea activitatilor umane.

     Apele de pe teritoriul comunei, grupate in ape de suprafata si de ape subterane, bazinului al raului Taslau si se incadreaza in tipul de regim pericarpatic estic.

     Apele curgatoare, Taslaul si principalii sai afluenti, prezinta calitati fizice si chimice care permit folosirea lor numai in activitatea economica, pentru alimentarea populatiei cu apa potabilafiind utilizate apele subterane.

     Padurile care ocupa o suprafata de 2512ha (31%) din teritoriul comunei, pe langa importanta lor economica, constitue si un factor de echilibru al naturii.padurea asigura apa si aerul curat,conserva solul, amelioreaza clima, conserva o bogata flora si fauna.

     Solurile, rezultat al actiunii factorilor pedogenetici, prin insusirile lor naturale in special solurile …………….care detin cea mai mare pondere in cadrul comunei (3729ha) ofera premise pentru o dezvoltare corespunzatoare a agriculturii cu conditia adaptarii unei agrotehnici corespunzatoare.

     Conditiile naturale corespunzatoare, prezenta resurselor de hrana, au contribuit la popularea teritoriului comuneidin neolitic,pastrandu-se continuitatea de locuire pana in zilele noastre.

     Dezvoltarea comunei Helegiu a fost influentata de dezvoltarea urbanistica si industriala a municipiului de pe Trotus, spre care se indreapta zilnic, pentru a-si desfasura activitatea, numerosi locuitori ai comunei. Cu toate acestea comuna si-a concentrat si pastrat o personalitate distincta definita si de functiile sale economice.

     In perioada actuala comunaHelegiuprezinta trasaturile unei localitati aflate in plin proces de transformare economica si sociala.

     Agricultura, ramura cu o indelungata traditie in activitatea locuitorilor comunei constituie si azi ramura principala a economiei. In ultimii 50 de ani, agricultura a cunoscut mari transformari care in acest moment sunt exprimate prin prevederile Legii nr 18/1991, care au refacut proprietatea privata asupra pamantului, redand taranilor dreptul de proprietate asupra pamanturilor pe care le detineau inainte de anul 1962.

      Cultura plantelor, prin suprafata, repartitie, tipuri de culturi detine cea mai mare pondere in productia globala agricola a comunei.

      Cresterea animalelor a fost favorizata pe teritoriul comunei de existenta unor intinse suprafete de pasuni si fanete naturale la care s-au adaugat suprafete cultivate cu plante furajere.

     Alaturi de practicarea agriculturii locuitorii au deprins de-a lungul timpului numeroase mestesuguri care le-au permis sa valorifice resursele naturale de care dispuneau, satisfacanu-si si anumite trebuinte.

      Participarea populatiei la activitatea mestesugareasca si industriala in cadrul comunei contribuie la ocuparea fortei de munca locale, acoperirea unor cerinte de consum ale populatiei, dar si la efectuarea unor schimbari comerciale, prin inermediul targurilor, pietelor agricole, cu alti locuitori din judet si mai rar din tara.

      Numarul mare de lucuinte noi, constitue in ultimele decenii aspectul placut,modern al acestora, exprima gustul locuitorilor, dorinta lor de confort, de a trai mai bine, de a avea conditii de viata apropiate de conditiile din mediul urban.

     Situatia actuala a vetrelor de sat, impune dezvoltarea si modernizarea retelei stradale, extinderea retelei de aprovizionare cu apa potabila, canalizare, energie electrica.

     Avand in vedere intesificarea traficului din cadrul comunei se impune cu necesitate inretinerea , modernizarea drumurilor comunale 159, 159A, 160, care sa asigura legatura celor 3 sate cu satul resedinta de comuna.

     Aflata in plin proces de tranzitie economia comunei isi cauta propriul fagas. 

  „Numai atata vreme cat geograful nu pierde contactul cu Pamantul, isi poate indeplini sacra sa misiune, adica contributia lui la cunoasterea Pamantului in ansamblu, prin urmarirea echilibrului intre factorii naturali si cei sociali.

    Geografia descrie si explica intregul teritorial (de la localitate la planeta) nedisociat, nici chiar in timpul analizei lui pe regiuni sau pe elemente. Intelegerea si acceptarea formulei: obiect nedisociabil si analiza integranta, inseamna asigurarea unui loc precis si necontestat pentru geografie intre stiintele care studiaza Pamantul.

    Fara indoiala, fiecare regiune sau localitate se deosebeste de alte localitati si respectiv regiuni. De pilda Brasovul nu poate fi confundat cu Sibiul. Nu exista atatea stiinte geografice cate regiuni si localitati sunt”

          

                                                               Vintila Mihailescu       

    

 

1.     Brandus C. (1973), Fenomene de captare intre bazinele hidrografice ale Bistritei si Tazlaului, SCGGB-GG, II, Piatra Neamt.

2.     Brandus C.  (1974), Subcarpatii Tazlaului. Studiu geomorfologic, Rezumatul tezei de doctorat, Iasi.

3.     Brandus C.  (1981), Subcarpatii Tazlaului. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei, Bucuresti.

4.     Brandus C., Brandus Filipina, (1973), Forme de relief carstic in depresiunea subcarpatica a Tazlaului, SCS-GG, Bacau.

5.     Brandus C.  (1973). Alunecarile de teren ce afecteaza soseaua Bacau – Gh. Gheorghiu – Dej, St. Cerc. Geogr., Soc. St. Geogr., Bacau.

6.     Brandus C., Petreus I., Ungureanu Al. (1965), Contributii la studiul geomorfologic al vaii Tazlaului unit intre Tescani si Slobozia Mielului, Anal. St. Univ. „Al. I. Cuza”, Iasi, sectia 2, b, geol.-geogr., XI.

7.     Mutihac V. (1990), Geologia structurala a Romaniei, Edit, Tehnica, Bucuresti.

8.     Mutihac V., Ionesi L. (1972), Geologia Romaniei, Edit. Tehnica, Bucuresti.

9.     Dumitrescu I., Sandulescu M. (1968), Probleme structurale fundamentale ale Carpatilor  romanesti si ale vorlandului lor, An. Com. geol., XXXVI.

10.  Racovita O. (1895), Dictionarul geografic al judetului Bacau, XVI, Bucuresti.

11.  Preda D. (1917), Geologia regiunii subcarpatice din partea de sud a districtului Bacau, An. Instit. Geol. Rom., VII, Bucuresti.

12.  Olteanu Fl. (1954), Depresiunea subcarpatica din regiunile Solont si Dragugesti (Bacau), D.S. Com. Geol., XXXVIII.

13. Podani M., Zavoianu I. (1992), Cauzele si efectele inundatiilor produse in luna iulie 1991 in Moldova, SCG, t. XXXIX.   




loading...
loading...


.com Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Regiune si regionalizare globalizarea si regionalizarea, procese complementare
Carpatii Meridionali - grupa Bucegi
Geomorfologia – stiinta geografica
Utilizarea analizei SWOT in studiul sistemelor teritoriale
Aprecierea potentialului demografic si a resurselor de munca din zona transfrontaliera romano-ungara (partea romaneasca)
Aplicatii ale cartografiei vegetatiei
Legea in analiza sistemelor teritoriale
Lucrari practice la topografie




loading...

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu